Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR: Provocările curente accentuează nevoia de investiții care să susțină creșterea productivității

Anul 2025 găsește România și lumea întreagă într-un moment de răscruce, în care cunoscute vulnerabilități pe termen lung se accentuează (îmbătrânirea populației în multe țări dezvoltate și emergente, deteriorarea mediului, agravarea inechităților sociale), iar transformarea indusă de avansul tehnologiilor digitale devine deja dificilă.

Deși dificultățile menționate pot fi depășite prin colaborare și efort concertat, competiția dintre țări și blocuri economice/ideologice care a devenit tot mai intensă, necesită resurse mai ample, iar accentul pe reziliență și competitivitate devine tot mai important.

Această nouă realitate valabilă în oricare dintre cele circa 200 de țări de pe glob, este percepută diferit în funcție de particularități locale. Pentru România, din cauza amplasării geografice în proximitatea războiului dintre Rusia și Ucraina și totodată la granița blocului geopolitic și economic al Uniunii Europene, ca și pentru alte țări în situație similară, efortul și resursele necesare pentru a asigura stabilitatea și soliditatea sistemelor (economice, sociale, politice, de securitate etc), raportate la dimensiunile țării (suprafață, populație, economie) sunt mai mari.

În același timp, deși țara noastră a înregistrat progrese uriașe de la aderarea sa la Uniunea Europeană, creșterea economică a fost în unele perioade însoțită și de dezechilibre care, cu precădere în ultimii ani, pe fondul crizelor cunoscute, s-au accentuat și necesită o abordare urgentă.

Nivelurile persistent ridicate ale deficitului de cont curent și deficitului fiscal (cele două fiind strâns legate), se numără printre principalele preocupări în momentul actual în ceea ce privește sustenabilitatea economiei Românești. Cel puțin în cazul deficitului de cont curent, nivelurile productivității și competitivității exercită o influență semnificativă.

Pentru aceste motive, reaccelerarea dinamicii ascendente a productivității și îmbunătățirea celorlalte elemente care concură la îmbunătățirea competitivității se numără printre condițiile necesare pentru revenirea la un ritm mai alert de creștere economică sustenabilă.

Altminteri, așa cum o demonstrează inclusiv evoluțiile din ultimii ani, majorarea veniturilor din muncă decuplată de dinamica economiei și productivității conduce la mai multe importuri, deficite gemene greu de corectat, extinderea datoriei publice și creșterea dobânzilor aferente acesteia.

În teoria economică, conceptul de productivitate este abordat din multiple perspective. O importanță deosebită este acordată studierii productivității fiecărui factor de producție în parte (ex. munca, capitalul), dar și a câștigurilor de productivitate rezultând din elemente a căror influență este dificil de cuantificat, respectiv progresul tehnologic, creșterea eficienței, combinarea optimă a factorilor de producție, îmbunătățirea climatului organizațional și instituțional (organizare, guvernanță, legislație, politici), nivelul de pregătire a salariaților, factori exogeni favorabili (condiții de mediu și stabilitate geo-politică) etc.

O perspectivă de a aborda productivitatea este să privim la progresul tehnologic prin asociere cu noțiunea de productivitate totală a factorilor, cunoscută și sub denumirea de reziduu Solow, după numele celui care l-a introdus și pentru care a luat Premiul Nobel. Acest concept măsoară efectele pe care eficiența în procesul de producție îl are asupra evoluției PIB. Progresul tehnologic poate surveni pe baza mai multor factori, precum modificări  în compoziția forței de muncă, proceduri și guvernanță mai adecvate, capital uman, cercetare și inovație, alocarea resurselor în economie, specializarea în anumite arii etc. După cum reiese din această descriere, în funcție de natura factorilor menționați, productivitatea totală a factorilor poate fi descompusă în funcție de contribuția factorului muncă, respectiv a factorului capital. Efectele progresului tehnologic pot avea un grad ridicat de persistență sau pot fi chiar permanente, însă pot avea și efecte care se resimt doar la frecvența ciclului economic. Altfel spus, unele evoluții ale progresului tehnologic sunt responsabile pentru tendințele pe termen lung observate în economie, în timp ce altele influențează evoluțiile ciclice. În cazul țărilor din Europa Centrală și de Est, aderarea la Uniunea Europeană a adus transformări ireversibile pentru economii și productivitate. Totodată, raportul Draghi de creștere a competitivității UE pe plan internațional prevede unele măsuri care de facto determină efecte de creștere a progresului tehnologic, în special în zone care să influențeze tendințele pe termen lung din economie, adică o creștere economică sustenabilă.

Așadar, factorii care influențează productivitatea sunt numeroși, iar pentru a acționa asupra celor mai mulți dintre aceștia este nevoie de finanțare, deopotrivă publică și privată, dar și de alocarea eficientă a fondurilor.