Legalizarea prostituţiei ne va uşura traiul?

Cu câţiva ani în urmă circulau zvonuri prin parlament privind legalizarea prostituţiei, deci legalizarea răului, care se află pe aceeaşi treaptă cu legalizarea drogurilor, a tâlhăriei şi, de ce nu, a crimei.

O perioadă s-au întrerupt astfel de discuţii, dar zilele trecute au fost scotocite din nou de cetăţeanul parlamentar Silviu Prigoană, de origine din Gherla, fost lucrător la fabrica de alcool, mediatizat pe toate programele TV pentru nenumăratele divorţuri şi împăcări, demn de Cartea Recordurilor.

Stăpânul curăţeniei din Bucureşti doreşte să aducă bani în bugetul statului şi face propuneri „constructive” care nu se referă la noi unităţi economice, lansând ideea legalizării prostituţiei, fenomen contrariat de popor şi Sfânta Biserică.

Deci, ne gândim să legalizăm sclavia, să condamnăm femeile la distrugere morală, fizică şi psihică, să condamnăm nişte fete bătute de soartă, provenite de la Casa Copilului sau din familii cu deficienţe în educaţie, din familii dezorganizate, orfane, cu stare materială precară, fete bolnave, care au abandonat şcoala, unele din mediul sătesc, a căror părinţi nu cunosc fenomenul, bucurându-se că fata lor locuieşte în oraş şi are un serviciu spre a-şi asigura existenţa.

Şi eu m-aş declara de acord cu legalizarea acestui fenomen, care este o realitate şi nu o putem nega, cu condiţia ca şi fiicele, soţiile, nepoatele sau surorile celor care votează legea să fie încadrate pe astfel de posturi în bordelurile care vor apărea peste noapte ca ciupercile după ploaie.

Sau ne gândim ca aceste locuri de muncă să fie dedicate numai fetelor din lumea a treia?

Dacă este cea mai veche meserie şi cu o bună remuneraţie oare de ce să vitregim de marele câştig pe fiicele celor ce ne conduc şi ne pun pe masă legislaţia?

Dacă dăm curs acestor afaceri bănoase va trebui să apară noua profesie în nomenclatorul meseriilor. Oare cum va fi intitulată această meserie? Preoteasă a oraşului, profesionistă a sexului, sau în termen popular c…ă.

Ca şi în oricare meserie, nici aici nu se vor putea face încadrări fără calificare.

Unde şi cât timp va dura şcoala de formare a cadrelor în specialitate şi condiţiile ce se impun pentru perfecţionare, master, doctorat etc. Poate şi în acest domeniu încadrările se vor face prin concurs, urmând să apară instrucţiuni în acest sens.

Deci, vom scăpa de sărăcie doar prin comercializarea sexului, o sursă de venituri pentru practicanţi şi pentru comunitate, un mod liber de exploatare, faptă condamnată deocamdată ca infracţiune de codul penal şi de biserică.

În niciun caz prostituţia legalizată, instituţională, nu va elimina prostituţia stradală, se va lucra la negru şi în această sferă de activitate, ca şi în alte domenii.

Le profanează trupul şi sufletul, este depreciat erosul, este un atentat la morala familiei şi a individului, un mare păcat din punct de vedere creştin.

Cei care vor vota legea, cum se vor mai duce la Sfânta Biserică, la anumite manifestări creştine, cu lume multă, unde aleşii noştri sunt punctuali pentru a-şi spori numărul de voturi. Îngenunchează, fac mătănii, dar cu gândul la afaceri necinstite şi la urcarea pe trepte cât mai înalte ale societăţii.

Legalizarea acestui păcat va degrada ordine aşi pacea socială şi va aduce îmbogăţirea ilicită a unor persoane fără Dumnezeu.

Doamne, a apărut satana în sufletele aleşilor noştri. A dispărut iubirea cu plăcere erotică, cu finalitate procreatoare, se ştirbeşte statutul femeii respectate pentru fertilitate şi naşterea copiilor şi a celor repudiate pentru infidelitate.

Înainte de a ataca un abuz trebuie să vezi dacă îi poţi distruge temeliile.

Putem distruge fenomenul prin forme educative în mediul familial şi şcolar, să oferim copiilor, adolescenţilor şi tinerilor modele de comportare, principii de umanizare a comportamentului sexual, pentru cultivarea sentimentului de intimitate.

Sărăcia (pauperitatea) nu se poate înlătura prin comercializarea sexului. Poate fi limitată ca sferă de cuprindere prin politici de dezvoltare economică care să asigure crearea locurilor de muncă şi ocuparea forţei de muncă.

Societatea este obligată să creeze oportunităţi de câştigare a existenţei prin profesiuni, ocupaţii şi meserii. Am distrus industria uşoară, care dădea de lucru fetelor. Am distrus industria prin politici neştiinţifice de demolare considerate de Petre Roman un morman de fiare vechi, care ar fi redus adoptarea conduitelor de comercializare a sexului prin considerente economice.

Mediul stradal şi cel al lumii interlope în cartierele periferice sunt locuri de provenienţă a proxeneţilor, care trăiesc pe seama racolării tinerelor şantajate şi obligate să se prostitueze şi a persoanelor vulnerabile să accepte un asemenea mod de viaţă.

Se cuvine să înlăturăm prejudecăţile, să promovăm cu atenţie atitudini de grijă şi preţuire a funcţiilor sexuale, de respect reciproc în relaţiile de cuplu, familiale şi în plan social.

Fenomenul este tarta pe larg de prof. dr. Elena Macavei în cartea sa „Prostituţia între ignorare şi mistificare”.

Indiferent care va fi decizia legislativă, dezvoltarea publică a acestui fenomen este necesară în stabilirea unor proiecte de intervenţii sociale.