La despărțirea de un Om adevărat – profesorul Janos Mihalci

Să nu uitați oameni,/ Că eu am secerat pentru voi/ Grâne din toate hotarele / Eu mă cobor acum /Adânc în verzile ierburi...

          Cuvintele acestea ale poetei Magda Isanos însoțesc un om în marea trecere spre veșnicie, spre Împărăția lui Dumnezeu! Versurile acestea vestesc o pierdere de neînlocuit în comuna Teaca și, așa, în Lumea oamenilor care prin tot ceea ce au făcut în viață dau sens lucrurilor, presară nestemate în calea copiilor, aduc pace și înțelegere între oameni, făuresc punți de neuitat între semeni și, în general, fac această Lume mai bună, mai frumoasă, mai suportabilă și mai aproape de Bunul Dumnezeu! A părăsit așadar holda aurie a acestei vieți un om bun, un om adevărat, un truditor harnic, cinstit, un Dascăl de elevi dar și un mare Dascăl pentru oamenii mari, unul dintre acei făcători de pace despre care se vorbește și în pildele Bibliei – domnul Mihalci, sau mai bine  și unanim zis ’’Domnul Director’’, omul pe care îl regretă infinit toți prietenii și de care le va fi dor chiar și neprietenilor dacă aceștia ( deși eu nu cred) vor mai fi existând. La Teaca dar și la Ocnița orice om care aude cuvintele ’’Domnul Director’’ se gândește instantaneu, instinctiv la domnul Mihalci!

          Eu nu l-am cunoscut îndeaproape timp mai îndelungat! Îmi ajung însă pentru a-i purta Respectul meu, Admirația și Prețuirea mea cele câteva momente în care de-a lungul anilor l-am ascultat, i-am vorbit și mi-a vorbit! De fiecare dată m-a uimit politețea Dânsului, respectul înnăscut pentru cel din fața Dânsului, vorba ziditoare, vorba calmă și delicatețea acestui om! Apoi m-a uimit  și m-a făcut să-l imit în multe, echilibrul său, felul în care privea înfrângerile efemere sau succesele răsunătoare! Cândva l-am supărat prin câteva rânduri scrise la Răsunetul, rânduri corecte în sine dar ne la locul lor într-un ziar! Eu am realizat apoi că am greșit și mă așteptam ca Domnul Director să îmi dea o replică pe măsură și pe bună dreptate! Mi-a vorbit însă cu o eleganță ieșită din comun în lumea noastră grăbită, nervoasă și parcă mereu...agitată! De atunci l-am privit ca pe o efigie, ca pe Dascălul din visele copilăriei, ca pe omul de care aveam nevoie ca model...

        Nu în cele din urmă Domnul Director a fost Conștiința trează care a vegheat asupra demnității, asupra onoarei și asupra eleganței în viața de toate zilele a fraților noștri aparținând  comunității maghiare din comună! Cu timp și fără timp Janos Mihalci a scormonit în minunata ladă de zestre a țăranului ungur din zonă dar și din Transilvania, scoțând la iveală nestematele folclorice care au stârnit atâta admirație și ne-au adus atâta bucurie tuturor – maghiari, sași, țigani sau români! 

       Realizările sale în viața socială, politică și culturală a comunei sunt cunoscute de toată lumea iar cei 15 ani rodnici în care și-a câștigat pe merit numele, supranumele și renumele de Domnul Director al Liceului teoretic ’’CR Vivu’’ – vorbesc de la sine! Însă peste tot și peste toate cele materiale plutește imaginea de neșters și de neuitat a unei Conștiințe admirabile, a unui OM admirabil, a unui ...pom peren plin de roade, ale unui POM care nu se pleacă sub vânturile sorții, ale unui pom de lângă drum din care fiecare trecător  este invitat să culeagă roada cea bună...

      Bun rămas Domnule Director, clopoțelul a sunat pentru ultima oră și...oară, însă noi vă vom aștepta mereu în clasa sufletului nostru cernit,  cu răbdare, iubitori și cuminți! Fie-vă drumul lin spre stele și spre Împărăția Bunului Dumnezeu!

             O lacrimă din șuvoiul de lacrimi al comunei Teaca,

             Col.rt. Florentin Archiudean