Întrebări creştine

(un student la filosofie )

Multe din învăţăturile Domnului IISUS şochează prin absoluta lor noutate .Una din acestea este porunca iubirii vrăjmaşilor .Am citit undeva că mulţi filosofi sau necreştini spun că este ceva nefiresc şi care nu se întâlneşte nicăieri în natură ,fiind contrară înşişi firii omului .Aş vrea câteva argumente în această problemă

În felul cum fiinţa umană gospodăreşte azi resursele planetei ,am putea spune că avem un comportament duşmănos ,nechibzuit şi cu grele consecinţe :epuizarea resurselor ,poluarea etc. ,etc. Şi totuşi , natura - despre care vorbiţi- continuă a fi generoasă cu omul ,iubitoare chiar .Chiar suferind , pomii şi florile înfloresc ,zăpezile se aştern , pomii se grăbesc să-şi dea roadele , doi cartofi din beci de la mine se întind spre viaţă şi lumină ,stelele strălucesc şi prin smogul unor oraşe(Beijing ,Tokio ,Mexico City ). Dacă toată natura şi vieţuitoarele sunt iubitoare cu omul Cum spun atunci acei „unii” că nu se vede în natură cele ce spui ? Ba încă se vede foarte bine o natură iubitoare şi ocrotitoare cu deosebire faţă de om . Noi pentru ce n-am fi iubitori unul cu altul ?Şi chiar când ne greşim.

Problema e că trăind în păcătoşenia firii ,ne-am obişnuit a iubi pe cei ce ne iubesc şi a face rău precum ni s-a făcut sau chiar mai mult ,de am putea.

Într-un fel , iubirea pentru vrăjmaşi e nu firească ,ci suprafirească ,dumnezeiască .Ea ne arată imensa distanţă dintre cer şi pământ ,dintre Dumnezeu şi oameni. HRISTOS –Soarele vieţii cel mai presus de soare ne cheamă însă a fi cereşti , nu pământeşti Precum lumina Sfântului Soare „se varsă peste buni şi peste răi deopotrivă” ,aşa se cuvine să fim şi noi.;Unii spun că este greu lucru. Dar …răsplata este excepţională şi fără seamăn :”…ca să fiţi voi fiii Tatălui vostru cel din ceruri.” E ca şi cum ai spune că te înfiază un împărat .Mai vrei ceva ?Orice dar îl primeşte cineva , nu-l primeşte fără să fie la bază un merit oarecare: de comportament ,de reciprocitate , sentimental etc. Noi vrem daruri cereşti extraordinare ,dar ce facem pentru aceasta?

Ca orice lucru rar , iubirea pentru vrăjmaşi înfloreşte nu în orice loc , ci în Biserică şi aici cu deosebire în sufletele care se pregătesc ,care urcă mereu treptele vieţii creştine . Perlele ,diamantele ,anumite plante se află doar în anumite locuri ale pământului. Păcatul ne umple de frică .Ni se pare că suntem mereu prigoniţi ,suspectaţi ,vedem peste tot duşmani ,s tăm mereu în ambuscadă. Dumnezeu fiind fără de păcat ,iubeşte pe toţi ,este milos şi îngăduitor ,aşteptând pururi să ne îndreptăm ,să ne scuturăm de ţărână .

Dar cum putem noi trăi fără aceşti numiţi”vrăjmaşi”? Ce am fi ? Oare sunt cu adevărat vrăjmaşi .Nu cumva binefăcători ? Iată că încerc să vă şochez aparent. Dacă nu ar fi existat persecutori am fi avut martiri şi sfinţi ce umplu cerul şi sufletele noastre ? Metalul presat dintr-o parte-n alta cu un material începe să strălucească .Vrăjmaşi ne sunt adesea cei pe care-i numim binefăcători :părinţii ,cei din familie ,care se îngrijesc de hrana noastră de haine şi lux ,uitând sufletul . Când ne ponegresc duşmanii , ne apropiem de mântuire ,când suferim pe nedrept , Dumnezeu este cu noi ;când suntem părăsiţi şi omorâţi suntem primiţi în braţele Părintelui ceresc. Sfântul Pavel râvnitorul şi iubitorul de HRISTOS ne spune că Dumnezeu a îngăduit unui duh rău :” …ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor ,datu-mi-s-a un ghimpe în trup ,un înger al Satanei să mă bată peste obraz .”(II Corint.12.7)

Îmi aduc aminte de exemplu că , profesor fiind , după Revoluţie , mi se făceau acuze ierarhice că mă ocup de educarea creştin-ortodoxă a elevilor .Atunci m-am hotărât să scriu şi în presă ,deci public . Împotrivitorii mei mi-au făcut bine de fapt şi nu numai atunci-e un mărunt exemplu .

Dumnezeu să fie cu tine , cu cititorii noştri , să te întărească ,să te

călăuzească spre tot lucrul cel bun şi mântuitor al acestei vieţi .