Durerea plecării profesorului IOAN MIHALCI a fost simțită și peste hotare!

 «Am să vă țin o lecție și de dans, toată noaptea. Partenera mea de dans va fi nu altcineva decat iubirea mea, soția mea!», a spus Maestrul, poreclit de elevii lui și Pitagora,  înaintea unui banchet.

Alura dansului lui Pitagora !

În Teaca mea, unde-am învățat,

Un loc adânc a rămas, îndurerat,

Profu’ drag, ce-nvăța mereu cu har,

Acum e stea, lumina dintr-un far!

Matematica plânge, e tristă în dor,

Pe o catedră praf s-așterne, ușor,

Cu voce blândă și privire senină,

Ne-a fost un drum, rază de lumină!

Pe tabla neagră a scris cu cretă albă,

Despre visuri mari, dorințe așa calde,

În amintiri te păstrăm sever mereu,

Un înger bun, acum lângă Dumnezeu!

Cu ochii exacți, sfătos și plin de râvnă,

A dăruit din cunoaștere doar lumină,

Fiecare lecție, un pas spre visul mare,

Cu el, nimic nu părea greu la înfruntare!

Acum, în liniștea ce-a căzut peste liceu,

Durere grea, in Teaca a mai cazut un zeu,

Dar în inimile noastre triste, el trăiește,

Un profesor bun, ce-n veci ne ocrotește!

Odihnește-te  în pace, tu un suflet bun,

Ne-ai fost mentor, prieten și străbun,

De-acolo, din ceruri, ne privește senin,

Și ne îndeamnă, tăcut, să fim mai buni!

© Daniel Catinean | Bruxelles