La un pahar de vorbă, în vremea mustului, cu mereu tânărul Octavian Harşianu

          În biroul din cabana amplasată în plantaţia de viţa-de-vie, acolo unde-şi petrece zilele de producţie, inginerul Octavian Harşianu veghează un tablou cu chipul unui străbunic. „În documentele familiei am găsit păstrat, ca şi un manuscris egiptean, un tablou care a devenit apoi un bun sacru pentru mine şi familia mea. L-am înrămat şi-l păstrez ca ceva sfânt. Îl înfăţişează pe străbunicul meu, fost preot în Gledin. Privindu-l, gândul mă duce înapoi pe uliţa copilăriei, îmi retrăiesc anii când bunicii şi părinţii vieţuiau într-o armonie desăvârşită. Preţuiesc acest tablou fiindcă e o rădăcină trainică a familiei. Şi în acelaşi înveliş am găsit nişte înscrisuri, nişte hârtii în care erau scrise, cu o caligrafie impecabilă reţete pentru prepararea vinului şi a unor băuturi, ceaiuri pentru sănătatea oamenilor”.

          Spunea un anonim despre oameni: Unii merită prioritate, alţii trebuie depăşiţi, unii merită evitaţi şi la alţii chiar merită să te opreşti. Şi, de mai mulţi ani, mă opresc şi stau de vorbă cu inginerul Octavian Harşianu care şi astăzi, la 84 de ani, degajă nu numai o bucurie sufletească ci şi un izvor de înţelepciune, de pilde, de experienţe, de sfaturi profesionale dintr-o activitate agricolă de peste 60 de ani. „Îmi aduc aminte şi acum de spusele unui mare savant, Gheorghe Siseşti, care atenţiona în urmă cu mai multe decenii că agricultura este mama tuturor lucrurilor, fiindcă dacă agricultura înfloreşte şi toate celelalte domenii înfloresc, prosperă. Şi mă întreb şi întreb, aşa pentru mine, este astăzi agricultura o prioritate pentru guvernanţi? Este subvenţionată suficient? Este sprijinit fermierul român? Şi tot la capitolul aducerilor aminte, îmi vin în gând şi-l amintesc de fiecare dată cu mare plăcere pe profesorul meu de facultate Constantinescu care mi-a sădit în suflet dragostea faţă de cultivarea pământului, faţă de pomi şi viţa-de-vie. Şi asta am încercat să fac de-a lungul anilor şi continui şi în prezent. Natura te fortifică, îţi dă viaţă, nu trebuie să te uiţi în buletin şi să-ţi măsori anii, ci trebuie doar să cuprinzi cu privirea câmpul, viţa-de-vie, pomii, natura, în general, de unde-ţi vine puterea şi bucuria de a trăi”.

          Suntem în via de la Dumitra, în acest nord de ţară de unde, prin anii 30, au plecat vinurile premiate în Franţa. Aici, Octavian Harşianu a repus viţa-de-vie în circuitul viticol al ţării şi mai departe. „Avem zece hectare cu vie, cu soiuri nobile precum Pinot Gris, Muscat Otonel, Fetească Albă, Merlot şi altele. Strugurii culeşi acum dau un vin de mare calitate. Via aceasta s-a născut din dragostea mea pentru cultura viei. Este un hobby al meu. Şi mă bucur că am reuşit în câţiva ani să redau acestei zone strălucirea de odinioară. Acum recoltăm, suntem spre finalul lucrării, urmând ca aici, în fermă, să parcurgem întregul flux tehnologic, de la struguri, până la vin. În acest an am avut şi câteva probleme deosebite. Ne-au „atacat” viespile. N-a fost uşor să lupţi cu ele. Apoi, ploile multe au favorizat apariţia, e drept, sporadic, a mucegaiului. Am intervenit şi toţi strugurii afectaţi i-am înlăturat. Vinul trebuie făcut din struguri sănătoşi, aşa cum procedăm de fiecare dată fiindcă ţinem la calitate. Recoltăm cam zece tone la hectar”.

          Tot în biroul inginerului Harşianu se află portretul episcopului de vrednică pomenire Florentin Crihălmeanu. „Îl păstrez fiindcă l-am preţuit mult, l-am ascultat de multe ori la Biserica „Bunavestire” din Bistriţa. În paranteză fie spus, inginerul Harşianu este şi un donator frecvent al sfintei Biserici Greco-Catolice şi a primit multe distincţii de preţuire şi cinstire pentru sprijinul acordat. „Vreau să spun un lucru. În urmă cu câţiva ani aveam obiceiul că, după Sfânta Liturghie, să ne întâlnim noi, foştii specialişti, la o cafea. Era generaţia de aur. Rând pe rând, numărul lor s-a micşorat, au plecat cu toţii într-o altă lume. Mă mai întâlnesc doar cu doctorul Feier. Am fost, nu vreau să mă laud, o generaţie care şi-a făcut datoria şi care a avut în suflet pasiunea şi dragostea faţă de ogorul ţării”.

          Periodic, inginerul Harşianu se urcă în maşina de teren şi inspectează culturile din câmp. Suntem într-un lan de porumb din zona Lechinţei. „În acest an am cultivat porumb pe 500 hectare. A fost un an dificil, am însămânţat cu întârziere. Nu ne-a permis temperatura fiindcă până prin 15 mai în sol erau doar 3 grade faţă de 7-8 cât este temperatura de germinaţie. Am riscat puţin dar, totuşi, producţia este bună. Cultura florii-soarelui, semănată pe 170 hectare, a fost mai puţin afectată. Producţia se ridică cam la 3000 kg/hectar pe care o livrăm la un preţ bun unei unităţi procesatoare din Turda”.

          Octavian Harşianu citeşte. Nu atât cărţi de studii şi specialitate, dar şi literatură beletristică şi istorie. „În fiecare carte descopăr o lume nouă. Oameni, întâmplări, o altă spiritualitate. Îmi place istoria care este, cum spunea cineva, cea mai frumoasă poveste. Mă îngrijorează însă viaţa prea tumultoasă de astăzi, război, recesiune, sărăcie. Cred însă în înţelepciunea şi bunul echilibru al mai marilor acestei lumi. Vezi ce frumoasă este natura deşi uneori nu avem suficient respect faţă de ea. Natura îşi cere dreptul ei, iar noi nu putem să o distrugem”.