Îngerul din vitrină

Denisa Maria Bălaş, la doar 14 ani, este o poetă cunoscută pe meleagurile severine. A debutat cu poezie în revista „primate literare” în 2008, iar debutul editorial îl are în volum la Editura Lumina, sub genericul „Refugii”. Premiată la festivalul Internaţional de Poezie din Uzdin, Serbia, dar şi la Festivalul Internaţional „Mihai Eminescu” din Drobeta Turnu Severin, membră a Societăţii Scriitorilor Danubieni, Denisa Maria Bălaş, prin volumul „Vitrina cu îngeri”, Editura Lumina, demonstrează că talentul n-are vârstă, fiind deja un poet „matur”. „Sub ochii ei lucrurile capătă sensuri stranii, iar ruga omenească se preschimbă-n cântec pe care iar şi iar râul, umbra, norul, câte o stea, ici-acolo, iarba, peştişorul de aur… ne vestesc că „precum adevărul/ totul este o enigmă”, declară Paula Romanescu. Volumul, care beneficiază de cuvinte de apreciere din partea scriitorilor Mihai Antonescu, Florian Copcea, Titu Dinuţ, Vasile Barbu, Nicolae Danciu Petniceanu, este un psalm al cuvintelor în care ochii observă păsările-n zbor pe care le descriu în frumuseţi pastelate. Corabia cuvintelor revine pe ţărm, din zările îndepărtate, în ochii ei regăsindu-se: „furtunile mării/ nesfârşite/ strălucind în irişii/ păsării albe”. În viaţa cărţii visul prinde contur în acord cu atmosfera: „Albastru soarele visând/ în ochii-m foc adună/ departe amurgul lăcrimând”. Râul din cuvânt pătrunde în inima cititorului aducând tainele stelelor ca într-o clepsidră în care timpul devine netimp: „steaua de deasupra râului/ îmi sfâşie tristeţea roz”. Petale de trandafiri străbat iarna întru aşteptarea verii miilor de cuvinte, într-un dialog al mirodeniilor silabelor.

Denisa reuşeşte să aducă un strop de energie pe drumul ostenit: „Ascultându-i tic-tacul/ din noaptea-n care/ umbra călătorului a murit prima oară”. „Prin cuvinte râul mut/ Arde ochii mei în sus”, iar cavalerii lirismului ne fac să înţelegem rosturile lumii: „Eu înger, tu poet”.

Cartea este precum grâul încolţit, formată din germeni ai frumuseţii în care „mama arunca un trandafir în apa neîncepută”. Convinsă că „cei doi ochi ai poetului/ trebuie să vadă pentru o mie/ de ochi orbi”, tânăra scriitoare aduce în faţa noastră cuvântul îmbrăcat în petale de crini, precum aripile de îngeri ce poposesc deasupra chipului. „Taine neînţelese/ ascund/ frunze arse de brumă/ poezie” într-un adevărat poem etern în care steaua devine porţelan într-o eternitate. „Îngerul albastru/ ascultă cuvintele trecătoare/ păzitor de vise/…/ aripile lui rătăcesc/ somnul păsării fără aripi/ iar gura lui cheamă/ numele tău poezie” întru căutarea celui mai frumos psalm. „Doamne,/ dacă cuvântul tău m-a însoţit/ dacă cuvântul tău m-a înnobilat/ dacă cuvântul tău m-a pedepsit…/ Înseamnă că acestei case/ păzitor i-ai fost Doamne”.

Denisa Maria Bălaş reuşeşte să ne convingă că dincolo de vitrină se ascund lucruri minunate întru căutarea sensului vieţii.