Întoarcerea statuilor

Scriitorul Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, închină, prin antologia de autor „Întoarcerea statuilor”, apărută la Editura Dacia, 70 de poeme întru frumuseţea clipelor netrecătoare ale artei. Aflându-se în pragul unei vârste nobile, Ţene ia „un tren de poeme” pentru ca mai apoi să se oprească o clipă în gara unei cărţi. „Când ochiul e deschis spre lumea toată” timpul se măsoară prin versurile care se scaldă în apele cuvintelor pentru ca, mai apoi, să descoperim că poeţii prind viaţă şi „Seara se lasă-n rădăcini”. În atelierul său de creaţie, poetul se caracterizează: „Numele meu ca un zbor în anotimpuri” fiind părtaş într-o margine de veac la rodirea versurilor, precum în satul ancestral creşteau inimile: „Satul ca o licărire suie/ Norii în pâlcuri aleargă din casă-n casă”. Aici, la marginea satului „Teascuri de struguri, înmiresmate şi dulci” sugerează, prin imaginea lor vizual olfactivă, cântecul sprijinit sub cerul de lut al frumuseţilor vieţii, dând libertate deplină cuvântului: „În limba română/ Fiecare cuvânt un fagure/…/ În fiecare cuvânt e un oier/ Un ţăran/ Care făceau holda să cânte/ Imnurile acestui pământ/ Scris cu plugul pe nemuritoare pergamente/ Ale brazdelor”. Acum, când Ţene ne reconfirmă că limba este o patrie, porţile cerului se redeschid, iar puterea slovei izbucneşte: „Prin inimile oamenilor din satul natal/ trece poetul, amintire, spre casă”.

Poetul face ca întreaga vibraţie a naturii să ia parte la bucuria sonetelor: „Copacii şi-au făcut din frunze scrisori trimise în zare/ Sub cerul înalt, sprijinit pe o tulpină”. Ceea ce caracterizează poezia lui Ţene este imaginea prin care surprinde fiecare mister al lumii, ducându-ne pe unduirile valurilor întru aşteptarea Luminii. O poezie care este cântată în vers precum îngerii duc pe calea cerului, însoţiţi de harpe, muzica divină: „Poeţii nu mor niciodată, se întorc în cuvinte” sau „Poezia se întrupează când soarele/ Şi Hades se ating până şi-n vis”.

Al. Florin Ţene este, cu siguranţă, unul dintre poeţii vrednici ai Transilvaniei, fapt confirmat şi de cuvintele frumoase adresate de critica de specialitate la finalul volumului. „70 de poeme, 70 de ani, 70 de statui ce se întorc la zămislitorul lor, pe un drum al emoţiei şi al creaţiei dintotdeauna”, spune poetul Ion Vădan, coordonatorul antologiei de la Dacia XXI, Colecţia Dual.

Al. Florin Ţene readuce suflul poeziei moderne spre o nouă cărare care păstrează, însă, izul tradiţionalismului. O poezie a misterului ce se împleteşte cu bucuria de a dialoga pe cărarea cuvântului.