Lidia Someşan: Zilnic să ne îndreptăm inima, gândul şi sufletul către Dumnezeu

Rep.: -Lumina Sfântă a venit din nou, în sufletele noastre, la Paşti. Din nou am încercat să ne apropiem de lucrurile sfinte, să fim mai buni.  În această perioadă am  ascultat mai mult şi pricesnele Lidiei Someşan. Ce înseamnă pentru cei crescuţi în lumea satului această perioadă a Sfântului Post şi apoi a Paştilor ?

         Lidia Someşan: - Înseamnă o aplecare mai atentă asupra spiritualităţii care zace în fiecare dintre noi şi care ar trebui să fie reînviată, nu doar o dată pe an, poate săptămânal sau, aş spune eu, zilnic. Zilnic să ne îndreptăm inima, gândul şi sufletul către Dumnezeul nostru, către jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Nu cred că spun lucruri prea mari. Sigur că în fiecare zi ar trebui – şi nu doar eu spun asta – şi nu este prea mult în fiecare zi. Aşa cum în fiecare zi respirăm, aşa cum în fiecare zi avem nevoie de apă, avem nevoie şi de rugăciune sau măcar de un gând care să însemne o rugăciune. O rugăciune în gând. Toate activităţile pe care le desfăşurăm pe orizontală sunt importante, ne cheamă, sunt prioritare, dar de cele mai multe ori uităm de relaţia pe verticală cu Cerul. De aceea, în această săptămână cu atât mai mult cu cât suntem în preajma comemorării morţii Domnului nostru Iisus Hristos ne amintim şi trebuie să marcăm în sufletul nostru gestul suprem pe care El l-a făcut pentru întreaga omenire.

         Rep.: - Se spune că şi un „Doamne ajută!” înseamnă mult dacă este spus din suflet. În ultima vreme, foarte multă lume spune că nu mai are timp pentru rugăciune.

         Lidia Someşan: - Puterea cuvântului trebuie să fie mare, ne asigură Biblia, în primul rând şi, mai nou, oamenii de ştiinţă ne asigură de puterea mare a cuvântului.

         Rep.: - În judeţul Bistriţa-Năsăud, medicina şi credinţa merg mână-n mână. Amintesc simpozionul de Medicină şi teologie realizat de domnul dr. Mircea Gelu Buta. Trupul nu se poate vindeca dacă nu este vindecat şi sufletul.

         Lidia Someşan: - Sigur, în ultimii ani se merge pe această linie în cercetarea ştiinţifică. Mie îmi plac foarte mult emisiunile de ştiinţă, unde se pot face conexiuni între ştiinţă şi religie. Din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă din întreaga lume, dar şi de la noi din ţară, încearcă să lege prin tot mai multe fire, descoperirile lui Dumnezeu din Cartea Sfântă – Biblia – cu descoperirile pe care oamenii de ştiinţă  le fac în ultimul timp, sub numele de nanotehnologie.

         Rep.: - Vreau să vorbim şi despre cei micuţi, pentru că aveţi grijă de sufletele lor, sunteţi un dascăl deosebit şi ştiu că acolo, la Lunca Ilvei, aţi apropiaţi pe cei mici şi de cântecele religioase, de tradiţiile noastre.

         Lidia Someşan: - Au fost ani în care am fost la biserică şi am cântat în Duminica Floriilor cu ei. În cadrul „Şcolii altfel” am vorbit despre importanţa acestei sărbători, am încondeiat ouă. Pot să spun că ne-am preocupat de pregătirea lor sufletească. La cei mici le-am şi explicat importanţa acestei sărbători, să nu se rezume doar la iepuraş, ouă roşii şi cadouri şi haine noi. Am încercat să sensibilizez puţin şi inima lor.

         Rep.: - Sunteţi unul dintre artiştii care aţi aşezat pe un album muzica şi versurile la fiecare cântec. Aceste pricesne au un autor, un compozitor şi aceşti oameni, poate, de multe ori sunt uitaţi, ori, în ziua de azi, nu mai ştim prin câte suferinţe au trecut ei pentru aceste imnuri de preaslăvire a Celui de Sus.

