Lansarea albumului Firul - legătura între generaţii - Colecţia de cămeşi tradiţionale Menuţ Maximinian și interpretări contemporane din cadrul Universității de Arte şi Design Cluj-Napoca

Galeriile Casa cu Lei au găzduit finisajul expoziţiei Firul - legătura între generaţii - Colecţia de cămeşi tradiţionale Menuţ Maximinian și interpretări contemporane din cadrul Universității de Arte şi Design Cluj-Napoca şi lansarea Caietului de atelier. Printre cei care semnează în album, alături de lucrările din expoziţie surprinse de artiştii fotografi Gigi Puica şi Sever Moldovan, se numără managerul Centrului Cultural Municipal dr. Gavril Ţărmure, iar invitați prof. univ. dr. Otilia Hedeşan – președinte ASER, managerul Alexandru Pugna de la Centrul Județean pentru Cultură, cadre didactice ale Departamentului de Arte Textile - Design Textil (Prof. Univ. Dr. Liliana Moraru, Conf. Univ. Dr. Livia Petrescu, Conf. Univ. Dr. Anca Pintilie, Lect. Univ. Dr. Axenia Roșca, Asis. Univ. Drd. Andreea Holotă, Asis. Univ. Drd. Vlad Bulgăre), istoric de artă Vasile Duda, etnologul Menuţ Maximinian, scriitorii Olimpiu Nuşfelean şi Alexandru Uiuiu, ambasadorul Liviu Zăpârţan, prof. univ. dr. Cristina Bogdan - decanul Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti.
Ideea acestei expoziții i-a aparţinut etnologului și scriitorului Menuţ Maximinian, iar cel care a pus în operă dialogul între cămaşa tradiţională şi interpretările contemporane ale ţesăturilor a fost istoricul de artă Vasile Duda.
Curatorul Vasile Duda a declarat: "Această expoziţie a fost deschisă anul trecut, a fost un eveniment mai mare care a adus cumva împreună arta tradiţională şi arta modernă, pentru că avem o expoziţie în care avem o serie de cămăşi tradiţionale din zona noastră, dar în acelaşi timp şi interpretări ale studenţilor şi profesorilor de la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca care ne-au arătat că tradiţia poate să fie modernă şi modernitatea nu ar fi întreagă dacă nu s-ar lega de tradiţie. Dorinţa noastră a fost să găsim acel element comun între ceea ce se lucrează astăzi în artele textile şi ceea ce s-a lucrat altădată. Şi pentru că generaţiile de azi, de multe ori greu ni le imaginăm în costumele de altădată şi poate că greu le facem să se apropie realmente de tradiţie, dincolo de scenă, pentru că de multe ori costumul rămâne să fie purtat undeva pe scenă sau la festivitate. Cum îl facem, la un moment dat, sau cum facem ca elementele din tradiţie să rămână active în prezentul nostru? Cred că lucrările pe care le avem aici, ale studenţilor şi ale profesorilor de la Universitatea de Arte şi Design din Cluj fac dovada unor lucrări care sunt lucrate tradiţional şi, totuşi, sunt extraordinar de moderne, le simţi cumva că aparţin zonei şi, în acelaşi timp, simţi că fac parte şi din prezent, şi mai ales din arta care se face şi în anii care urmează. Dau acea prospeţime, acea energie pozitivă tradiţiei şi atunci cred că acest dialog comparativ este de bun augur. Dacă tot s-a făcut trimitere spre Universitatea de Arte şi Design, aş vrea să-i amintesc cu numele, tocmai pentru că lista e mai lungă. Aş începe cu coordonatorul studenţilor, doamna prof. univ. dr. Liliana Moraru, are şi o lucrare aici domnia sa, coordonatoarea Departamentului de Arte Textile din Cluj de ani buni, de asemenea, Livia Petrescu şi Anca Pintilie, profesori în cadrul universităţii. Noi am avut o legătură mai specială cu Axenia Roşca, tocmai pentru că ea este absolventă a Liceului de Arte „Corneliu Baba”, a continuat pe Arte Textile; doamna profesor Loredana Chiş i-a fost coordonator la noi, la Bistriţa. A avut o evoluţie frumoasă la Cluj şi acum este profesor la o universitate din Cluj şi atunci sigur că legătura s-a făcut mai firesc şi mai frumos cu dânsa. De asemenea, Andreea Holotă, tot de la noi, de la Bistriţa, şi Vlad Bulgăr, tot din cadrul Departamentului de Arte Textile din Cluj. Împreună cu ei am reuşit să aducem aceste lucrări ale studenţilor şi ale domniilor lor şi în acest fel s-a făcut şi această panotare întrepătrunsă între tradiţie şi arta actuală. Partea de design grafic a Caietului de Atelier - Nicol Trif şi Andreea Mihalka, două tinere care ne-au ajutat pe tot parcursul anului să facem acest design al caietelor de atelier pe care noi le-am făcut la expoziţiile pe care noi le-am susţinut aici. Ne bucurăm că