Josenii Bârgăului: Însemn la o casă însemnată. Placă comemorativă Ion Oarcăsu

Bârgăuanii ştiu şi îşi apreciază din totdeauna aşa cum se cuvine antecesorii. O dovadă în acest sens o constituie recenta iniţiativă a Filialei Asociaţiei Transilvănene pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român Astra Bârgău (preşedinte juristul Pavel Ştirbu şi secretar Mihai Bîltag, custodele Muzeului local, harnic, priceput şi pasionat militant pentru păstrarea, conservarea, promovarea  şi valorificarea tradiţiilor satului românesc – n.n.) din cadrul Despărţământului Astra Năsăud precum şi a familiei, care, în ziua de 14 noiembrie 2019, au organizat dezvelirea unei plăci comemorative la casa   în care şi-a petrecut unii dintrei cei mai frumoşi ani ai vieţii criticul literar, poetul, scriitorul  şi publicistul Ion Oarcăsu, fiu merituos al meleagurilor bârgăoane şi bistriţene, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Au fost prezenţi: Doamna profesoară Miorica Cozma, fiica vrednicului creator,  soţul acesteia inginerul Gabriel Cozma, întreprinzător privat, remarcabil specialist, membru al Clubului "Rotary", doamnele:  Maria Rus, Livia Sarcă, Nuţa Vrâncean, Maria Holbură, Ioana Matei, Iuliana Griga domnii:  George Mureşan, Dumitru Ciupa, Gheorghe Olteanu şi alţi membri ai Filialei Astra Bârgău, preacucernicul părinte iconom stavrofor Ioan Nechita, parohul locului, preşedintele de onoare al Filialei Astra Bârgău, părintele iconom stavrofor Ioan Jauca de la Prundu Bârgăului, de la 1 octombrie 2019 pensionar, fiu al comunei, vrednic şi vajnic slujitor şi apărător al credinţei, al bisericii naţionale şi al neamului românesc, posesor al distincţiei "Crucea Episcopală", ce i-a fost acordată pentru misiunea pastorală desfăşurată în parohie, familia inginerului Andrei Gabriel Cozma, de la Cluj-Napoca, proiectantul investiţiei de interes major pentru comunitate şi zonă, în prezent aflată în  prag de finalizare: modernizarea D.J.172 D, Josenii Bârgăului - Ilva Mică, cumnata Florica Oarcăs şi alte  rude.  Acţiunea a avut girul şi a fost onorată prin prezenţă de primarul comunei domnul Nicolae Vrâncean, profesorul universitar doctor Viorel Hodiş, lingvist reputat de la Cluj-Napoca, profesorul şi scriitorul Romulus Berceni, vicepreşedintele Despărţământului Astra Năsăud, scriitorul Ioan Mititean, preşedintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Năsăud,  autor prolific al unui număr impresionant de lucrări publicate. Familia Oarcăs este o veche familie  grănicerească. Străbunicul său a activat în cadrul comandamentului Regimentului II românesc de graniţă, care vreme de aproape nouă decenii, respectiv între 1763-1851, a apărat fruntariile împărăţiei  şi s-a remarcat pe toate câmpurile de bătaie ale Europei.  Bunicul său Oarcăs Alexandru s-a născut la 2 septembrie 1879 în oraşul Năsăud. Familia şi-a dorit ca feciorul să ajungă domn, dar lui domnia nu i-a plăcut. A optat pentru domeniul lucrativ. În acest scop a venit la Bistriţa, unde a urmat Şcoala de Arte şi Meserii, a învăţat limbile germană şi maghiară şi a obţinut calificarea în meseria de tâmplar.  În anul 1900, a întâlnit-o pe viitoarea sa consoartă Anisia de la Joseni, o fată faină, harnică şi cu o podoabă capilară deosebită  cu care şi-a unit destinele şi a convieţuit până la 2 decembrie 1947, când a trecut la cele veşnice. Nevasta i-a supravieţuit, decedând la vârsta de 92 de ani. Împreună au avut trei copii: două fete şi un fiu Valentin Oarcăs, tatăl vrednicului creator  ( 17 aprilie  1906 – 1973 , căruia în sat i se spunea Valer – n.n.). Din  actul de naştere nr. 24 înregistrat la  Primăria Josenii Bârgăului la 24 iunie 1925 rezultă Ion Oarcăsu a văzut lumina zilei la 22 iunie 1925 în