Intretinerea, igienizarea si tratarea vaselor din lemn

Vasele din lemn,butoaiele, baricurile,budanele,tocitorile,dejele, ciuberele etc., au fost dintotdeauna, si mai sunt inca, mult folosite in vinificatie,mai ales in cazul vinificatorilor care prepara cantitatii mijlocii de vinuri,dar care tin mult la calitatea vinului produs.Bine ingrijite, pe langa faptul ca innobileaza vinul,ele au o perioada de utilizare indelungata-( uneori peste 50 de ani)-.
Asta daca nu pica cumva pe mana unor ignoranti, care nu le-au platit ei in momentul confectionarii. Scriu asta intrucat de regula, un butoi bun de stejar a fost dintotdeauna un produs relativ scump-( astazi un baric de 250 de litri costa cca 500 de Euro-n Franta sic cca 300 de Euro-n Romania)- si,din pacate in ultimii 40-50 de ani au fost numai in judet la noi doua perioade cand s-a facut haram din fondul de butoaie existent. Prima data , prin anii 50, cand colonistii adusi in satele sasesti taiau pt foc butoaiele pe pragul caselor-(am fotografii despre asta ramase de la regretatul Andron Alexandru)- si a doua oara in anii 90 cand s-a facut din nou haram din butoaiele ramase la desfiintarea IAS-urilor si-a MAT-ului Bistrita,cand butoaie mari fabricate din lemn de cea mai buna calitate au ajuns casute pt. camping-(caz fericit)-ori cotete pt. gaini ,ori, prin ingropare-n pamant, chiar bazine decantoare de tip hazna pt colectarea apelor reziduale de la baie si WC,la locuinte izolate,ne racordate la canalizare.Din aceasta a doua perioada am o bogata fototeca facuta chiar de mine.Din pacate, unora dintre noi ne e scris sa fim “martori sub vremuri”,fara sa putem interveni cu absolut nimic,si la asemenea distrugeri de patrimoniu.Dar sa revin la vinificatie.
Cu cateva saptamani inainte de declansarea culesului si-a prelucrarii strugurilor,trebuie facuta o revizuire generala a tuturor butoaielor si vaselor.
Butoaiele care au mai fost folosite, si-au fost spalate bine, zvantate si,apoi sulfitate –cazul ideal-dupa utilizarea anterioara, se umplu mai intai cu apa, pentru a li se umfla doagele sa nu curga si a putea eventual aprecia daca nu-i cazul de alte interventii mai sofisticate facute de un mester dogar.E bine sa se ridice alternativ butoaiele pe ambele funduri, peste care sa se toarne si sa se mentina apa si pe dinafara pana ce se umfla la dimensiunile si gradul de imbibare cu lichid al doagelor care la-au avut inainte de golire.Uneori, un oparit cu apa in clocot poate fi benefic umflarii mai rapide a doagelor,dar si omorarii intr-o anumita masura a agentilor patogeni pt vin din interiorul butoiului si extragerii unor eventuale resturi de tannin din butoaiele mai noi de 3-4 ani.Cea mai frecventa gresala pe care o fac micii vinificatori ,este strangerea cercurilor la butoaiele uscate inainte de umflarea –(rehidrataea )-doagelor.Dupa umplerea cu vin ,doagele absorbind lichid isi vor mari volumul,ceea ce duce cel mai adesea la deformarea-(ondularea )-fundurilor,ori chiar la fisurarea fundurilor si plesnirea cercurilor butoiului. Dupa 3-4 umpleri si goliri repetate a butoaielor cu apa,acestea se lasa cca 12 ore la zvantat cu vrana in jos ridicate pe un support –(podval)-improvizat sub un sopron aerisit sau chiar afara in curte sub cerul liber. De regula a doua zi dupa punerea astfel la zvantare se examineaza butoiul mirosindu-l la vrana si introducand in interiorul lui prin vrana pentru cepul curgator-(cepul de jos)-un bec de veioza de tip para cu dulie ingusta.
Daca butoiul n-are nici un fel de miros rau si doagele sunt curate , e suficient ca acesta sa se mai opareasca odata cu o solutie de 1% soda calcinata, golind solutia cu soda inainte de racire , urmata de inca o limpezire sau sa se faca o aburire usoara. Aburirea se poate face in cazul baricurilor de mici dimensiuni cu un aparat casnic de curatare a locuintei cu vapori de apa,la care i s-a montat o tija mai lunga, pt. a putea fi introdusa si manevrata prin vranele butoiului.Un asemenea dispozitiv foarte practic am vazut –si fotografiat- pt prima data in zona Burgerland din Austria..
Intr-un numar viitor voi descrie cateva procedee accesibile micului producator de tratare a butoaielor cu defecte, cu inceput usor de otetire,ori cu tirighie depusa pe doage.
Pana atunci sa reflectam insa la versurile pe care cu dor de tara si lacrimi in ochi mi le-a spus sasul Konnerth Thomas originar din Uila de dincolo de Monor recitandu-mi-le intr-o seara.dupa o scurta degustare de vin ,tocmai in comuna Lungau din Salzburg-Austria, si care traduse-n romaneste suna cam asa:”Sa gusti din vinul TARII, De treci prin Romania,Si-ti va-nflori senina, In suflet bucuria.”

Cu cea mai distinsa consideratie pentru toti cititorii
Ing Zootehnist si Licentiat in Drept - Andron Traian Ioan, doctorand in Agronomie