Inginerul chimist Alexandru Vekony, originar din Teaca, dezvăluie cum a reușit să găsească în această pandemie soluția unei traume suferite acum 20 de ani

Această perioadă de Covid reprezintă pentru unii oameni un timp vid în biografia lor, iar pentru alții o șansă ireversibilă de a ieși dintr-o criză, dintr-un șoc, suferit în trecut. Structura socială actuală cunoaște schimbări radicale, nu doar din perspectiva așezării mecanice a oamenilor, ci și rearanjarea trăirilor la nivel de subconștient a ființei umane se schimbă radical.

În această ultima privință, tânărul inginer chimist Alexandru Vekony, originar din Teaca și format la universități din Cluj-Napoca, Leipzig și Viena, a găsit recent soluția unei traume suferite în urmă cu 20 ani. Dupa ce el a trecut prin etapele clasice de însănătoșire a sufletului traumatizat în trecut, der Rumänische Einstein (poreclit în viața de student), a reușit să cunoască o schimbare a structurii lui genetice, și actual să funcționeze după reguli noi ale subconștientului. După o analiză psihanalitică a discuțiilor purtate timp de un an cu inginerul, actual activ în Austria, a fost găsit atât momentul izbucnirii traumei cât și  soluția combaterii șocului posttraumatic.

Aceste două trăiri unice sunt ilustrate într-o poezie.

Întotdeauna să crezi că a fost Mâna Lui

Nu sunt eu cel care simte că trebuie să scriu,

Nu sunt eu cel care văd în interior cum simt,

Sunt un creion și scriu ce mi s-a dat să scriu,

Versuri cu frica Academicianului Ionel Haiduc.

În cursul de chimie am avut unghiile înnegrite,

Laureatul Premiului Nobel cu ochelarii atent,

Se uita la mine și foarte amenințător îmi promite,

Că va prepara pe tablă o moleculă de solvent.

Căzând abrupt de rușine, mi s-au întors ochii,

M-am trezit inutil în spitalul de la Babeș-Bolyai,

și Hashem mi-a spus: "Așa au fost dați sorții!",

Să ai gravat ireversibil în tine traumă a mortii.

O colegă din Cluj, plimbându-se pe un viaduc,

Mi-a urmat destinul, căzand pe un tomberon,

Căci  i-a imprimat cu majuscule același "Haiduc",

Să fie profesoară la Universitatea Washington,

Nu am mai reușit să ma concentrez la cursuri,

Nu am mai conștientizat că sunt si eu student,

Am căutat mereu locul unde am căzut atunci,

Și m-am gândit deja că am devenit absolvent.

Acest soc posttraumatic mi-a acompaniat viața,

Am sperat mereu că efectul lui va trece cândva,

Și am început sa cercetez în sufletul meu revolta,

Dar nu am gasit nicio lămurire la problema mea.

Academicianul Ion Haiduc, el știe ce a făcut cu mine,

El m-a hipnotizat atunci foarte adânc cu prezența lui,

Căci doar dintr-o traumă adâncă tu te cunoști pe tine,

Și: "Întotdeauna să crezi ca a fost Mâna Lui (Hashem)".

© Daniel Catinean | Bruxelles 2021.02.20