( Interviu) Doris Rai: Cu bun simţ şi cu încredere în Dumnezeu, poţi răzbate

Rep.: - După ce a traversat oceane şi a cucerit publicul de peste tot din lume, ia noastră a avut un eveniment deosebit la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, unde a fost purtată cu mândrie. Doris Rai a adunat la „Albumul bucurIei” sute de bistriţeni. Doris, promovezi de mai bine de zece ani lada noastră de zestre. Ce te-a determinat să te apropii atât de mult de vestimentaţia noastră tradiţională, de tot ce înseamnă tradiţie în judeţul Bistriţa-Năsăud?

          Doris Rai: - Cred că ceea ce îi determină pe toţi cei care trăiesc şi simt aici, pe meleagurile judeţului Bistriţa-Năsăud. Chiar şi străinii iubesc portul nostru pentru că este frumos colorat, în armonie şi conţine elemente unice. Cum să nu-l iubim noi, cei care suntem aici şi trebuie să-l purtăm cu cinste şi cu mândrie pentru că ne reprezintă.

          Rep.: - De-a lungul acestor ani ai realizat foarte multe evenimente, ai promovat lada noastră de zestre la nivel naţional şi internaţional, pentru că ai dus meşterii noştri populari inclusiv la Bruxelles. Dacă de obicei fiecare se promovează pe sine la televizor, tu ai venit şi ai dus la televiziunile centrale tot ce are judeţul nostru mai frumos. Cum a fost îmbrăţişată această iniţiativă a ta de către cei pe care i-ai promovat?

          Doris Rai: - La început au fost surprinşi, m-au privit cu o oarecare neîncredere, întrebându-mă cât îi costă această promovare, pe urmă a devenit o obişnuinţă pentru că au înţeles că tot ce fac fac din dragoste pentru oameni şi pentru tradiţie şi portul nostru popular de aici. Avem oameni minunaţi şi acest lucru s-a văzut şi în cadrul acţiunilor noastre. Avem oameni frumoşi la chip, la suflet şi cu nişte straie şi ii minunate. Această colaborare a  devenit  cumva ceva normal şi firesc. Am fost ajutată cu idei, cu sugestii, foarte multă lume s-a implicat şi mă bucur că am avut, la un moment dat, această ocazie să scoatem la lumină ce are mai bun şi mai frumos Bistriţa-Năsăud.

          Rep.: - Suntem, din acest punct de vedere, un judeţ binecuvântat, pentru că, dincolo de tradiţii, impresionăm prin portul nostru, mai colorat, mai viu...

          Doris Rai: - Da, foarte mult. Poate şi din această cauză am avut acea deschidere la Bucureşti, pentru că, la iile frumos colorate  se adaugă şi chipul frumos, cântului nostru, obiceiurile pe care le-am prezentat. A fost o diversitate, pentru că am prezentat mai multe zone, inclusiv poeţii noştri, corul nostru, care cântă la Centrul Cultural Municipal, au venit inclusiv oamenii de la sate şi au expus produsele lor tradiţionale. A fost o experienţă extraordinară de care îmi amintesc cu mult drag. De fiecare dată când vorbesc cu Corina Chiriac mă întreabă când mai mergem la Bucureşti.

          Rep.: - Ţii legătura cu toţi artiştii cu care ai colaborat?

          Doris Rai: - Da, ţin legătura cu cei mai mulţi dintre ei. Cu unii nu, trebuie să recunosc, pentru că nu s-a legat o prietenie între noi, dar cu alţii  relaţia de prietenie rezistă de ani de zile.

          Rep.: - Te mai întreabă bistriţenii ce se întâmplă cu Gala Femeilor Europene? Va mai fi un astfel de proiect ?

          Doris Rai: - Da. M-au întrebat, pentru că, vrând-nevrând a devenit o tradiţie şi lumea o aşteaptă cu drag. La ultimele ediţii lumea deja n-a mai încăput, evenimentul fiind mutat la Sala Polivalentă, dar nici acolo nu a fost destul spaţiu. De la început mi-am propus să fac doar zece ediţii şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a ajutat să le duc la bun sfârşit. A fost frumos, a fost extraordinar. Această gală se va încheia cu o carte, pe care sper că voi reuşi să o scot până la sfârşitul anului, dar mai este mult de muncă. Abia acum am înţeles cât de mult se munceşte pentru o carte cu o sută de poveşti, o sută de portrete ale doamnelor noastre care au fost premiate.

