L a 5 ianuarie … 1 8 5 9

Sunt în istorie momente și personalități între care există o strânsă legătură. Unul dintre aceste momente s-a petrecut la 5 ianuarie … 1859, iar personalitatea care se leagă de acest moment este Alexandru Ioan Cuza. Este pentru prima dată în istoria românilor, când Domnul, nu provine din „os domnesc”, nu dobândește domnia ereditar, nu este numit de turci dintre grecii bogați din cartierul constantinopolitan Fanar, ci este ales pe baza unor principii noi, stipulate în Convenția de la Paris .
Într-un context istoric european influențat de ideile Revoluției de la 1848-1849, se ajunge, și în Principatele Române ,la situația în care domni din ele să fie aleși de o „Adunare Electivă” alcătuită după principiile „stipulațiilor electorale” ale Convenției de la Paris, care stabilea viitorul statut al Principatelor din punct de vedere politic, social și administrativ.
Într-o „efervescență politică” deosebită, se constituie Adunarea electivă a Moldovei, în care existau mai multe grupări, două fiind predominante - „partida națională”, alcătuită din 33 de deputați, și „conservatorii”, din 22 de deputați, fiecare grupare, având mai mulți candidați pentru domn. Astfel, partida națională avea drept candidați pe Vasile Alecsandri și Costache Negri, iar conservatorii pe fostul domn al Moldovei Mihail Sturdza și pe fiul acestuia, Grigore Sturdza. În seara zilei de 3/15 ian.1859, deputații s-au întâlnit pentru a se pune de acord asupra unui singur candidat, fără însă a se ajunge la un rezultat. Atunci, Lascăr Rosetti încuie ușa unde avea loc adunarea, și le cere celor prezenți să nu părăsească sala până nu vor cădea de acord asupra unui candidat unic. Pentru a ieși din situația aceasta, Neculai Pisoțchi, propune drept candidat pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, propunere acceptată după trei scrutinuri, fapt consemnat într-un proces-verbal iscălit de toți cei de față.
În ziua alegerilor, 5/17 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza fu ales domn cu unanimitatea celor prezenți – 48 la număr, el abținându-se de la vot. Noul ales pronunță jurământul cerut „Jur în numele preasfintei Treimi, și în fața țării mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesul Patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe cei care m-au iubit dar și pe cei care m-au urât, neavând înaintea ochilor decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor !”. Imediat după aceea, Mihail Kogălniceanu rosti un impresionant cuvânt, spunând – „Prin înălțarea ta pe tronul lui Ștefan cel Mare, s-a înălțat însă-și naționalitatea română … Alegându-te pre tine domn, am voit să arătăm lumii ceea ce toată țara dorește – la legi noi, om nou. O doamne, Mare și frumoasă îți este misia … Fii dar omul epocei, fă ca legea să înlocuiască arbitrarul, fă ca legea să fie tare, iar tu, măria ta, ca domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputați te-au ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni !. Fă doar ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate,împacă patimile și urile dintre noi și introdu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție. Fii simplu, măria ta, fii bun, fii domn cetățean, urechea ta fie pururi deschisă la adevăr și închisă la minciună și la lingușire. Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani ca și dânsul, să domnești ca și dânsul !”.
În întreaga Moldovă, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, fu primită cu mare bucurie, dar și în Muntenia și Transilvania. Și evenimentele vor continua … .