familia Oarches Valentin, de 20 ani şi Oarches Raveca născută Moldovan, de 24 ani. Mama sa a fost fiica lui Nicolae Moldovan (1865-1958), rotarul comunităţii şi soră cu Floarea Trif ( 20 aprilie 1917 – 3 noiembrie 2006), soacra autorului acestor rânduri – n.n. A urmat cursurile şcolii generale de la Joseni,  iar apoi s-a înscris şi absolvit cu rezultate excelente Liceul "George Coşbuc" din oraşul Năsăud, unde  s-a  remarcat prin preocupările sale literare. În perioada 1945-1949  a urmat Facultatea de Drept din Cluj. După obținerea diplomei universitare a lucrat în calitate ca secretar al Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România, ca redactor pentru Transilvania al revistei „Contemporanul”, ca redactor al revistei „Steaua” iar din 1956 şi până la pensionare, ca redactor la revista  „Tribuna”. A menţinut legătura şi a sprijinit  în permanenţă  pe cei de pe meleagurile natale. În calitate de preşedinte de onoare al Cenaclului literar "George Cosbuc" de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa s-a implicat în îndrumarea, formarea  şi afirmarea profesională a multora dintre scriitorii şi  poeţii bistriţeni: Olimpiu Nuşfelean, Luca Onu, Emil Dreptate, Alexandru-Cristian Miloş, Gavril Moldovan şi ceilalţi. La 14 octombrie 2007 cu ocazia aniversării a 460 de ani de atestare documentară a localităţii natale i s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al comunei Josenii Bârgăului. În anul 1952 s-a căsătorit cu profesoara de geografie  Vida Oarcăsu (6 decembrie 1925 – 22 aprilie 2017), originară din comuna Buchin, judeţul Caraş-Severin, care între 1952-1982 a desfăşurat   activitate didactică la Cluj-Napoca.  Din anul 2009 aceasta a locuit la Bistriţa în familia fiicei. In 1959, pentru activitatea de critic literar a fost premiat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor.   A plecat la cele veşnice la 9 martie 2000 în aceiaşi zi cu verişorul său, părintele iconom stavrofor  Eugen Trif de la Mijlocenii Bârgăului, succesor merituos al părintelui protopop iconom stavrofor Pop Augustin (26.11.1901-10.10.1944-08.03.1985), martir al bisericii noastre naționale, campion al suferințelor pe altarul neamului românesc, supraviețuitor miraculos al unui masacru abominabil. Am asistat nu numai la un insemn la o casă însemnată, ci şi la o acţiune  lăudabilă. Aici ar fi trebuit aplicate nu numai o singură placă comemorativă,  ci mai multe, fiecare având justificarea, valoarea şi importanţa sa. Acţiunea a debutat cu o slujbă de pomenire a vrednicului creator şi de sfinţire a plăcii comemorative oficiată de cei doi slujitori ai Domnului. În partea a doua a evenimentului, ce s-a desfăşurat la căminul cultural,  a fost evocată personalitatea şi activitatea vrednicului fiu al satului bârgăoan. Toţi vorbitorii respectiv:  juristul Pavel Ştirbu, preşedintele Filialei Astra Bârgău, părintele Ioan Nechita, parohul locului, preşedintele de onoare al Filialei Astra Bârgău, părintele iconom stavrofor Ioan Jauca, finul criticului literar, profesoara Maria Holbură, ce a activat în cadrul  Filarmonicii de Stat din Cluj-Napoca, fiică a locului, Mihai Bîltag, secretarul filialei ASTRA,  apreciatul taragotist Dumitru Ciupa de la Prundu Bârgăului şi Gheorghe Olteanu, ce a activat în administraţia publică a comunei Tiha Bârgăului au susţinut cu argumente dintre cele mai pertinente şi convingătoare acţiunea. De asemenea, membrii  Filialei Astra Bârgău au propus ca după finalizarea viitorului plan de sistematizare al  Joseniului, actualei uliţe denumită " La Vlasa" să i se atribuie denumirea de strada Ion Oarcăsu. În cuvinte emoţionante şi cu sensibilitatea caracteristică au evocat personalitatea vrednicului creator Doamna profesoară Miorica