şi acest eveniment a intrat în acelaşi format al Caietului de Atelier pe care noi îl avem la „Casa cu Lei”. De fapt, este caietul care a însoţit expoziţiile tinerilor care au făcut zile frumoase aici, la „Casa cu Lei”. La Muzeu se fac albume extraordinare, cataloage consistente la Galeriile de la Uniunea Artiştilor Plastici, iar noi aici, mai mici, mai tineri, cu o energie care vine cu o altă categorie de vârstă, am zis să mergem cu caiete şi cred că ni se potriveşte şi dimensiunea, şi forma pe care o avem, mai ales că tot tineri au fost şi cei care s-au implicat în aranjarea şi realizarea designului lucrării. Cam aceasta a fost şi tradiţia noastră, să zicem aşa, în sensul că facem expoziţiile şi încercăm să prindem în interiorul caietelor de atelier atmosfera pe care o avem aici, la „Casa cu Lei”, tocmai pentru că, fiind o casă mai mică, ar fi bine să fie cunoscută şi încercăm să facem acest lucru şi prin intermediul caietelor de atelier. Ne bucurăm că suntem împreună aici şi, în acelaşi timp, vă îndemnăm să admiraţi şi să vă bucuraţi atât de arta tradiţională pe care o avem, dar şi de dimensiunea modernă şi contemporană pe care am încercat s-o aducem aici, cu materiale şi tehnici tradiţionale ceea ce face să se demonstreze cumva, indirect, că şi bunica noastră putea să facă ceva similar cu ce avem aici dacă căuta acele compoziţii moderne pe care arta modernă le pune acum în practică, pentru că toată tehnica e aici, au avut-o la îndemână şi acum 100 de ani, o avem şi acum, dacă o păstrăm ca manualitate cred că lucrurile se vor aşeza într-un făgaş frumos, identitar, de care să fim mândri şi acum, şi mai târziu. Felicitări tuturor celor implicaţi şi cred că putem să declarăm expoziţia deschisă şi să ne bucurăm şi de apariţia Caietului de Atelier. Felicitări tuturor implicaţi şi vă mulţumim că aţi fost alături de noi".

La rândul lui, Menuţ Maximinian a spus: "Timp de două luni, din 27 noiembrie până astăzi, cămeşa tradiţională din ţinutul năsăudean, împreună cu lucrările Universităţii de Arte şi Design din Cluj-Napoca au fost aici, la Galeria „Casa cu Lei”, Galeria Primăriei municipiului Bistriţa şi a Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc”. A fost această perioadă de sărbători în care foarte multă lume a venit şi a apreciat şi lada noastră de zestre, dar şi modul în care profesorii, doctoranzii, studenţii de la universitatea din Cluj s-au gândit, pornind de la lada noastră de zestre, să facă aceste lucrări. Vorbim aici despre această arta de împâslire, la multe dintre obiecte s-a lucrat cu firul de lână, multe dintre lucrări au fost preluate de pe cergi, de pe cuverturi, de pe covoare, dar şi de pe cămăşile noastre, de pe şirele noastre, lucrări aduse de către cei de la universitate în această epocă modernă. Este foarte important şi acesta este şi titlul expoziţiei „Firul, legătura între generaţii”, pentru că acest fir ne-a unit, acest fir tors în trecut din caier de bunicile noastre, acest fir a devenit mai apoi pânză, a devenit cămeşă şi a îmbrăcat nu doar pe fetele frumoase când ieşeau la joc, ci şi pe feciori. De aceea veţi vedea doar cămeşi bărbăteşti pentru că despre ia femeilor, despre cămeşa din ţinutul năsăudean a fetelor s-a vorbit mai mult. Avem şi noi, feciorii, cu ce ne mândri, avem cămeşi deosebite. Să ne gândim la faptul că mamele noastre şi pe noi ne scoteau la joc, şi noi mergeam de Paşti la Biserică, şi feciorul sau mirele trebuia să fie îmbrăcat foarte fain, cu cămaşă frumoasă, dacă se poate cea mai faină din sat. Toate exponatele – vorbesc de partea de cămeşă – sunt tradiţionale, sunt cusute cu mâna, sunt din pânză de casă. Sunt câteva cămeşi de pe la 1890 care sunt făcute strict din pânză de cânepă, cu in, mai apoi din bumbac, dar toate sunt făcute în ceară sau în război. Acesta este un lucru foarte important. Sunt toate din colecţia mea. De-a lungul a 20 de ani, am umblat foarte mult prin satele din judeţul Bistriţa-Năsăud, după poveşti. Probabil, au ajuns la unii dintre dumneavoastră poveştile mele, unele dintre cărţile pe care le-am adus în faţa cititorilor doar cu poveştile bătrânilor din satele noastre. Consider că este foarte important ca aceste poveşti să nu moară. Şi atunci, am văzut foarte multe lăzi de zestre. Văzându-mi preocupările, la rândul lor, oamenii satelor, am primit unele cămăşi, majoritatea de pe Valea Ţibleşului, jumătate