( Interviu) Prof. dr. Vasile Duda, inspector IŞJ BN: Cum faci o comunitate să fie mândră de valorile pe care le are ?

Rep.: - Domnule inspector, sunteţi istoric de artă, profesor de istoria artelor/istorie, istoria designului, istoria arhitecturii, istoria artelor decorative şi educaţie vizuală. Documentându-mă, am aflat că le povesteşti copiilor – şi este un lucru pe care foarte puţini o ştiu -  despre faptul că Bistriţa este pe stema României.
    Prof. dr. Vasile Duda: - Cred că pentru fiecare dintre cei care locuiesc într-un oraş este important să-şi cunoască istoria, să-şi cunoască valorile, să-şi cunoască tradiţia, pentru că este primul pas pentru a ajunge să le preţuieşti şi să le promovezi mai departe. Atunci când vorbim despre Bistriţa, cred că ştim cu toţii că Bistriţa, alături de celelalte şapte burguri importante ale Transilvaniei, face parte parte din aceşti mănunchi de oraşe, iar simbolul lor se află pe stema Transilvaniei şi, implicit, pe stema României. Aşadar, cred că este un motiv de bucurie pentru bistriţeni, şi nu doar pentru cei, ci şi pentru ceilalţi care locuiesc în principalele oraşe din Transilvania. Cred că, în fapt, fiecare oraş trebuie să găsească elemente care-l individualizează şi-l promovează în relaţia cu ceilalţi, pentru că, chiar dacă găsim puncte diferite între diverse comunităţi, totuşi, putem să găsim şi punctele comune şi, peste toate, cred că trebuie să găsim acele elemente care ne individualizează şi în acelaşi timp ne permit să ne clasăm alături de celelalte comunităţi şi în acest fel să ne promovăm. Putem discuta şi numai despre un aspect pur vizual, dar în momentul în care o comunitate devine conştientă de valorile pe care le are ele se convertesc, la un moment dat, şi într-o componentă economică, pentru că e important să înţelegem că o comunitate se clădeşte nu numai pe valorile pe care le declară în spaţiul public ci şi pe paşi mici dar siguri, cumperi produsele celui de lângă tine şi în acest fel câştigăm toţi. Contribui şi tu la comunitatea din care faci parte şi în acest fel câştigăm toţi. Şi asta face parte din ceea ce se înseamnă o componentă culturală, o faci firesc şi atunci rezultatele sunt fireşti. Aceste instrumente, să spunem, inactive, au fost parte din istoria noastră sau din trecutul nu foarte îndepărtat, în care am fost educaţi să căutăm puncte comune, la un nivel foarte înalt,  la nivel naţional, să găsim elemente comune, dar uităm să le căutăm pe cele foarte aproape de noi. Dar este important să le reţinem pe amble pentru că de fapt astea este lumea complexă din care facem parte şi noi, atât elementele care ne unesc la nivel naţional şi cele care ne unesc la nivel local. Ele trebuie să se îmbine, să se împletească şi în acest fel să găsim acel echilibru pe care fiecare comunitate o caută. Dacă nu, vom fugi repede în altă parte şi vom căuta locuri mai bune, sub un alt cer, dar cred că nu ne dorim acest lucru, chiar dacă se întâmplă în societatea contemporană. Cred că şi din cauza acestor „dezrădăcinări”, care au fost cultivate la un moment dat, până în 1989, e foarte greu să faci ca rădăcinile oamenilor să se înfingă din nou serios în solul de acasă, iar seva respectivă să-i dea o calitate şi o bucurie a vieţii, până la urmă, adică să găsim un drum liniştit, serios, pentru comunitatea din care facem parte.
    Rep.: - Se spune că, pentru fiecare, centrul universului ar trebui să fie acolo unde s-a născut, adică acasă, să-şi cunoască rădăcinile. Iată, de multe ori, şi cei mai tineri, şi cei mai în vârstă, trecem pe lângă anumite simboluri ale oraşului şi nu le cunoaştem. Ori trecem pe lângă anumite clădiri care au o importanţă administrativă şi nu le ştim. Fiind ziarist de 20 de ani, am chestionat, am întrebat copiii pe stradă în faţa cărei clădiri se află şi ei nu ştiau că acolo este Primărie ori confundau Primăria cu Consiliul Judeţean, ori Prefectura. Nu cunoşteau nici instituţiile elementare.
    Cât de importantă este cunoaşterea culturii istoriei locale pentru ca mai apoi să o cunoşti şi o dezvolţi pe cea naţională? Vreau să ne spuneţi despre acele manuale de istorie, de cultură şi civilizaţie locală pe care le-aţi iniţiat. Au avut succes?