Lidia Someşan: - Aceste cântări pe care le cântăm toţi – şi în Biserica Ortodoxă, şi în mănăstiri, dar şi în bisericile neoprotestante – au nişte autori, ele nu sunt creaţii populare, puţine dintre ele sunt creaţii populare. În ultimii ani m-am străduit ca la fiecare cântare să-i găsesc autorul şi pot să spun că la cele mai multe le-am găsit autorul. Am căutat nu doar pe internet, dar şi prin cărţi vechi. Am adus şi câteva cărţi, două dintre ele aparţin lui Traian Dorz, poetul creştin de la „Oastea Domnului” pe care cred că toată lumea îl cunoaşte şi ale cărui versuri le cântăm cu toţii. Când spun toţi, nu mă gândesc doar la zona noastră, a Bistriţei şi a Năsăudului, ci întreaga ţară. Din anul 1943, de când a apărut această carte, întreaga ţară a fost cuprinsă de o efervescenţă, de o trezire spirituală în cadrul Bisericii Ortodoxe şi ceea ce s-a numit „Oastea Domnului”. Acea mişcare nu a făcut altceva decât să se apropie mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu. În cadrul acelei mişcări, Traian Dorz a creat poezie, iar Nicolae Moldoveanu atât poezie, cât şi melodii. Am aici şi biografia lui Nicolae Moldoveanu. Sunt oameni care au suferit pentru faptul că s-au aplecat asupra  a ceea ce multă lume gândeşte şi simte, dar mai puţini au talentul de a-l şi exterioriza. S-au aplecat cu credinţă, cu rugăciune, asupra versului creştin, asupra melodiei creştine, iar Dumnezeu le-a binecuvântat această îndeletnicire, ca s-o numesc aşa. Le-a binecuvântat-o în sensul că aceste cântări şi aceste poezii au devenit nemuritoare. De zeci de ani se cântă în bisericile noastre, aşa cum am spus, nu doar în Biserica Ortodoxă, nu doar la mănăstiri ci şi în bisericile neoprotestante. Aceste cântări se cântă de zeci de ani, au viaţă şi au spirit, au ceea ce se cheamă Duhul lui Dumnezeu în ele. Ritmul acestor cântări este unul de natură divină, nu se abat spre un ritm modern şi nici nu sunt tributare unor doine româneşti. Se regăsesc undeva între acestea. Este clar că este inspiraţie divină, altfel nu le-ar fi îmbrăţişat atâtea generaţii şi nu ar fi atât de iubite.

Rep.: - Se spune că în rugăciunea cântată ne regăsim uneori mai mult iar oamenii ajung mai aproape la Dumnezeu prin cântec. Unele dintre cele mai frumoase cântece religioase sunt aşezate pe versurile unor poeţi cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi de noi, însă vin oameni deosebiţi precum doamna Lidia Someşan să ne spună că pricesnele pe care le ascultăm au întotdeauna un autor şi un compozitor. Am văzut că pe album, pe câteva dintre aceste cântece aţi semnat şi dumneavoastră linia melodică. Aţi găsit, probabil, versurile în cărţi, v-au plăcut foarte mult şi atunci le-aţi aşezat în cântec.

Lidia Someşan: - Este adevărat, dar a fost un moment special din viaţa mea atunci, atât de special încât simt nevoia să rămână intim. Pot doar să spun că s-a întâmplat să primesc aceste melodii. Nu m-am aşezat în faţa unui pian să exersez să-mi iasă o melodie. S-a întâmplat doar să le primesc şi să plâng citind nişte versuri şi dorind să le cânt. Atât pot spune, este foarte intim acel moment de demult încât simt nevoia să rămână între mine şi Dumnezeu. Sincer vă spus. Sunt inspiraţia lui Dumnezeu.