          Rep.: - Ce te-a determinat să faci această gală?

          Doris Rai: - Aveam o echipă lângă mine şi ne doream ca de 8 martie, cu ocazia Zilei Femeii, a Mamei, să organizăm ceva inedit. Discutând, mi-a venit această idee de a promova femeile de lângă noi, nu neapărat vedete, ci femei simple de lângă noi, ca şi noi, care au reuşit în viaţă şi care au o poveste de spus.  Îmi amintesc că la prima ediţie nimeni n-a avut încredere în mine, dar acel moment a fost bun pentru mine pentru că m-a ambiţionat să dau ce e mai bun la următoarea ediţie, la care am schimbat puţin formatul pentru că prima ediţie a fost un fel de Miss 40+, în sensul de a pune în evidenţă faptul că femeia e frumoasă la orice vârstă. Următoarele ediţii au continuat cu poveştile doamnelor, câte zece, uneori chiar doisprezece sau treisprezece doamne, care au avut curajul să vină şi să-şi deschidă sufletul.

          Rep.: - Dacă la început foarte puţină lume avea încredere în tine, în următorii ani ai reuşit să faci un brand din acest proiect – „Zece femei europene”. Te felicit pentru acest lucru. Sunt convins că, pe lângă proiectele personale, vei găsi timp, în continuare, şi pentru altele, de suflet.Am văzut că foarte mulţi intelectuali se apropie de costumul tradiţional, că le este drag şi nu le este ruşine să-l poarte.

          Doris Rai: - Cum să le fie ruşine, când majoritatea s-au născut la sat şi au crescut cu acele cămeşi şi ii, cu acel costum pe care au învăţat să-l aprecieze, a fost portul lor de zi cu zi. Şi soţul meu (dr. Petru Rai-n.n.) mi-a povestit că mergea în cămeşă şi opinci la şcoală, când era mic. Aveau straie de sărbătoare şi straie de zi cu zi. Şi era ceva firesc şi normal. Ca să nu mai spun de bucuria de la sfârşit de săptămână când toţi se întâlneau la biserică, pe urmă la joc, la cântec, la o poveste. Era foarte frumos, satul era viu. Astăzi, din păcate, aceste lucruri s-au pierdut. Acest an este declarat de către Biserică „Anul satului”. Există o problemă. Aşa cum tradiţiile noastre încep să se piardă dacă nu sunt scoase la lumină, la fel şi oamenii satului dispar, încet-încet. Sunt din ce în ce mai puţini copii la sate. Satul dispare, şi în acest caz, ne pierdem cu toţii. Până la urmă, ne pierdem în mulţimea europeană.

          Rep.: - Un preot mi-a spus că în 30 de ani nu vor mai fi oameni în biserică, deoarece satul este îmbătrânit, tinerii au plecat în străinătate, iar dacă bătrânii se duc, satul va rămâne gol.

          Doris Rai: - Din păcate sunt mulţi factori care au alimentat această situaţie.

          Rep.: - Încet-încet te-ai apropiat de această lume fascinantă a satului românesc, a satului bistriţean şi năsăudean. Cum sunt oamenii noştri de pe sate?

          Doris Rai: - Minunaţi! În perioada cât am fost implicată în politică îmi plăcea foarte mult să merg în campanie, nu la Bistriţa, ci mai ales la ţară. Îmi plăcea să interacţionez cu ei, să povestesc cu ei, pentru mine era ceva nou, aveam răbdare cu ei. Le ascultam poveştile şi îmi plăceau foarte mult. Am învăţat foarte multe lucruri de la ei. Am avut o relaţie extraordinară cu ei, pentru că am fost foarte mult în zona Văii Someşului. Am creat acolo o adevărată comunitate. Am realizat multe evenimente – la Năsăud, la Feldru, la Şanţ. A fost foarte frumos, a fost o perioadă extraordinară şi nu neapărat pentru că făceam politică. Noi ne detaşam de politică pentru că ne legau alte lucruri, cum ar fi portul popular, evenimentele, poveştile satului, pentru că îţi este drag să le asculţi. Acum nu le mai auzi oriunde. Cât îi mai avem pe bătrânii noştri merită să mergem şi să le ascultăm poveştile.

          Rep.: - Îţi este dor de acele vremuri când erai angrenată în politică?

