„Jur să-mi apăr ţara!”

Asta am rostit noi, cei ce astăzi suntem numiţi” „pensionari nesimţiţi”.

Îmi amintesc cum în timpurile de tristă faimă, când nu aveai la îndemână prea multe alternative de relaxare, noi, tinerii de atunci, „pensionarii nesimţiţi” de acum, jucam în timpul liber un joc de cărţi numit: „PĂCĂLICI”. Personajul, purtând chiar acest nume, se afla pe cartea fără pereche, cea de care fugeam cu toţii zicând că-i cartea dracului.

Pe atunci PĂCĂLICI nu purta ochelari…

I

„Prin urmare, chiar dacă îi sperie pe mulţi, primul „hommo sapiens” din Europa, cea mai veche aşezare stabilă din Europa, cea mai veche scriere şi cea mai veche cultură, au apărut în Banat şi sudul Ardealului”. (Cf. Tiron Martin, Dan Ţoldan – Contribuţii la istoria poştei în Direcţia Regională Timişoara – Ed. Eurostampa 2008, p.17).

„pP malul românesc al Dunării, cercetările şi descoperirile au fost făcute de către echipa arheologului Vasile Boroneţ, preşedintele secţiei de istorie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă”. (Idem, p.15).

„Prin anul 2002, cercetătorul american Eric Trinkan, preluând descoperirile accidentale anterioare ale unui grup de speologi bănăţeni în peştera cu Oase, demonstra întregii lumi existenţa în arealul Ardealului Sudic, Banatului şi teritoriilor Dunărene Sârbeşti, unei civilizaţii umane vechi de aproximativ 50 de milenii”. (Mihai Lucian Valea – Istoria ascunsă – serie de articole publicate în cotidianul „Răsunetul” în februarie-martie 2010).

„Astfel, cele mai vechi aşezări umane stabile din Europa sunt situate pe malurile: drept (Lepenski Vir) şi stâng (Schela Cladovei) ale Dunării în zona Clisurii. Acestea s-au dezvoltat în urmă cu peste 10 milenii!” (Idem, Cf sursei de documentare: „Contribuţii la istoria poştei în Direcţia Regională Timişoara, Ed. Eurostampa, 2008).

„Cele mai vechi urme ale existenţei şi activităţii omului pe teritoriul năsăudean datează încă din paleolitic. Roska Marton menţionează în bazinul Someşului Mare, în apropierea oraşului, unelte din piatră cioplită aparţinând paleoliticului superior, respectiv culturii arignaciene – circa 35.000-25.000 a. Chr. (Apud: Colectiv de autori – Monografia oraşului Năsăud 1245-2008, vol. I Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2009).

„Până la acele descoperiri se ştia că scrierea, pe Terra, a luat naştere în Mesopotamia, în Sumer, cu aprox. 3.500 de ani î.e.n. Descoperirea a peste 1.000 de piese ceramice conţinând fragmentele unei scrieri străvechi, aferente ariei culturii Vincea-Turdaş, alături de tăbliţele scrise descoperite la Tartăria, situează originile scrisului pe Terra, în arealul Ardealului sudic, Banat, Oltenia, cu peste 1.000 de ani înaintea Sumerului”. (din: Ibidem, p.13-20).

Act autohton de identitate

…..

BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EU/ ZU-GIRA-PA ESI III – ANSUR – MU-NANNAR – RABU/ ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA

Ne informează tăbliţa rotundă!

Adică: „POARTA (de acces) A MARELUI REGE CARE CONDUCE (vorbeşte) CELOR PATRU DISTRICTE ALE ŢĂRII PUTERNICILOR ZEI AI LUNII ŞI FOCULUI (Soarelui) A PRINŢILOR (protectorilor) CELOR CE SLUJESC MASA MARE PENTRU JERTFELE ÎNCHINATE TRIADEI SACRE ŞI RENUMITULUI ZEU DL LUNII DIN NORD, CEL CE FACE SĂ PROSPERE MÂNCAREA ŞI BĂUTURA, DUPĂ DISPARIŢIA CELOR DOI ZEI ŞI DOUĂ ZEIŢE MAMĂ (lgigi)”.

(Cf. Dr. Constantin Bărbulescu: Vârciorova – aşezarea de la izvoarele Istrului)

„… pe baza lucrării istoricului Iosif Schiopul, - Contribuţiuni la istoria Transilvaniei în secolele XII şi XIII, Cluj 1932, pag. 161-163 – conform căreia tătarii n-au intrat în tangenţă cu Transilvania, ci pătrunzând prin Pasul Vereczke, acelaşi prin care au pătruns ungurii la anul 897 (în Panonia, n.n.s), după dezastrul de la Râul Sajo i-au determinat pe aceştia să se refugieze în Transilvania strâmtorând masele autohtone” (Apud: colectiv de autori – Monografia oraşului Năsăud 1245-2008, vol. I, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2009, p.7).

„Efectul năvălirii acestora (a tătarilor, n.ns.) a fost însă altul: după dezastrul de la Râul Sajo, ungurii s-au refugiat în Transilvania, strâmtorând masele autohtone” (Idem: p. 34).