    Prof. dr. Vasile Duda: - Cred că aceste rezultate vor fi măsurabile în timp. Atunci când ne-am angrenat în acest sistem al educaţiei, mulţi dintre noi am înţeles că pregătim tineri care vor fi maturi peste câţiva ani şi vor ajungă să decidă pentru comunităţile din care fac parte peste şi mai mulţi ani. Dacă am înţeles acest lucru înseamnă că nu ne vom grăbi să măsurăm rezultatele de pe un an pe altul, ci trebuie să avem răbdare şi, în acelaşi timp, în mod constant, să promovăm valorile. În momentul în care ne-am pus problema realizării unor materiale de cultură şi civilizaţie locală, ne-am pus şi întrebarea despre cine ar putea să le implementeze sau de ce ar trebui să fie implementate. N-ar trebui să avem niciun fel de grijă pentru aceste obiective, de ce nu am face altceva. Atunci când facem o listă cu lucrurile pe care ar trebui să le ştie tinerii de azi, cred că e o listă atât de mare încât ar trebuie să punem pe el şi tot ceea ce nu ştim noi sau nu le vom cunoaşte. Pentru că niciodată nu le vom şti pe toate, niciodată nu putem transmite atât cât ne dorim şi, poate că, nici tinerii care ar urma să primească aceste cunoştinţe, poate că nu au disponibilitatea să le cunoască, poate că au alte preocupări pe care trebuie să învăţăm să le şi respectăm, pentru că este dreptul lor să aibă propriile lor preocupări, opţiuni. Vedem că în cadrul aceleiaşi generaţii preocupările sunt diferite de la un individ la altul  şi atunci trebuie să urmărim această multitudine de oferte ca fiind una serioasă la care trebuie să ne adaptăm permanent. Dar, această preocupare nu a venit pur şi simplu numai din dorinţa de a îmbunătăţi calitatea învăţământului actual. Ea a venit şi ca o nevoie. Îmi amintesc că în momentul în care eram student la Cluj, profesorul Gheorghe Mândrescu ne povestea despre faptul că, în momentul în care a avut o bursă la Florenţa, în anii ’70, când România se afla într-o perioadă a „dezgheţului” şi dânsul beneficiase de o asemenea bursă, profesorii pe care i-a avut atunci în Italia le-au prezentat nişte modele prin care comunitatea putea să se apropie foarte mult de ceea ce înseamnă trecutul cultural şi prestiguul cultural al oraşului. La cei mici era implementat un proiecte de descoperire a civilizaţiei locale, iar una dintre teme era identificarea în oraş a unor vechi fresce care pot fi promovate şi prezentate. Unii dintre copii au venit chiar cu prezentarea unui obiectiv de care nu ştiau nici profesorii. Adicâ, atât de multe obiective pot exista într-un oraş încât nu le poţi ştii pe toate. Asta înseamnă că un oraş se descoperă permanent, iar dacă locuitorii contribuie şi sunt mândri de aceste caracteristici atunci le promovează şi ei într-un mod foarte activ. Aşa s-a descoperit un fragment de frescă despre care specialiştii nu ştiau, cu ajutorul cetăţenilor care au venit în întâmpinare, iar în acest caz au fost chemaţi copiii. Cum faci o comunitate să fie mândră de valorile pe care le are şi să vină cu prezentarea acestor valori, să vină în întâmpinare? Trebuie să pregăteşti aceste preocupări şi trebuie să-i pregăteşti pe cei care ar trebui să le promoveze. De aici şi această nevoie de a prezenta aceste valori. Pe de altă parte, ulterior, chiar din proiectele pe care le-am avut, în colaborare cu Primăria Bistriţa în anii trecuţi, am participat la un workshop de prezentare a modalităţilor de promovare a centrelor istorice, iar în cadrul schimbului respectiv, cineva care lucra la un proiect de promovare de la Mastrick, ne-a prezentat o strategie pe mai mulţi ani, în care se discuta despre diverse nuanţe care pot fi dezvoltate. Am întrebat atunci cums s-a ajuns să faci o strategie de dezvoltare care să se întindă pe zeci de ani, nu se schimbă legislaturile, nu se fac modificări. Mi s-a spus că este important să există o societate civilă activă, care să ştie ce-şi doreşte şi atunci sigur că decidenţii politici, care sunt vremelnici, se schimbă, dar anumite aspecte care vin din dorinţa societăţii civile trebuie să meargă mai departe. Cum identificăm aceste nevoi ale societăţii civile? Prin crearea unor asemenea proiecte culturale în care să se transmită care sunt elementele principale dintr-o comunitate din punct de vedere cultural, cum facem să le promovăm sau cum le menţinem. Asta înseamnă că e nevoie de o asemenea promovare. Asociind mai multe idei pe care le-am văzut la alţii, mi-am dat seama că  e nevoie să facem acest pas în învăţământ, e nevoie să pui în faţa tinerilor asemenea proiecte pentru că ei vor fi maturii de mai târziu şi decidenţii de şi mai târziu dar, odată ce vor descoperi aceste valori, ei vor fi cei care le vor promova. E foarte greu să mergi astăzi şi să spui cuiva de la ţară hai să păstrăm această casă tradiţională pentru că el va asocia acea casă tradiţională cu aspectul unei sărăcii pe care a trăit-o în copilărie sau cu bunicii despre care ştiu că n-au aceleşai lucruri pe care le avem noi azi, şi atunci, de ce ar păstra acea casă cu târnaţ, acoperită cu şindrilă, de ce nu ar face o tabula-rasa în curte şi n-ar construi o casă din bolţari, cu un balcon de inox. Pentru că aceste lucruri ar arăta bunăstarea timpului de azi, nu slăbiciunile timpului de ieri. Nu ar avea cum să înţeleagă aceste lucruri decât dacă, treptat, ar înţelege că acestea sunt valori pe care le pierdem şi pe care trebuie să le păstrăm. Asta nu înseamnă că nu trebuie să construim după caracteristicile timpului nostru, să ne creăm toate condiţiile, dar n-ar trebui să eliminăm aceste mărturii ale timpului care a trecut, acele frumuseţi ale timpului respectiv pentru că ele dau consistenţă timpului de azi. Dacă nu le păstrăm, o localitate din judeţul nostru va semăna foarte bine cu o localitate dintr-un alt colţ de lume, fără nicio diferenţă, se uniformizează.