"Izvorul Someșului", pur și simplu revistă de cultură și artă

A apărut, recent, un nou număr, numărul 15, al revistei "Izvorul Someșului", revistă editată de Asociația Culturală Revista "Izvorul Someșului" cu sprijinul Consiliului Local Șanț. Director fondator: Grigore Cotul, redactor șef: Leon Iosif Grapini, "blindați", ca să zicem așa, de Adela Cotul, Alexandru Dărăban, Dănilă Filipoi, Maria Forogău, Lucian Claudiu Grapini, Ana-Floarea Hanciuc și Valer Pop, redactori. Să nu-i uiți, Darie!
Revista are 126 de pagini, fix 126 și găzduiește peste 60 de autori: Prima pe listă e Laura Poantă, medic de profesie, doctor în medicină, dar și artist plastic și scriitor de vocație, membu al Uniunii Scriirorilor din România și al Artiștilor Plastici din Ronânia. Și lista ar putea continua, dar noi dăm o fugă, mai întâi, până la pagina 77, unde Laura Poantă scrie negru pe alb: "Creativitate înseamnă și satisfacția unui diagnostic corect, și o operație reușită, și o pictură frumoasă, și un eseu inteligent." Cred că ați înțeles aluzia și putem continua, căci urmează 10 pagini cu lucrări de pictură, peste 80 la număr. Un adevărat spectacol de lumină și culoare. "Să sparie gândul!", vorba cronicarului moldav.
Dar să revenim. Primul pe lista prozatorilor este Radu Țuculescu, și el scriitor și artist profesionist în domeniul muzicii clasice, nepot al marelui Ion Țuculescu, pictorul diletant, cum i se mai spunea, o personalitate complexă, biolog și medic, dar s-a făcut cunoscut mai ales ca pictor.
Așchia nu sare departe de tăietor.
Radu Țuculescu este prezent cu o proză care se citește dintr-o răsuflare: Răzbunarea, dar noi dăm un citat din textul Melaniei Cuc, intitulat "Iisus cel bătut în cuie de cositor":
"Mătușa, profesoara de rusă, nici nu mă iubea, nici nu mă ura; observa că exist doar atunci când îi șterpeleam gazeta tipărită la Moscova, o boțeam, le făceam paginilor ei preferate urechi preferate urechi de măgar. Urât obicei, de care Iisus al meu cel bătut în piroane jumătate argint, jumătate cositor nu s-a îndurat să mă vindece nici până în ziua de azi."
"Concierto d'Aranjuez" e semnată de Radu – Ilarion Munteanu și se citește cu sufletul la gură. Mai multe nu vă spun, citiți revista. Icu Crăciun: "Cine rupea afișele ?", o poveste savuroasă din alte vremuri, care-și mai păstrează și azi prospețimea. Autorul din Maieru mai semnează două cronici literare: "O nouă carte despre Liviu Rebreanu" de Iacob Naroș și "O nouă ediție din opera lui Pavel Dan" de Aurel Podaru, din care cităm: "Iată că în anul de grație 2023, Aurel Podaru a îngrijit o nouă ediție din opera lui Pavel Dan, intitulată, semnificativ, «Urcăneștii» (Ed. Școala Ardelesnă Cluj-Napoca, colecția Mari scriitori ai Trtansilvaniei) și tot el scrie despre "Teatrul lui Cezar Petrescu"; Alexandru Jurcan, cu umoru-i binecunoscut, două proze scurte: Noapte la bancomat și Pantaloni de rezervă. Povestea Adelei Cotul, o prozatoare pe care se poate conta, vă asigur, se intitulează "După douăzeci de ani". Enigmatică păoveste. Viorel Dădulescu zice și el ceva despre femei, cam ambiguu, dar le zice: "Cu fetele nu poți ști niciodată." Iulian Patca, O după-amiază de vară, care te pune pe gânduri, "Mâna prin ușă" de Marian Danci: "Un prozator talentat din Năsăud", vorba lui Icu Crăciun, care a și scris recent despre acest prozator. Dan Filipoi: "Moș Vasile aprinde casa". Îl privește, e casa lui, am zice noi. "DEX 306-307" de Leon Iosif Grapini. Nu comentez, e cazul să mă documentez mai întâi.
Poezie semnează: Ioan Pintea, Dumitru Cerna, Menuț Maximinian, Elena M. Cîmpan, Cristina Horotan, Melania Cuc, Radu Ilarion Munteanu, Al. D. Funduianu, Emil Almășan, Liviu Ioan Mureșan, Aurel Domide-Șănțanu, Valer Pop, Grigore Cotul, epigramist și poet de calibru. La pagina elevului: Veronica Georgiana Hodoroga, Octavian Florin Boanchiș, Silviu Iustin Gabriel Grapini. Olimpiu Nușfelean, autorul unui superb eseu, scrie, printre altele: "Se vorbește de o vreme de sfârșitul romanului. De sfârșitul modernității? M. K. mătrurisește că «cei doi mari filozofi (v. Husserl și Heidegger, n. n.) au dezvăluit ambiguitatea acestei epoci, care e degradare și progres deopotrivă și care, ca tot ceea ce este omenesc, își conține germenele sfârșitului în propria naștere.» Dar am putea spune că romanul, ca operă transfiguratoare, cu putere de transfigurare prin propria logică, își poate găsi nașterea în propria finitudine. Renaște prin ardere. Prin ardere estetică, dacă mi se permite să mă exprim astfel. «Noi cei de azi suntem nevoiți să mergem mai departe decât am fi crezut odată că putem ajunge, să ieșim în larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiți de orice sprijin», spunea Ernest Hemingwai într-un interviu. Iată-ne, azi, ajunși într-o lume despre care nu credeam că poate fi posibilă. O pădure întunecată fără margini. Aflat în «largul» - sau în «adâncul» ei, cum se mai descurcă romancierul care, prin condiția sa, este lipsit de orice spijin?
În acest număr mai semnează: Iacob Naroș (Pagini de jurnal) Marco Balzano (cronică literară), Mircea Daroși, Dănilă Filipoi, Liviu Păiuș, Toader Dorel Bazga, Alexandru Dărăban și alții.
"Izvorul Someșului", o revistă care se respectă și îsi respectă cititorii.
La mulți ani, "Izvorul Someșului!"