Rep.: - Dumnezeu este Cel care are grijă întotdeauna de fiecare copil în parte, pentru că suntem copiii lui. Noi ne bucurăm că aceste cântări religioase sunt aduse prin vocea dumneavoastră deosebită în mijlocul nostru. Să ne spuneţi, doamna Lidia, câteva cuvinte despre Înviere, despre prima zi a Sfintelor Paşti, cum sunt ele la Lunca Ilvei? Cum aşteptaţi, an de an, această sărbătoare?

Lidia Someşan: - La fel ca peste tot, la fel ca şi în celelalte sate româneşti de pe văile noastre, şi nu doar româneşti. Sigur, toată lumea se pregăteşte şi spiritual prin spovedania din timpul săptămânii, toată lumea face curăţenia de primăvară, toată lumea se îngrijeşte ca şi grădinile să arate bine. La noi abia acum încep să înflorească pomii. Este mai rece acolo, sus. Sigur, se prepară şi mâncărurile, îşi fac şi ele loc printre preocupările gospodinelor. Este nevoie să fim cu toţii pregătiţi pentru ziua de Paşti. Şi preoţii noştri, dar şi pastorii de la bisericile neoprotestante de la noi, pentru că avem şi biserici neoprotestante, se îngrijesc de sufletul şi de inima fiecărui credincios. Ştiu sigur acest lucru pentru că văd o legătură mai accentuată între preoţi, pastori şi credincioşi. Eu am pregătit chiar şi un cadou pentru câţiva dintre credincioşii bisericilor noastre, cadou pe care ieri, în ziua de Florii. Cadoul constă în aceste cântece religioase, dublu album, pe care-l va avea aproape fiecare locuitor de la Lunca. Multe dintre ele le-am împărţit deja, altele o să le împart de acum. M-aş bucura ca oamenii să primească acest cadou de Paşti.

Rep.: - Un gest foarte frumos.

Albumul pe care l-aţi semnat conţine două volume şi este un omagiu adus lui Traian Dorz şi, de asemenea, lui Nicolae Moldoveanu.

Lidia Someşan: - Asta mi-am dorit, pentru că îi iubesc pe aceşti doi titani ai spiritualităţii româneşti, cum i-a numit părintele Stăniloaie, nu sunt foarte sigură. Alături de Costache Ioanid, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, compozitori şi poeţi creştini, trebuie să mai spun că pentru aceste creaţii s-a suferit mult. Aceste creaţii datează dintr-o perioadă neagră şi amară a poporului nostru, când interdicţiile erau mari iar autorii lor au făcut ani grei de închisoare pentru vina de a-l lăuda pe Domnul. Nu au avut altă vină. Au fost rugaţi să-şi retracteze scrierile, dar ei nu dorit şi au suferit şi au murit pentru Domnul.

Rep.: - Putem spune că au fost adevăraţi eroi pentru creştini.

Lidia Someşan: - Da, au fost nişte eroi pentru creştinătatea românească. Din păcate, puţini se apleacă asupra acestui aspect. După cât de multe le cântăm opera parcă aş vrea să li se acorde mai multă încredere autorilor.

Rep.: - La fel se întâmplă şi cu cântecul popular. Foarte multe creaţii sunt interpretate astăzi de tinerii interpreţi fără a mai şti creatorul sau interpretul care l-a adus pe scenă. Este un lucru care uneori ne doare pe noi, cei care ştim că acest artist a venit în lume cu ele, acum probabil a trecut în eternitate, iar tinerii nu ştiu – şi poate că nu este numai vina lor neapărat ori probabil nu sunt interesaţi să caute a cui a fost cântecul. Ei le preiau, le duc mai departe fără a menţiona sursa. Este trist, într-un fel.

Lidia Someşan: - Pe de altă parte ştim din şcoală că folclorul ester oral, că are circulaţie liberă, nu este nici creaţia mea, nici a nimănui, dar, asupra unei piese te apleci cu multă atenţie, o înfrumuseţezi, îi dai melodia adecvată, costă şi imprimarea, iar dacă ai reuşit să faci o bijuterie din ea este adevărat că nu-ţi prea place să o preia altcineva cu multă uşurinţă. Niciunui solist nu-i place asta, mai puţin poate recunosc unii, dar nimănui nu-i place. Măcar să fim menţionaţi undeva.

