Întâlnire de suflet la Mânăstirea Schimbarea la Faţă din Ilva Mare

          Onorând invitaţia doamnei Sabina Gălan, remarcabil organizator principal din partea ASTRA Ilva Mare, am participat împreună cu soţia şi prietenul nostru ing. Zaharia Forogău la un eveniment cultural inedit la Mânăstirea din Ilva Mare, intitulat „Întâlnire de suflet”, care s-a derulat pe trei momente principale, Ziua Armatei, Expoziţia de fotografii vechi pe tema Liviu Rebreanu şi Ilva Mare şi lansarea noii mele cărţi, „Sfântul Maxim Mărturisitorul”, de asemenea au fost discuţii libere pe geana amintirilor, precum şi recitări poetice. Au fost prezenţi peste 35 de iubitori de cultură şi de literatură religioasă. Au venit din Bistriţa reprezentanţi de la Cultul Eroilor, „Regina Maria”, coloneii Ioan Cordovan şi Ştefan Alecu, din Năsăud au fost prezenţi prof. Ioan Seni, ec. Floarea Pleş, prof. Romulus Berceni, col. Ioan Boţan, poeta Ioana Lăpuşneanu, din Nepos au venit prof. Mircea Daroşi şi soţia, doamna Rodica, pictorul Nechita Bumbu, din Lunca Ilvei a venit înv. Ieronim Someşan care a prezentat expoziţia cu fotografii de epocă, documente inedite despre familia Liviu Rebreanu, din Ilva Mare au venit la Mănăstire primarul Anca Alexandru, care a ajutat derularea acestui eveniment, i-am dăruit două cărţi personale, preotul Dănilă Solovăstru cu soţia, doamna Oniţa, şi dânsului i-am oferit două cărţi, prof. Ieronim Ureche, acesta a spus câteva frumoase cuvinte despre cartea mea, prof. Ştefan Sas cu soţia, doamna Elisabeta, dânsul a abordat câteva probleme despre şcoală şi rolul pedagogului în procesul educativ,  prof. Olimpia Berengea , înv. Viorica Cătuna, care ne-a fermecat cu fluierul şi muzicuţa, este verişoară primară cu domnul prof. Sever Ursa, născut pe aceste meleaguri, cea care a coborât din sătucul dintre nori, Poiana Cătunenilor, fam. Maftei Feştilă cu soţia, doamna Lucia,  dr. Ioan Zubec cu soţia, doamna Lenuţa, care ne-a şi recitat.  Au fost gazdele noastre primitoare, finuţa şi harnica măicuţă stareţă stavroforă Hristofora şi neobositul şi sentimentalul părinte duhovnic Daniil, ctitorul sfântului locaş, dânşii ne-au oferit, după evenimentul propriu-zis, o frumoasă masă mânăstirească, mulţumim. Mai toţi sunt membri ASTRA, iar unii dintre ei fac parte din Liga Scriitorilor din România.

          Au luat cuvântul mulţi participanţi, a fost o comuniune a dragostei pentru cultură, credinţă, suflet, ne-am simţit cu toţii bine, eram mai uşori şi mai liberi, zâmbetul flutura pe toate feţele. Col. Ioan Cordovan ne-a introdus în lumea fascinantă a Armatei, oferindu-ne imagini inedite despre războiul mondial, despre sacrificiile militarilor pentru apărarea gliei strămoşeşti. Pe aceeaşi temă s-au pronunţat şi col. Ioan Boţan, prof. Romulus Berceni, doamna Florica Pleş. Domnul Ieronim Someşan ne-a arătat fotografii-document cu familia Rebreanu şi simpatia ei pentru Ilva Mare, sunt documente rare, deosebit de valoroase. Prof. Ioan Seni ne-a vorbit despre importanţa deosebită a ASTREI şi contribuţia ei la propăşirea culturală a poporului român.

          Acolo în trapeza Sfintei Mânăstiri am simţit, mai mult ca oricând, că trebuie să ne rugăm unul pentru altul, să iubim şi să iertăm, rugăciunea îl eliberează pe om, asigură libertatea faţă de complexele mecanisme ale lumii exterioare care compun ansamblul legilor naturii, rugăciunea ne ajută să scăpăm de patimi şi presupune o eliberare de patimi. Acolo în Mănăstire şi respiraţia noastră parcă este altfel, sufletul se linişteşte, se înnoieşte şi intră în comuniune cu Divinitatea care este iubire.

          Mi-am lansat noua mea carte, „Sfântul Maxim Mărturisitorul”, apărută la Editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca, director prietenul nostru Dinu Virgil Ureche, originar din Poiana Ilvei, cel care mi-a editat 12 cărţi şi căruia îi mulţumesc. Am scris această carte cu smerenie şi dragoste, după o pregătire teologică de o viaţă, fiecare rând, fiecare pagină, fiecare cuvânt necesitând o mare atenţie, am avut mari duhovnici care m-au ajutat în pregătirea mea teologică, părintele acad. prof. dr. Dumitru Stăniloae, cel mai strălucit teolog al BOR, părintele prof. univ. dr. Constantin Galeriu, mare prieten şi vecin de parohie cu tatăl meu, preotul ortodox Emil Teodor Popescu. Mulţumesc IPS Andrei Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului pentru binecuvântarea dată. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost unul dintre cei mai renumiţi Părinţi bisericeşti ai teologiei ortodoxe a Răsăritului şi a fost o provocare şi o înaltă responsabilitate pentru mine să-l abordez în profunzimea dogmatică a scrierilor sale, în primul rând celebra sa operă „Ambigua”. Sfântul Maxim a fost un luptător şi un apărător neobosit al dogmelor şi a doctrinei ortodoxe într-o lume grea, în care ereziile tulburau profund Biserica creştină, sfântului tăindu-i-se mâna dreaptă şi limba pentru a nu mai putea comunica adevărata credinţă ortodoxă. Cartea mea a fost susţinută de soţia mea Mari, de doamna Florica Pleş, cu gingăşia sa caracteristică şi de profesorul şi scriitorul Mircea Daroşi care m-a elogiat cu expresii calde şi elegante, are o remarcabilă disponibilitate de a stăpâni vocabularul literar,  le mulţumesc tuturor şi îi asigur de dragostea  mea.

          Acolo în trapeza Sfintei Mânăstiri am simţit că trebuie să ne rugăm unul pentru altul, să iubim şi să iertăm, rugăciunea îl eliberează pe om, asigură libertatea faţă de mecanismele complexe ale lumii exterioare care compun ansamblul legilor naturii, rugăciunea ne ajută să scăpăm de patimi şi presupune o eliberare de patimi. Să iubim şi să iertăm, oricine iartă iese din planul rigid al dreptăţii şi intră în planul libertăţii. Acolo în Mănăstire şi respiraţia noastră parcă este altfel, sufletul se linişteşte, se înnoieşte şi intră în comuniune cu Divinitatea care este iubire.

          Ne-am despărţit cu o tristeţe uşor ciudată şi liniştită în suflet. Singuri în noapte prin munţii tăcuţi  cu păduri negre şi ochi nevăzuţi, maşina ne plia spre casă, cu mulţumirea noastră că reuşisem toţi să câştigăm o zi. Şi personal câştigasem cuvintele măicuţe stareţe Hristofora care, imediat după ce-mi prezentasem cartea, mi-a spus, „Aţi vorbit ca un adevărat teolog…”