          Doris Rai: - Recunosc că nu, pentru că s-au schimbat foarte multe. M-am îndepărtat mult de politică, s-au împrăştiat şi oamenii cu care făceam echipă. Noi am rămas aceiaşi, pentru că alături de mine este şi acum aceeaşi echipă. Nu simt lipsa politicii, pentru că oamenii dragi sunt lângă mine, activităţile le avem, lucrurile le facem împreună, cu aceeaşi dragoste şi pasiune, doar că nu mai suntem zi de zi împreună.

          Rep.: - Cum vezi din exterior viaţa politică din România, în general?

          Doris Rai: - Cred că se vede reacţia oamenilor vizavi de oamenii politici. Nu aş vrea să spun prea multe pentru că sunt prea încărcată pozitiv cu cele întâmplate la Muzeu şi de frumuseţea oamenilor cu care m-am întâlnit, astfel că nu vreau să stric bucuria pe care o simt acum şi pe care doresc să o menţin cât mai mult, pentru că mă ajută să mă gândesc la următoarele proiecte, pentru că, atunci când vrei să faci ceva ai nevoie de o stare bună, de o motivaţie. Iar întâlnirea cu bistriţenii a fost o reală motivaţie pentru mine ca să spun „da”, merită, pentru că nimic nu se compară cu bucuria şi satisfacţia pe care o ai când vezi acei oameni, acei tineri şi mai puţin tineri, prezenţi în ii şi în cămeşi care au dorit să facem poze, fără să ne cunoaştem neapărat personal, poate doar de pe facebook. Pentru mine „Ziua iei cu bucurie” a fost o reală surpriză şi o bucurie.

          Rep: - Să vorbim puţin despre mama. A fost şi ea prezentă, era şi ea foarte încântată de acest proiect. A fost şi fiica ta cu tine la „Albumul bucuriei”. Cât de importantă este moştenirea valorilor? Cât de importantă a fost mama, care te-a susţinut din umbră, în toate aceste proiecte?

          Doris Rai: - A fost mama, a fost fiica mea Alexandra, familia, pentru că noi suntem foarte uniţi ca familie. Aşa am crescut. S-a transmis acest lucru. Ni se pare ceva firesc să ne susţinem, iar eu n-aş fi putut face atât de multe dacă nu-i aveam alături de mine. Contează foarte mult exemplul personal, ceea ce mi-au transmis ei prin educaţie, dar şi faptul că, în momentul în care au văzut că vreau să fac, nu mi-au spus „nu face”. M-au întrebat cu ce mă pot ajuta, mi-au dat câte un sfat, de multe ori au pus umărul, efectiv m-au ajutat. De multe ori m-am bazat pe ei, începând cu cel mai mic detaliu. Acest sprijin contează extraordinar de mult. Eu spun că, la noi, familia încă mai are un loc de cinste şi ar fi mare păcat să se piardă acest lucru. Familia este cea mai importantă. Poţi avea rezultate, recunoaştere la nivel naţional, internaţional, dar dacă în suflet nu ai acea linişte şi împăcare cu părinţii, cu surorile, cu fraţii, cu copiii, nu te poţi bucura de nimic. Legătura cu ei e sfântă.

          Rep.: - Care este vorba de la mama ta care a rămas şi azi?

          Doris Rai: - Să laşi loc de bună ziua peste tot. De multe ori au mai fost şi răutăţi şi am întâlnit oameni care, poate, nu meritau să întorc şi celălalt obraz şi le spuneam „N-aţi putut să nu mă creşteţi aşa?”, dar până la urmă s-a dovedit a fi un lucru bun, iar acest lucru face parte din tradiţia noastră şi din felul cum părinţii şi-au educat copiii pentru că de asta suntem atât de bine văzuţi în Europa, şi nu numai, peste tot în lume, pentru că avem o educaţie foarte bună, trainică. Avem valori de la care nu ne-am abătut. Sigur, mai sunt influenţe şi momente în care uităm de unele lucruri, dar ne revenim, ceea ce este mare lucru.

          Rep.: - Omul cu bun simţ mai poate răzbate în ziua de azi?

