Incredibil dar adevărat!

La 21 de ani de la Revoluţie „surprizele” se ţin lanţ în Bistriţa. Oare de ce au murit atâţia oameni în Decembrie 1989? Oare de ce am cerut atunci libertatea de opinie? Oare pentru a umbla din uşă în uşă, de la un ghişeu la altul în cadrul instituţiilor de tot felul! Oare şi cei din spatele ghişeelor, de la orice nivel ar fi, în această ţară o fac la fel? De ce trebuie să închidem ochii când ni se pretind şi se aşteaptă de la noi stimulente fel de fel pentru a se da o soluţie firească într-un stat de drept.

Să luăm drept cel mai înţelept îndemn, pe care l-a făcut preşedintele ţării nu cu mult timp în urmă, acela „de a ne căuta orizonturi mai bune peste hotarele ţării!” Atunci, pe cine îi vor umili cei din spatele ghişeelor, vor rămâne doar cu neputinţa pensionarilor pe care-i poartă de la „Ana la Caiafa” pentru un petic de hârtie care adevereşte sau nu ceva pretins imperativ la alt ghişeu, de la portar până la director! Paradoxal, nici când ai parcurs acest traseu nu poţi fi sigur că ţi-ai rezolvat problema. Avizul directorial este adesea insuficient pentru a dezlega „bunăvoinţa” subalternilor!

Ştiu, oare, toţi aceştia ce înseamnă umilinţa pe care o generează din faţa ghişeelor sau au cumva bunici, părinţi, copii, persoane apropiate cu probleme de orice fel ar fi ele, pe care le pot privi în ochi după o astfel de întrevedere de o parte şi de alta a ghişeului, împrejurare în care le aplică acelaşi tratament inacceptabil între noi oamenii cu pretenţii de un nivel oarecare de civilizaţie şi civism?

Nici cei 25% pierduţi din salariu nu-i scuză pentru asemenea comportament. Nu cetăţeanul din faţa ghişeului i-a luat acei bani! Tocmai el este cel care suportă şi diferenţa pe care ei o mai iau…

Atunci, de ce atâta îndârjire împotriva acelor mulţi care-ţi asigură pâinea cea de toate zilele? Dacă vreţi să deveniţi ceea ce pretindeţi că sunteţi, vă rog, domnilor funcţionari publici să stăruiţi mai mult asupra următoarelor noţiuni: bunăvoinţă, onestitate şi dreptate, politeţe, corectitudine şi sinceritate, onoare şi loialitate.

Putem, respectuos, spune că politeţea „suferă îndelung şi este binevoitoare, nu invidiază, nu se laudă, nu se ploconeşte, nu se poartă nepotrivit, nu urmăreşte interesul propriu, nu se lasă uşor provocată şi nu bănuieşte răul!”

Carmen Moldovan