Rep.: - Piesele pot fi cântate şi de tânăra generaţie atâta timp cât sunt în afirmare, dar mai apoi, în mod normal, trebuie să ai un repertoriu al tău.

Se spune că astăzi nu mai sunt oameni în lumea satului care să-ţi dea aceste melodii. Eu, împreună cu domnul profesor Vasile Filip suntem într-o cercetare pe teren şi pot spune că mai există oameni care, chiar dacă îţi dau doar anumite versuri sau o linie melodică le poţi combina într-un mod plăcut sau dacă nu mai găseşti aceşti oameni, există aceste cărţi, aceste culegeri, cum aţi venit şi dumneavoastră cu aceste cântări nemuritoare, religioase, de unde te poţi inspira. Sunt poezii foarte frumoase ale ţăranului nostru.

Lidia Someşan: - Este nevoie de muncă. Şi eu am stat câteva vacanţe, am răsfoit, am luat două-trei versuri de pe o pagină, o strofă, două de pe altă pagină, am căutat să aibă înţeles, să existe acel fir roşu, o poezie cu o tematică. Este greu să găseşti un cânte dintr-o dată într-o culegere. Dar dacă ai un pic de răbdare şi îţi doreşti neapărat să faci nişte albume folclorice trebuie să te chinui puţin. Este nevoie de muncă.

Rep.: - Nu le putem avea din prima pe toate, trebuie parcurşi anumiţi paşi pentru a ajunge acolo unde-ţi doreşti – la sufletul spectatorilor. Revenind la cântările religioase, este foarte important să ştim că ele sunt creaţii ale unor oameni deosebiţi care au suferit pentru ca ele să devină nemuritoare. Pentru dumneavoastră, personal, pentru sufletul dumneavoastră, v-am văzut şi în biserici, şi pe micul ecran, în această perioadă, interpretând priceasna noastră, chiar dacă are autori, ea este şi a noastră, a poporului român şi, atât de bine le-am asimilat încât cred că, în momentul de faţă, nu ar fi sărbători fără aceste cântece. Pentru dumneavoastră, personal, ce reprezintă aceste cântări?

Lidia Someşan: - Pentru mine sunt hrana mea de fiecare zi. S-ar putea să vi se pară exagerată afirmaţia dar în ultimii 5-6 ani nu am ascultat decât muzică religioasă. Mai ales de când părinţii mei au plecat în veşnicie nu ascult decât muzică religioasă. Mi-am făcut rost de mai multe CD-uri cu muzică religioasă din mai multe domenii ale creştinismului – şi când spun domenii mă gândesc la denominaţiunile religioase. Ascult şi pricesne ortodoxe, ascult şi muzică din creaţia altor credincioşi. Acolo unde se simte inspiraţia divină nu are importanţă din ce biserică face parte autorul. Şi, aşa cum am spus, ele reprezintă hrana mea de fiecare zi. Când mă trezesc, primul lucru pe care-l fac este să apăs butonul CD player-ului, să înceapă muzica care-mi place mie. Din preaplinul sufletului meu dau şi copiilor cu care lucrez, chiar şi în domeniul religios. Înainte de Crăciun învăţăm colinde, iar acum am învăţat aceste cântări religioase. Dacă ar fi după mine aş cânta tot timpul anului cu ei.

Rep.: - Doamna Lidia Someşan, sunteţi un om pe care, personal, vă respect. Aţi adus în faţa noastră comori deosebite atât în ceea ce priveşte cântecul popular, pentru că îmi este foarte drag şi acest domeniu, dar şi pricesne. Un mesaj pentru cititorii noştri.

Lidia Someşan: - Multă sănătate şi binecuvântări de la Dumnezeu.

Rep.: - Vă mulţumim.