          Doris Rai: - Da, eu cred acest lucru. Cu bun simţ şi cu încredere în Dumnezeu, cu o verticalitate şi o moralitate poţi răzbate. Altfel, te pierzi. Ai succes o zi, două, trei, dar pe urmă gata. Pentru că, vrând-nevrând, oamenii îşi dau seama, mai ales la ţară. Oamenii de la ţară „te citesc” foarte bine. Nu poţi să-i prosteşti. Pe ei nu-i impresionează cuvintele pompoase pe care, poate, nu le înţeleg. Ei văd dincolo de cuvinte, ştiu şi cataloghează omul. Dacă ai greşit, pe urmă poţi să mergi şi de zece ori că degeaba te mai duci. Este foarte important să fii cum trebuie şi să respecţi ceea ce te-au învăţat părinţii de acasă. Şi nu doar atât. Trebuie să transmiţi mai departe acest lucru şi copiilor tăi.

          Rep.: - Eşti bistriţeancă 100%. Cum îţi vezi oraşul în momentul de faţă?

          Doris Rai: - Da, cum spuneai sunt get-beget bistriţeancă, şi străbunicii tatălui meu au fost bistriţeni, avem rădăcini vechi aici, adânci, iar mama mea este din Târgu Mureş dar, venind aici, s-a transformat în bistriţeancă. A trăit mai mult aici decât acolo. Bunicii mei m-au crescut cu această dragoste pentru oraş, pentru oameni, pentru poveştile lor, despre cum se întâlneau. Îmi amintesc că mergeam cu bunicul prin oraş şi îmi spunea, de exemplu, ce se întâmpla la Sugălete, iar bunica mea îmi povestea despre cât de elegante erau doamnele, cum se îmbrăcau. Ea mi-a transmis această dragoste pentru frumos. Aveau şi foarte multe poze. Era un oraş extraordinar. Mă doare sufletul când văd în ce s-a transformat acel oraş de poveste. A fost un oraş încărcat cu multă dragoste. Oamenii erau o comunitate adevărată. Contează foarte mult acest lucru.

          Rep.: - Suntem dezbinaţi în momentul de faţă?

          Doris Rai: - Da, suntem dezbinaţi pentru că nu are cine să ne adune. Vreau să dau doar un exemplu. Acest eveniment a adunat bistriţenii împreună. N-a contat,  au venit pentru motivaţia respectivă, au venit pentru un lucru bun. A fost o acţiune pozitivă. Cineva îmi spunea că eu sunt doar pozitivă. Dar în atâta negativ şi în atâta răutate eu nu pot fi altfel. Nu vreau să mă încarc negativ. Nu vreau să arunc cu noroi. Dacă cineva îţi spune tot timpul că eşti urât, că eşti rău, că eşti prost, ajungi să crezi până la urmă acest lucru. Vreau să vedem şi partea bună. Sigur, nu putem spune despre Bistriţa că arată bine, pentru că nu arată bine. Mai ales arhitectural, oraşul e un dezastru. Am multe of-uri ca  bistriţeancă şi cred că doar noi, ca şi comunitate, putem face o schimbare, fiind uniţi şi implicându-ne efectiv. Pentru că, din poveştile bunicilor mei ştiu că ei se implicau cu toţii în treburile comunităţii. Aveau acel spirit civic care în timp, cumva, s-a pierdut, s-a transformat. Cumva i s-a schimbat sensul. Dar noi trebuie să revenim la ceea ce a fost odată. Nu ne mai interesează ce se întâmplă în oraşul nostru. Se comentează prea mult, dar se face prea puţin. Lipseşte spiritul de echipă şi de unitate. Este nevoie de acel cineva care să scoată aceste lucruri la lumină.

          Rep.:- Ce se întâmplă în continuare cu a „Albumul bucurIei”?

          Doris Rai: - S-au făcut pozele, sunt peste 1000 de poze, pe care le-am selectat. Emilian, fotograful,  a avut foarte multă răbdare şi a dat sfaturi tuturor. I-a plăcut acest lucru foarte mult şi mi-a spus că va veni şi la anul. Şi el a fost impresionat de reacţia oamenilor. La anul, cred că vom fi mai mulţi. Dar dacă e nevoie, chemăm, doi-trei fotografi.   Am ales cam 500 de poze, le-am pus pe pagina de facebook, în două albume, pentru că nu au încăput într-unul singur, nu m-a lăsat facebook-ul să pun atât de multe poze. Acesta a fost şi ideea evenimentului, ca lumea să intre şi să ia pozele de acolo, pentru că sunt poze frumoase, poze profesioniste, poze diferite faţă de cele făcute cu telefonul de noi. Prin acest eveniment am vrut să arăt cât de frumoşi suntem noi, bistriţenii, pentru că eu am foarte mulţi prieteni pe facebook care nu sunt neapărat bistriţeni. Vreau să vă spun că prietena mea de la revista „Avantaje”, acum „Cariere”, Daniela, a fost foarte încântată de idee şi mi-a cerut voie să o preia. Anul viitor, de Ziua Iei, va organiza şi ea un eveniment asemănător. Mă bucur când văd asemenea reacţii pozitive.