Se pune aşadar problema: din ce fel de amestecuri de populaţii era constituit ceea ce autorul numeşte „masele autohtone”, acelea pe care ungurii, în fuga lor bezmetică spre est, le-au strâmtorat? Se pare că exodul ungurilor din Panonia în Transilvania va fi cuprins qvasitotalitatea populaţiei din Panonia, sau cea mai mare parte a acesteia, dacă n-au încăput în Transilvania „strâmtorând masele autohtone”. Opinăm că după trecerea pericolului tătăresc, marea majoritatea a ungurilor se vor fi înapoiat în Panonia; deci abia după 1241 ungurii au pătruns şi rămas în număr semnificativ în Transilvania. Am putea accepta că perioada venirii ungurilor în Transilvania este cuprinsă între 900-1241. În tot acest timp populaţia autohtonă preponderent românească a opus rezistenţă expansiunii ungureşti în Transilvania (de la căsătorii de circumstanţă între căpetenii ungureşti şi fiicele autohtonilor, până la rezistenţa armată).

Probabil ca de teama invaziilor tătarilor, marea masă de unguri vor fi cantonat iniţial în zona de est a Transilvaniei, întâlnindu-i aici pe suci (populaţii urcate de la Sucidava, vărsarea Oltului în Dunăre, pe cursul superior al Oltului! Vezi şi Pavel Coruţ – „Floarea de argint” şi „Dincolo de frontiere”).

Vechimea acestor musafiri nepoftiţi în Transilvania nu este mai mare de 0,77 de milenii (!).

*Pentru alte detalii vezi exponatul filatelic: „Postalische ausgabe unter Osterreich –Ungarische basatsung auf Rumanien Territorium, 1850/1920 und 1940/1946 – Aussteler: Mihai Lucian Valea

Este inutil să comparăm vechimea românilor cu vechimea ungurilor pe aceste sfinte teritorii. Noi suntem, aici de peste 50 de milenii (!); ei au sosit pe aici de aproape 0,8 milenii (!). Şi totuşi, aceşti musafiri nepoftiţi, aceşti rătăciţi în istoria noastră, se încumetă să ne dicteze, sub ameninţarea cu „nesupunerea socială”, că vor un judeţ al lor şi numai al lor (deja au instalat trei „ambasadori” ai enclavei pe care se presupune că vor să o transforme în judeţul lor, tocmai la Bruxelles, iar civilizata Europă tace şi se face că plouă). Pare să fie un plan „B” la tentativa de-a ocupa în întregime Transilvania, dinspre Est spre Vest, de data asta.

Nicio naţiune de pe Terra nu este atât de obraznică încât, în calitate de „musafir nepoftit” să-şi ameninţe cu „nesupunerea socială”. Mie, personal, asta-mi sună a incitare la război… aproape civil! Aşa sună!

În calitate de „pensionar nesimţit”, care am jurat să apăr România (atâta câtă ne-au îngăduit-o ruşii după 1947) nu pot să mă fac că nu văd ce se întâmplă doar pentru că individul toxic rătăcit la Bucureşti, vrea linişte să-şi poată număr forinţii primiţi ca preţ al vânzării de grai românesc (Vezi Legea (?) învăţământului).

Crezându-se la vreo retrospectivă fotbalistică (acolo câte un tâmpit ne fură timpul pe care-l plătim, explicându-ne cu orele, că ceea ce vedem, nu vedem), generalul cu patru stele, de intendenţă, a ieşit pe postul naţional de televiziune să ne explice, nouă „pensionarilor nesimţiţi” cum că ne-au crescut ! (Ne-o fi crescut ceva). Între timp pune botniţă activilor: uită că noi, „pensionarii nesimţiţi” am făcut revoluţia în România! Şi mai ştim face multe dacă România se află în primejdie de „cosovizare”.

Noi, „pensionarii nesimţiţi”, nu vrem niciun… „covasnovo” pe pământul acesta sfânt, iar cui nu-i place… valea!, că Panonia-i mare! Aici suntem noi, cea mai veche civilizaţie a Europei, dacă nu chiar a Terrei. Nu glumesc cu astfel de adevăruri!

Vezi figura nr. 3!

Garant al Constituţiei României, oare tu ce păzeşti?!

„DISCRIMINARE POZITIVĂ” = Agramatism. Contradicţie între termeni introdusă în limba română de către iudeomasonerie, pentru a justifica eventuale intervenţii la apariţia unor „chestiuni etnice” în România.

Ne întrebăm retoric, „oare fasciştii au fost primii care au aplicat „discriminarea pozitivă?”

Zdrobitoarele documente

Urma unei tălpi de încălţăminte având 28 1/2 centimetri, foarte asemănătoare unei urme contemporane, veche de 100.000.000 de ani (!) descoperită în Masivul Ceahlău, România!

(Apud: „Click”/19.07.2010)

Mihai Lucian Valea

„pensionar nesimţit” cu drept de vot