INTERVIURI LICEENE Azi, Iulia Bodnariu

Elevi pe măsura lui Rebreanu, de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” – Iulia Bodnariu, calificată în lotul naţional extins la biologie; îi ţinem pumnii pentru selecţia în lotul restrâns;

      Mulţi elevi buni au fost şi sunt la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa. Poate cei mai buni. Şcoala aceasta este ca o pădure seculară, cu arbori pe măsură. Directorul Constantin Rus se poate mândri încă o sută de ani cu rezultate remarcabile încolţite în acest Colegiu. Un vlăstar de soi al generaţiei din care face parte este şi Iulia Bodnariu, cu care vom dialoga în cele ce urmează. În mod normal, cei mici iau interviuri celor mari, dar, de data aceasta, consimt să fie valabilă şi reciproca, mai ales că noi, dascălii, ştim cel mai bine cum se întâmplă lucrurile frumoase în şcoală şi de multe ori nu ştim cine dă şi cine primeşte sau cine de la cine şi ce învaţă mai mult. Cum primul interviu nu se uită niciodată, să începem!

E.M.C. Cine este Iulia Bodnariu, în afară de o elevă care, la prima vedere, prezintă foarte multă încredere şi garanţie în ce spune, citind în ochii ei?

I.B.  Am 16 ani, sunt elevă la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, în clasa a X-a, profilul ştiinţele naturii, bilingv engleză, dirigintă, profesoara Nastasia Chiciudean. Sunt o fire curioasă, îmi place să citesc, să cânt la chitară, să fac fotografii. În ultimul an, acestea toate au fost eclipsate de biologie, care ocupă cea mai mare parte a timpului meu.

E.M.C. De unde această atracţie pentru bilologie şi cum a început povestea?

I.B. Totul a început în clasa a VII-a când m-am calificat la Olimpiada Naţională de Biologie. Atunci am început să mă avânt către misterele pe care le ascunde această lume a biologiei. Îmi amintesc perfect prima mea disecţie, pe ochi, desenele fascinante ale nervilor spinali de pe tabla de la clasă. Cu trecerea timpului, lucrurile s-au complicat şi întrebările au continuat să apară. Răspunsurile au venit iniţial de la profesoara mea din şcoala generală, Garofiţa Angyalosi, căreia îi mulţumesc pentru sprijinul acordat, sufletul cald şi prietenia oferite, pentru faptul că m-a făcut să îmi doresc să devin un medic dedicat şi ambiţios.

E.M.C. La vârsta când colegi de-ai tăi sunt nehotărâţi în privinţa viitorului, tu ştii exact ce vei face şi cum va fi drumul tău. Este o dovadă de maturitate. Recent, ai obţinut o victorie, care te aşează şi mai bine în direcţia visată. Despre ce este vorba?

I.B. Anul acesta am participat iar la Olimpiada Naţională de biologie, am obţinut locul 4 şi m-am calificat în lotul naţional lărgit pentru Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene ( EUSO ), împreună cu alţi elevi de vârsta mea. Nimic nu se compară cu ceea ce simţi când îţi vezi numele în fruntea listei, cu mulţumirea că eforturile depuse sunt într-un final răsplătite. Te afli printre cei mai buni în devenire, cunoşti oameni valoroşi, legi prietenii frumoase care devin tot mai strânse cu fiecare an care trece. Urmează selecţia pentru lotul naţional restrâns, care va avea loc la Facultatea de Biologie din Bucureşti, în perioada februarie- martie 2017. Atunci şi acolo voi susţine o probă practică din materia claselor IX- XII, genetică, animale, plante, citologie, ecologie. Pentru câteva zile de examen, trebuie să te pregăteşti un an întreg şi, mai ales, să faci o mulţime de sacrificii pentru nenumărate ore de practică petrecute la Facultatea de Biologie şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, disecţii pe organe în laboratoarele liceului şi zile întregi dedicate studiului A trebuit să citesc multe cărţi şi tratate, din păcate puţine traduse în limba română. Dacă vrei performanţă, nu te rezumi la manuale.

E.M.C. Primii paşi sunt mai grei, ca-n orice domeniu. Apoi, gândul te poartă spre un zbor înalt, liber şi personal. Până acolo, e nevoie de îndrumare, de oameni care să-ţi fie aproape.

I.B. Pe tot acest parcurs, am alături un om deosebit, pe care îl sun la orice oră din zi şi din noapte, care-mi răspunde la întrebările mele, la frământările mele, care mă lămureşte. E vorba de profesoara de biologie, Liana Ţirău. De asemenea, ţin să-i mulţumesc în mod special dirigintei, Nastasia Chiciudean, pentru înţelegere şi susţinere. Mulţumiri adresez şi celorlaţi profesori din liceu. Desigur, colegii, prietenii sunt lângă mine şi se bucură de realizările mele. Sunt recunoscătoare părinţilor mei pentru efort, pentru timpul alocat, pentru sprijin şi încredere. Mi-am propus să particip şi anul viitor la Olimpiada de Biologie şi să mă calific la fazele superioare. Deja am parcurs materia pentru Naţională, dar concurez cu elevi din centre universitare, care au acces mult mai uşor la informaţie şi la dotări.

      La sfârşitul interviului, se impun câteva concluzii. În primul rând, pesimiştii în privinţa olimpiadelor şcolare se pot converti liniştit în optimişti, pentru că rezultatele şi interesul crescut demonstrează că este nevoie de astfel de competiţii, că ele sunt îndrăgite, frecventate şi asigură un confort intelectual. În al doilea rând, profesorii au menirea să-i descopere pe aceşti elevi, pasionaţi, şi să le acorde timpul cuvenit. Nu vor avea decât de câştigat. Din cele înregistrate aici, recunosc sincer că mi-a plăcut exprimarea Iuliei Bodnariu. Dincolo de biologie, am simţit lecturile ei, limbajul îngrijit, seriozitate, sensibilitate, expresivitate. În al treilea rând, fiind vorba de ştiinţele naturii şi de şcoala de la „Rebreanu”, cred că profesorul Gubesch, un mit al profesorilor de biologie, ar fi încântat să ştie că elevii îi calcă pe urme.

Interviurile liceene vor continua şi cu alţi elevi ce merită să fie cunoscuţi, care au realizări deosebite, care valorifică timpul şcolii în scopuri nobile, sunt speciali şi  ies frumos din rând (uri). Pentru că trecem pe lângă ei, zi de zi, la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa.

A prezentat şi a consemnat,

Elena M. Cîmpan