          Rep.: - Ştiu că ai în pregătire alte şi alte proiecte pentru promovarea judeţului. Ce ne lipseşte, faţă de alte judeţe? Avem nevoie de o promovare mai agresivă?

          Doris Rai: - Nu neapărat agresivă. Am văzut că se întâmplă lucruri bune, de exemplu la „Produs de Bistriţa-Năsăud”, care îmi place foarte mult, deşi am fost certată pentru că apreciez ceea ce este făcut bine de alţii. Dar zestrea, neamul şi tradiţiile noastre nu au culoare politică. Lucrurile bune trebuie date ca exemplu, iar ceea ce este rău, corectat, trebuie să-i tragi de mânecă, să spui că nu-i bine. Lucrurile bune trebuiesc apreciate, indiferent cine la face. Ceea ce se întâmplă la sfârşit de săptămână la Biserica Evanghelică este foarte bine. S-a schimbat ceva în bine. Dar mai este cale lungă până când lucrurile vor fi aşa cum trebuie în judeţul nostru. Putem să creştem. Când am candidat pentru alegerile parlamentare, întreaga mea campanie s-a axat pe lada de zestre. Am crezut atunci, şi cred şi acum că viitorul judeţului nostru este unul bazat pe turism şi agroturism. Avem cu ce. Pe lângă tradiţii, portul obiceiurile, care atrag, mai sunt şi oamenii. E o bucurie să vii aici. Indiferent de ce zonă a ţării vin, toată lumea pleacă de aici cu o ie, cu o cămeşă, cu roşii,  cu mere, cu brânză, cu slănină şi pălincă, pentru că toate sunt bune. Eu cred că acesta este viitorul judeţului nostru şi pe acest lucru trebuie să punem accentul. Să facem un pic mai mult pentru că se poate. Prin acest fel ajutăm şi la dezvoltarea satelor, pentru că se vor crea locuri de muncă. Până la urmă, oamenii vor munci pentru ei. Văd un viitor bun, doar că trebuie să punem cu toţii umărul.

          Rep.: - Ar trebui gândite proiecte europene...

          Doris Rai: - Lumea fuge de proiecte europene, fuge pentru că sunt stufoase, foarte greu de accesat. Dar după ce le accesezi, vezi că sunt proiecte foarte bune, care merită, şi nu este un efort extraordinar de mare. Avem firme bune în Bistriţa care oferă consultanţă şi chiar le spun oamenilor să acceseze aceste fonduri, nu neapărat sume mari, aşa, măcar un pic de ajutor.

          Rep.: - Ce alte pasiuni mai ai pe lângă descoperirea lăzii de zestre şi a promova modul de viaţă sănătos?

          Doris Rai: - Prea mult loc nu mai este pentru alte pasiuni dar, mereu se găseşte loc pentru a face bine, sunt foarte implicată, lucrez de dimineaţă până seara târziu. Nu este simplu, dar îmi place ceea ce fac. Îmi place viaţa mea şi-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce am, pentru că este foarte important ca atunci când faci ceva să faci cu încredere şi plăcere, pentru că atunci nu ţi se mai pare greu. Nu contează cât e de cald când stai îmbrăcat în costum popular şi cu clopul în cap, stai pentru că îţi este drag. Indiferent de locul de muncă, trebuie să pui pasiune în tot ceea ce faci şi atunci nimic nu este prea greu.

          Rep.: - A trecut oboseala şi a rămas bucuria, pentru că ştiu că ai muncit foarte mult la acest proiect. Felicitări.

          Doris Rai: - Mulţumesc, şi le mulţumesc şi celor de la Muzeu, domnei director Lavinia Moldovan şi domnului director Alexandru Gavrilaş pentru că au fost extraordinar de deschişi şi m-au ajutat şi susţinut.

          Rep.: - Un mesaj pentru cititorii noştri...

          Doris Rai: - Vreau să mulţumesc tuturor pentru că sunt alături de noi şi ne susţin, pentru că fără ei nu avem cum să mergem mai departe şi îi îndemn cu bucurie să poarte cu mândrie costumul nostru popular şi să îl transmită mai departe generaţiilor care vor veni.