Impactul neoplaziei în sănătatea publică

Acest termen reprezintă un segment semnificativ de patologie, cu localizare diversă, caracterizată prin diviziunea rapidă a celulelor, cu posibilitatea de invadare a zonelor adiacente sau metastazare în organism. Aceste metastaze sunt cauză majoră de deces prin cancer. Procesul de proliferare malignă este rezultatul interacţiunii dintre factorii genetici personali şi 3 categorii de agenţi externi - carcinogeni fizici (ultraviolete, radiaţii ionizante), carcinogeni chimici (azbest, componentele din fumul de tutun; aflatoxine, arsenic) şi biologici (infecţii cu anumiţi viruşi, bacterii sau paraziţi). Incidenţa cancerului creşte cu vârsta, probabil prin mecanisme de reparare celulară mai puţin eficiente.

Cancerul reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, pe plan mondial, cu diferenţe semnificative privind indicatorii de morbiditate şi mortalitate, factorii de risc, strategia preventivă prin depistare precoce/screening şi posibilităţile de tratament/de îngrijiri paleative.

Multe localizări au şanse mari de vindecare dacă sunt detectate timpuriu şi tratate adecvat, însă depistate în stadii avansate sau netratate, evoluează invariabil spre deces. Până în 2030, se preconizează creşterea numărului de decese la nivel mondial la peste 13,1 milioane.¹

            Aproximativ 70% din toate decesele prin cancer apar în ţările mediu şi slab dezvoltate, cu toate problemele create de subraportare prin lipsa resurselor şi a infrastructurii necesare supravegherii adecvate. În acest areal, predomină ca factori de risc infecţiile cronice cu virus hepatitic B (VBV) şi C (HCV) - implicate în etiopatogenia carcinomului hepatocelular sau infecţia cu anumite tipuri de papillomavirus uman (HPV), asociat  neoplasmului de col uterin. Conform OMS-ului, peste 20% din decesele prin cancer în ţările în curs de dezvoltare sunt datorate infecţiilor cu HPV şi HBV.¹ Incidenţa crescută a neoplaziilor în aceste ţări, este legată şi de absenţa unei infrastrustructuri bine dezvoltate pentru controlul agenţilor infecţioşi oncogeni, absenţa serviciilor preventive şi de screening pentru majoritatea populaţiei, alimentaţie de slabă calitate sau chiar occidentalizarea stilului de viaţă.

            În ţările dezvoltate, consumul de tutun, alcool, obezitatea, dieta nesănătoasă cu fructe şi fibre vegetale puţine, sedentarismul şi poluarea aerului urban cresc ratele de incidenţă a patologiei neoplazice, în special a cancerului pulmonar, colo-rectal, mamar şi de prostată.

Conform OMS-ului, pentru controlul patologiei neoplazice se recomandă:

Modificarea şi evitarea factorilor de risc – Se consideră că peste 30% din decesele prin cancer pot fi prevenite.¹ Reducerea expunerii solare, evitarea/renunţarea la tabagism (care cauzează 22% din totalul deceselor prin cancer şi 71% din totalul deceselor prin neoplasm pulmonar), reducerea consumului de alcool, modificarea stilului de viaţă, a comportamentului alimentar şi a regimului de activitate fizică, tratamentul infecţiilor, evitarea expunerii la substanţe chimice carcinogene pot conduce la reducerea incidenţei şi prevalenţei patologiei neoplazice în populaţie.

Imunizarea activă – De prevenţie prin vaccinare beneficiază carcinomul hepatic, apărut în evoluţia unei infecţii cronice cu HBV şi cancerul de col uterin, datorat infecţiei cronice cu tipurile oncogene de HPV. În Europa, vaccinarea antiHPV era recomandată în mai 2012, în 22 din 29 de ţări (Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia, Marea Britanie). 10 ţări au implementat şi programe curente de recuperare pentru femei (Danemarca, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, România şi Marea Britanie).Vaccinarea antiVHB intră în Programul Naţional de Vaccinare al ţărilor europene.

Detectarea precoce - Mortalitatea prin cancer poate fi redusă prin diagnosticare şi tratare timpurie.Programele de diagnosticare precoce, prin identificarea de semne/  simptome timpurii (în cancerele de col uterin, sân, colo-rectal, oral) sunt particular relevante în ţările cu surse financiare reduse, unde nu există screening şi unde majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în stadii foarte avansate.¹Programele de screening vizează aplicarea sistematică a unui test în populaţia asimptomatică, pentru a identifica persoanele cu leziuni incipente, precanceroase, perfect curabile prin tratament adecvat. Astfel de programe sunt eficiente în caz de localizări frecvente (cancer de col uterin, colo-rectal, mamar),pentru care există testeaccesibile majorităţii populaţiei, acceptabile din punct de vedere al costului, urmate apoi de supraveghere şi tratament. Se utilizează examenul radiologic pulmonarpentru screening-ul cancerului pulmonar,examenul citologic Papanicolau şi detecţia HPV pentru cancerul de col uterin, autopalparea şi mamografia pentru detecţia cancerului de sân, testul hemocult, sigmoidoscopia/colonoscopia pentru cancerul colo-rectal.

Tratamentul - Există trei posibilităţi de tratament curativ: chirurgical, chimioterapie şi radioterapie, aplicate singure sau în combinaţii. Diagnosticul şi tratamentul cancerului trebuie completate de suportul psihologic al pacientului şi aparţinătorilor.Unele din cele mai frecvente, cum sunt neoplasmul mamar, de col uterin, colo-rectal şi oral, au rate mari de vindecare atunci când sunt detectate timpuriu şi tratate adecvat. Chiar şi leucemia, limfoamele la copii, seminomul testicular au rate mari de vindecare dacă se asigură tratament corespunzător.

Îngrijiri paleative - Cancerele depistate în stadii avansate evoluează invariabil spre deces. În această situaţie este nevoie de tratament paleativ, cu scopul de a ameliora simptomele bolii, calitatea vieţii şi a asigura suport psihic, necesar la peste 90% din pacienţii aflaţi în stadii avansate. Îngrijirile comunitare sau la domiciliu sunt esenţiale pentru ameliorarea durerii moderate sau severe, de care suferă peste 80% din pacienţii cu cancer în fază terminală. Acest tratament este necesar a se dezvolta, în special, în arealele cu proporţie mare de pacienţi în faze avansate, cu puţine şanse de vindecare.