Imprimarea timbrelor autohtone: 1858/1947

a. Perioada clasică în filatelie: 1858/1872

Primele emisiuni „Moldova I şi II, dar şi Principatele Unite 1862” au fost imprimate manual cu clişee de oţel. Acestea erau gravate pe cale manufacturieră pentru procedeul de imprimare pantografic (cu desenul în relief). Precizăm că pentru mărcile poştale aferente emisiunii 1862 s-a folosit presa de imprimare cu clişee obţinute pe cale galvanică, după un model original gravat manual. Clişeele galvanice au fost executate neîngrijit, fiecare dintre ele prezentând particularităţi.

Următorul procedeu de imprimare este cel planografic sau litografic, începând cu 1865 „emisiunea Cuza – necirculată”. Clişeele sunt executate pe calcar litografic (ulterior pe plăci de zinc) folosindu-se cerneală tipografică groasă. După fiecare coală imprimată, clişeul trebuie umectat cu un burete cu apă, iar apoi reîncărcat, cu cerneală groasă, prin intermediul unul valţ de piele. În sistem litografic au fost imprimate emisiunile poştale clasice: 1865, 1866, 1868-1870; 1869, 1871-1872. Deşi clişeele sunt realizate de către gravori specialişti (de ex. Sander) ele sunt defectuoase.

Emisiunea „Paris 1872” face tranziţia de la postclasicismul filatelic românesc şi este realizată prin procedeul tipografic cu clişee produse pe cale galvanică. Ulterior, din Franţa, utilajul tipografic a fost adus în România.

- va urma -

Mihai Lucian Valea, coordonatorul

Clubului Filatelic „Bisnumphila” al Cercului Militar Bistriţa