Cozma, fiica acestuia şi soţul său inginerul Gabriel Cozma şi au adresat mulţumiri Filialei Astra Bârgău pentru iniţiativă şi demersul său. De precizat că după absolvirea facultăţii, din dorinţa de a  veni în sprijinul descendenţilor bârgăuanilor şi bistriţenilor, dumneaei a renunţat la o activitate   comodă şi confortabilă în capitala Ardealului şi a venit la Bistriţa. Prin căsătorie i s-a alăturat  soţul, un remarcabil specialist, înainte de 1989 fost şef al secţiei Acumulatorul din cadrul fostei  Întreprinderi de Produse Electrotehnice Bistriţa şi lider sindical, care  în 22 decembrie 1989,  în fruntea coloanei de muncitori din întreprindere s-au alăturat celorlalte grupuri de demonstranţi de pe platforma industrială a municipiului Bistriţa, care au participat la mitingul organizat şi desfăşurat în faţa fostului Comitet Judeţean de Partid împotriva fostului regim politic totalitar. Primarul comunei, domnul Nicolae Vrâncean şi invitaţii prezenţi, respectiv domnii: profesor universitar doctor Viorel Hodiş,  profesorul şi scriitorul Romulus Berceni, vicepreşedintele Despărţământului Astra Năsăud şi scriitorul Ioan Mititean, preşedintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Năsăud au avut aprecieri pozitive şi au adresat  felicitări iniţiatorilor. Am asistat nu numai la punerea unui insemn la o casă însemnată, ci şi la o acţiune  dintre cele mai lăudabile cu puternice valenţe educative şi naţional-patriotice. La aceasta casă ar fi trebuit aplicate nu doar o singură placă comemorativă,  ci mai multe, fiecare având justificarea, valoarea şi importanţa sa. În această locaţie mulţi dintre membrii comunităţii şi nu numai au găsit sfat, alinare, întremare şi chiar tămăduire. În ajutorarea celor betegi, cu hipertensiune, palpitaţii, fibrilaţii,  cu simptome de afecţiuni cardiace s-a implicat    oricând a fost posibil naşa de căsătorie a familiei autorului acestor rânduri Livia, sora lui  Ion Oarcăsu, în perioada activă fostă asistentă şefă la secţia de cardiologie  a unui important Spital Judeţean de Urgenţă, fiinţă exemplu de omenie şi altruism,  a cărei căsnicie însumează  actualmente 58 de ani. Soţul său, Aiftimiei Gheorghe, fost destoinic colonel al armatei române, fiu al comunei Ion Creangă, din judeţul Neamţ, în prima decadă a primei luni din anul viitor va împlini venerabila vârstă de 90 de ani.  Se pare că soarta a voit ca relaţiile dintre noi cei de o parte şi de cealaltă a Carpaţilor să fie unele dintre cele mai puternice. Deosebit de merituos este şi fiul dumnealor Dr. ing. Aurelian Valentin Aiftimiei, absolvent al  Facultăţii de Electronică şi Tehnologia Informaţiilor, Specializarea Laseri şi transmiterea informaţiilor prin fibre optice, autorul unor inovaţii şi a  peste 20 lucrări ştiinţifice de referinţă în domeniu, cunoscător al mai multor limbi străine de circulaţie internaţională, specialist cu o vastă pregătire şi cu activitate didactică remarcabilă în Italia pentru care merită cu prisosinţă să fie măcar amintit. Este şi administratorul site-ului criticului literar  Ion Oarcăsu. Capul  familiei, Valentin Oarcăs, se profilase şi acorda aşa cum se pricepea, în condiţiile  şi  cu posibilităţile vremurilor asistenţă stomatologică celor cu dureri insuportabile. Principala terapie la care recurgea era extracţia.  Nu l-am uitat, nu numai pentru faptul că peste ani mi-a devenit rudă, ci şi pentru că la 21 de  ani,  în  calitate de secretar al sfatului popular îndeplineam şi atribuţii de stare civilă, iar în această calitate am oficiat căsătoria sa cu Florica Vlasa, cea de a doua sa  nevastă.  