sunt de la mine din sat, iar un sfert din acea jumătate din familia mea. Altele le-am cumpărat, pentru că, de fiecare dată când a venit o bunică la mine şi a spus că are o cămeşă şi că nu o mai vrea nimeni şi că o aruncă, am dat pe ea atât cât s-a cerut, niciodată nu am negociat şi nu s-a cerut foarte mult pentru că au fost preţuri decente. Aşa s-a îmbogăţit colecţia mea, care este de aproape 100 de cămăşi, şi nu doar de pe Valea Someşului, ci şi de pe Valea Şieului, şi de pe Bârgău, dar aici sunt strict legate de ţinutul năsăudean. Anul trecut, cu sprijinul Primăriei municipiului Bistriţa, pentru prima dată în 20 de ani, etnologii din România au avut conferinţa la Bistriţa. Şi, când spun etnologi, spun profesioniştii din Institutul Arhiva de Folclor a Academiei Române, de la toate universităţile, profesorii cu care facem doctoratele sau învăţăm ca studenţi, de la muzeele importante, toţi au fost la Bistriţa, aproape 100 de specialişti. Ce să le arătăm? Ce aveam eu la îndemână? Această ladă de zestre cu cămeşile. Am venit la domnul Duda, care se ocupă de Galeriile „Casa cu Lei”, şi l-am întrebat ce am putea face ca să aducem în faţa oamenilor aceste cămăşi. Aşa a pornit ideea de a colabora cu universitatea din Cluj. Îi mulţumesc tare mult domnului Duda, le mulţumesc celor de la universitate şi mă bucur tare mult că am ajuns la finisaj. Personal, n-am avut niciodată o expoziţie, decum să am un finisaj la o expoziţie, după două luni. Eu mă pricep mai bine la lansările de carte, să povestesc şi să pun poveştile în cărţi. La acest finisaj, lansăm un mic „Caiet de Atelier” cu lucrările de aici şi cu câteva poveşti despre cămeşa bărbătească, poveşti spuse de Gavril Ţărmure, de Olimpiu Nuşfelean, de domnul ambasador Zăpârţan, poveşti spuse de către profesorii de la universitatea din Cluj, strict legate de această expoziţie, poveşti spuse de Alexandru Uiuiu şi de alţi oameni care au pornit de acasă, din ţinutul lor, îmbrăcaţi într-o cămeşă tradiţională sau au avut una în copilărie. Alexandru Pugna, de asemenea, povesteşte despre prima cămeşă de Paşti, la 4 sau 5 anişori, cu câtă nerăbdare aştepta şi cum se ascunde şi mama de ei, până în ziua de Paşti, când le-a arătat cămeşa. Vreau să le mulţumesc tare mult, pe lângă celor implicaţi, şi domnului Ţărmure, domnului Duda, celor de la Universitatea din Cluj, şi la alţi doi oameni care au fost alături de noi. Pozele, care ele însele sunt deosebite, sunt făcute de Gigi Puica. Într-o zi, mi-am înşirat toate cămeşile la Muzeu, pe iarbă, şi el s-a gândit cum să le pozeze să fie foarte frumoase în catalog. De asemenea, îi mulţumesc şi domnului Sever Moldovan. Nu uit că acest proiect a pornit de la un alt proiect prin care am depus, la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, această tematică – Povestea cămeşii bărbăteşti – şi aşa s-a născut ideea de carte, iar Centrul Cultural Municipal şi Primăria Bistriţa au venit cu această conferinţă inedită a etnologilor. Mulţumesc tare mult şi, aşa cum spun şi prietenii mei, cămeşi ca în zona noastră nu sunt nicăieri. Şi aşa este, pentru că şi strănii care au venit – au fost câteva grupuri de străini care au venit de sărbători – şi au vizitat expoziţia, au rămas profund impresionaţi şi de cămăşi, şi de lucrările universitarilor şi studenţilor de la Cluj. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la această expoziţie şi vă îndemn, pe fiecare în parte, să aveţi acasă o cămeşă. La noi se zice cămeşă, şi la cea femeiască, şi la cea bărbătească, ia este din altă zonă, mai apoi am preluat şi noi acest termen. Despre cămeşă vă mai spus că, am avut o conferinţă anul trecut, pe 24 iunie, de Sânziene, al Institutul Cultural Român din Madrid, şi acolo au venit profesori de la universitate care mă întrebau dacă cămaşa pe care o port e rochie... Nu înţelegeau. După ce le-am explicat au rămas fascinaţi. Ei spuneau, aşa cum spune şi domnul Duda, că aceste mâneci sunt mâneci voievodale. Doar voievozii mai aveau aşa mâneci frumoase la hainele lor. Într-adevăr, în aceste cămeşi ne simţim ca adevăraţi voievozi care-şi apără neamul, îşi apără credinţa, îşi apără tradiţia şi fiecare apărăm ceea ce putem mai bine sau facem ceea ce ne pricepem mai bine pentru a arăta că acest port, acest ţinut este unul ales".
Următoarea expoziţie cu cămăşile tradiţionale va fi la Muzeul Grăniceresc Năsăud.