“Interzisă intrarea câinilor şi a românilor”

Greu de crezut într-o Europă liberă şi democratică şi, totuşi, foarte adevărat. Un asemenea afiş, xenofob şi umilitor pentru toţi românii, apărea în vitrinele unui magazin de calculatoare din Alcudia, Mallorca, Spania, magazin structurat pe comercializarea unor astfel de produse.

Faptul este comentat în periodicul bilunar, “Român în lume”, nr. 99, din 21 mai – 3 iunie 2008, pag, 6, ce apare în Spania şi se distribuie gratuit cititorilor.

Însemnarea a şocat şi a umplut de amărăciune nu numai pe românii din zonă, dar şi pe spaniolii de bun simţ. Suntem în Uniunea Europeană de un an şi mai bine, suntem cetăţeni europeni, liberi şi cu drepturi depline, şi, totuşi, trataţi în patria mare, Europa, ca nişte patrupede, ca nişte dobitoace.

Ce-o fi trecut prin mintea bolnavă a patronului când a aşezat pe hârtie astfel de cuvinte încărcate de ură? Nu s-a gândit că cei mai mulţi români, emigranţi în peninsulă, în speranţa unui câştig mai bun, lucrează cinstit şi prin munca lor îmbogăţesc spaniolii? Nu s-a gândit că fără munca ieftină a marocanilor, cei mai numeroşi în Spania, a românilor şia altor etnii, Spania s-ar situa printre ultimele state europene, aşa cum a fost cu puţin timp în urmă?

Părăsim învăţământul, sănătatea şi chiar funcţii administrative onorabile din ţară şi acceptăm munca de salahor în construcţii, menaj, agricultură, restaurante şi altele.

Facem curăţenie în spitale, spălăm lenjerie, îngrijim de bătrâni pensionari, în timp ce părinţii sau bunicii noştri rămân singuri acasă, fără niciun sprijin. În ţară, ne-ar fi ruşine să îmbrăcăm halatul de ospătar, bucătar, cioban sau culegător de căpşuni. Peste hotare, cu diplomă de jurist, învăţător, profesor sau inginer, acceptăm muncile cele mai de jos, numai pentru că se plătesc mai bine decât cele calificate din România.

Şi peste toate acestea, să mai citeşti în vitrinele magazinelor şi afişe atât de denigratoare ca cel din titlul modestelor mele însemnări, scrise cu inima încărcată de nemulţumire şi ură. De nemulţumire şi ură pentru că ne-am fi aşteptat ca Asociaţia românilor din Mallorca să organizeze acţiuni de protest în stradă, iar Ambasada României la Madrid să condamne în termeni imperativi astfel de manifestări.

Printre cei mai afectaţi au fost vecinii şi părinţii copiilor din colegiul aflat la aproximativ o sută metri de local, unde învaţă şi copii români. Aceştia au alertat primăria şi poliţia locală care, în cele din urmă, au decis retragerea afişelor.

Proprietarii magazinului au explicat gestul prin faptul că, în ultima vreme, românii ar fi furat material informatic în valoare de 3000 de euro, fără a dovedi, însă, pe cineva vinovat.

Într-un târziu şi Ambasada României a preluat cazul, îl menţine în atenţie, promiţând că va interveni pe lângă autorităţile locale pentru a ancheta şi soluţiona, în spiritul legii, această jignire gravă adusă românilor.

În acelaşi număr al periodicului amintit mai putem citi şi alte articole despre români: “Aştept să mă întorc în România”, “Spania pune beţe în roate specialiştilor români”, “Pledoarie pentru ideea de patrie”.

Aş completa “ideea de patrie”, cu definiţia dată de Alecu Russo, cu peste 150 de ani în urmă, în “Cântarea României”: “Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei… coliba părintească cu copacul cel mare din pragul uşii, dragostea mamei… plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre… locul unde am iubit şi am fost iubiţi… câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii din sat ce ne vesteşte zilele frumoase de sărbătoare… zbieratul turmelor când se întorceau, în amurgul serii, de la păşume… bazra de pe streşină, ce căuta duios pe câmpie… şi aerul, care nicăieri nu este mai dulce!…”

Patria înseamnă acasă. Aici te simţi mai puternic, mai protejat, mai respectat şi mai iubit pentru că eşti printre ai tăi. Cândva, toţi cei plecaţi, se vor întoarce acasă. Îi va aduce dorul de cei dragi, pentru că aici le-au rămas rădăcinile.

Grigore Marţian

Luşca – Năsăud