Mi s-a părut nostim faptul că nu contenea cu actele de afecţiune şi tandreţe mai ales că nu mai era un copilandru, ci  un bărbat ce se de apropia de vârsta de pensionare, iar viitoarea consoartă era cu vreo opt ani mai mare. N-am intervenit,  deşi pe undeva actele sale contraveneau caracterului  solemn şi sobru al căsătoriei întrucât mi-am zis că nu se cade şi nu-i fain ca un fiţigău ca mine să strice bucuria şi fericirea unui om în vârstă şi neliniştit. Cei care aveau o mărhaie bgirgoşă apelau şi găseau de fiecare dată sprijin la Sandu (1933-1998), fratele lui Ion Oarcăsu, fost tehnician la punctul de însămânţări artificiale la vaci. Acesta îşi îmbogăţea în permanenţă cunoştinţele în domeniu atât  prin propria experienţă cât şi prin participare la toate acţiunile sanitar-veterinare  profilactice de amploare întreprinse pe raza unităţii administrativ-teritoriale. A fost şi un om tare altruist. Voia să facă bine chiar cu riscul de a suporta consecinţe nedorite cum s-a întâmplat într-o împrejurare când a fost citat la instanţă să depună mărturie într-o cauză de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis. A declarat  că autorul e nevinovat, însă susţinerile lui nu s-au brodit deloc cu situaţia de fapt,  iar în final a fost fericit că n-a fost acuzat de mărturie mincinoasă. Pentru autorul acestor rânduri acţiunea la care am asistat a fost însemnată pentru că mi-a clarificat şi o mai veche nedumerire. După o întâlnire avută de Ion Oarcăsu cu cititorii la Bistriţa am socotit că e politicos fiind şi rude să-l invit acasă şi să-l tratez cu un păhar de ţuică de prune stropşită de 55 grade de a noastră, unanim apreciată până atunci de toţi cei pe care i-am cunoscut. A fost unicul, care mi-a făcut o surpriză. N-a consumat nici un pahar, iar în micile momente de neatenţie o turna în paharul cu apă minerală. Nu ştiam ce să cred. În 14 noiembrie a.c. am aflat că nu agreea deloc acest gen de băutură, care uneori băută peste măsură poate provoca tulburarea minţilor, ci prefera.....vodca !.  Desigur, e firesc ca Filiala Astra Bârgău să acorde atenţie şi să manifeste  preocupare pentru promovarea cu prioritate a oamenilor de valoare din domeniul literar-artistic, dar consider că nu  poate vor constitui un motiv de mare supărare nici o extensie la marile valori din celelalte domenii de activitate, dacă am întâlni plăci comemorative ce ar viza pe:  inginerul Liviu-Valer Guţiu (13.03.1932 – 8.08.2017),  un titan al hidroenergeticii româneşti, fost director al Anteprizei de Construcţii Hidroenergetice Siret-Bacău, de al cărui nume, eforturi şi pricepere e legată realizarea marilor obiective din domeniu, Dr Budăcean Silviu (1920-2009), fostul coleg de clasă al M.S. Regele Mihai; Avocatul bistriţean Dumitru Bodiu şi artistul Pop Sabin (1912-1974), fost actor la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, care în perioada 1948-1964 a fostului regim politic totalitar şi-au găsit oploşire şi ocrotire la Joseni,  Dr. ing. în chimie Paul-Cosmin Boar (cu doctorat susţinut, în 2017, la Universitatea din Leipzig-Germania), Dr. în teologie ortodoxă Cristian Iulian Ciobanu, (cu doctorat susţinut, în iulie 2013, la Universitatea Creştină Ortodoxă ”Aristotelios“ din Salonic-Grecia ) ori chiar nostime cum ar fi cea referitoare la "Mireasa, care n-a vrut să ajungă... nevastă" şi atâtea şi atâtea altele  chiar dacă aceasta ar presupune să întâlnim tot la a doua sau a treia casă de la Joseni asemenea  plăci comemorative. La fel cum nu cu mult timp în urmă  aici  puteau fi întâlnite tot la a doua sau a treia casă ateliere şi articole de olărit, pentru producerea de covoare populare şi articole de artizanat, de mic mobilier şi canapele, iar mai nou case şi vile luxoase cu proprietari aflaţi  în afara graniţelor ţării. Am putea astfel mai bine înţelege cine am fost, cine suntem, cine vom fi sau vom putea fi.