Pagini din istoria ascunsă (II)

Prin anul 2002, cercetătorul american Eric Trikan, preluând descoperirile accidentale anterioare ale unui grup de speologi bănăţeni în peştera cu Oase, demonstrează întregii lumi existenţa în arealul Ardealului Sudic, Banatului şi Sudului Dunărean Sârbesc, unei civilizaţii umane vechi de aproximativ 50 de milenii! Astfel, cele mai vechi aşezări umane stabilite din Europa sunt situate pe malurile drept (Lepenski Vir) şi stâng (Schela Cladovei) ale clisurii Dunării. Acestea s-au dezvoltat în urmă cu peste 10 milenii. Pentru malul românesc al Dunării, cercetările şi descoperirile au fost făcute de către echipa arheologului arădean Vasile Boroneanţ, preşedintele secţiei de istorie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă (cf. Tiron Florin Martin, Dan Traian Toldan: Contribuţii la istoria Poştei în Direcţia Regională Timişoara, Ed. Eurostampa 2008, p.15).

Până la acele descoperiri se ştia că scrierea, pe Terra, a luat naştere în Sumer cu aprox. 3500 de ani î.e.n. Descoperirea a peste 1000 de piese ceramice conţinând fragmentele unei scrieri străvechi, aferente ariei culturii Vincea-Turdaş, alături de tăbliţele scrise, descoperite la Tărtăria, situează originile scrisului, pe Terra, în Ardealul de Sud, Banat şi Oltenia, cu peste 1.000 de ani mai vechi decât cele Sumeriene.

Scrierea de la Tărtăria este pictografică, nu ideografică, ceea ce documentează un înalt nivel de abstractizare.

Monumentul dedicat primului scris de pe Terra, înfăţişând tăbliţele de la Tărtăria, prin contribuţia dr. Napoleon Săvescu, se află între Orăştie şi Sebeş-Alba, în dreptul localităţii Tărtăria.

Dr. Constantin Bărbulescu arată, în lucrarea „Varciorova – aşezarea de la izvoarele Istrului”, că pentru tăbliţa rotundă, a fost identificat textul : „BAB – SARRU/ RABU-DU-KI-USU-EN/ ZU-GIRA-PATESI III – ANSUR MUNANNAR – RABU/ ZU II – DINGIR – II – DINGIRANA”. Acelaşi autori ne dezvăluie şi traducerea: „Poarta (de acces) a marelui rege care conduce (vorbeşte) celor patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunii şi Focului (Soarelui) a prinţilor (protectorilor) care slujesc masa mare pentru jertfele închinate triadei sacre a renumitului zeu al lunii din nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe-mamă (lgig)”. (idem, pp.14-16).

-Va urma -

Mihai Lucian Valea