La 4 iunie …1920

   Atunci s-a semnat, în Palatul  Marele Trianon de la Versailles, Tratatul de pace de după încheierea Primului Război Mondial, între 16 state aliate, pe de o parte și Ungaria, pe de altă parte.  Prin acest tratat s-au stabilit frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi  - Austria, Serbia, Croația, Slovenia, România și Cehoslovacia. La Trianon s-a consfințit de fapt „opțiunea” națiunilor la autodeterminare bazată pe etnie, sânge, proporție numerică, alegere liberă , etc.

   Pentru că peste două milioane și jumătate de etnici maghiari au ajuns să trăiască în afara granițelor Ungariei stabilite prin Tratat, s-a creat o situație care a alimentat „revizionismul” ce s-a manifestat în decursul celor 100 de ani sub forme diferite.

   Dacă  „armele au decis” desfășurarea și finalul Primului Război Mondial cu învingători și învinși, se prefigurează treptat „un altfel de război” în care cei învinși pe câmpul de luptă, sperau să nu fie învinși și la „masa verde”, iar Ungaria, este în acest sens un exemplu. Delegația Ungariei, condusă de contele  A. Apponyi s-a pregătit temeinic pentru a-și susține interesele, fiind însoțită în capitala Franței de 38 de experți proveniți dintre personalitățile științifice importante ale momentului, unii buni cunoscători în problemele Transilvaniei. Din partea României, Tratatul a fost semnat de I. Cantacuzino și N. Titulescu care a declarat ulterior că „Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept”. Evident că „perdanții” nu s-au resemnat și au urmărit în timp revizuirea sa, apropiindu-se de statele revizioniste  Germania și Italia, reușind parțial anexarea unor teritorii (în 1938 – sudul Slovaciei, în 1939 – Ucraina Subcarpatică, în 1940 – NV Transilvaniei), pe care le-au pierdut însă după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, fapt consfințit prin Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 semnat de Puterile Aliate și Ungaria.

   Împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, ar putea fi o bună ocazie, mai ales pentru istorici și politicieni, ca să-și amintească de trecut, pentru că „Cine-și uită trecutul, riscă să-l retrăiască”, iar „ somnul rațiunii  (națiunii !),  naște monștri!”