În loc de casă s-a ales cu o ”ţeapă“ zdravănă de peste 56.000 Euro !

După cum ştim şi resimţim cu toţii trăim într-o perioadă nu tocmai din cele mai propice din punct de vedere economic. Criza s-a manifestat şi se manifestă încă cu destulă putere, iar investiţiile imobiliare constituie unul dintre domeniile cele mai afectate. În aceste condiţii nu surprinde deloc faptul că multe persoane, unele chiar dintre cele cu pretenţii şi veleităţi, ce se socot îndrituite să acceadă sau chiar ocupă funcţii de demnitate publică importante, ori care încearcă să ne dea lecţii de economie, dornice să devină cât mai repede posibil proprietare a unei locuinţe şi-au văzut visul amânat ori chiar năruit din cauza altora. E desigur treaba lor, pentru că în general dovedesc că ştiu să se descurce şi fac acest lucru de fiecare dată destul de bine. Din capul locului precizăm că nu la această categorie socială o să ne referim şi nici la cei care printr-o simplă cocomârlă reuşesc să realizeze în câteva clipe venituri pe care un simplu muritor de rând nu le poate obţine într-o întreagă zi de trudă. M-a impresionant faptul că printre cei păgubiţii care acum sunt nevoiţi să sufere, unii din motive ce nu le sunt deloc imputabile, se numără şi câţiva conjudeţeni, care au făcut şi fac şi în prezent sacrificii imense pentru ca fiul sau fiica lor să aibă un acoperiş deasupra capului. E şi cazul unui tânăr din Bârgău ai cărui părinţi trudesc într-o gospodărie familială numită într-o formulă modernizată - fermă de subzistenţă - şi sunt cotaţi a fi printre gospodarii de frunte ai comunităţii din care fac parte. Aceştia, după ce fiul lor a absolvit cu rezultate dintre cele mai merituoase o facultate din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai şi a câştigat un concurs organizat pentru ocuparea unei catedre didactice la Cluj-Napoca au decis ca drept recompensă să-l finanţeze pentru cumpărarea unui apartament în municipiul de pe malul Someşului. Au comis însă o gravă greşeală prin aceea că şi-au arogat doar rolul de finanţatori şi au lăsat restul pe seama fiului obişnuit şi familiarizat mai mult cu latura frumoasă, luminoasă a vieţii şi mai puţin cu cea întunecată în care predominante sunt necinstea, minciuna, înşelătoria. Acesta, 1a 01 iunie 2007, la sugestia şi insistenţa suspect de amabilă şi pretins dezinteresată a unei agenţii imobiliare din Bistriţa, a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, pe un formular tipizat, cu un ins din Cluj-Napoca, prin care respectivul s-a obligat să construiască şi să-i vândă ”până la data încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică notarială“, (formulare ce-l avantajează net pe clujean – n.n.), un apartament în stadiu semifinisat având o suprafaţă utilă de 52,44 m.p. compus din: 1 cameră de 21,47 m.p., 1 living + bucătărie de 17,78 m.p., 1 hol de 7,97 m.p. şi 1 baie de 5,52 m.p., situat la etajul IV a unui bloc din colonia Borhanci, cartierul Gheorgheni. Preţul convenit a fost unul destul de piperat, respectiv de 56.500 Euro, pe care conjudeţeanul nostru s-a grăbit să-l achite integral până la data de 31.11.2007, mai ales că în actul încheiat s-a inserat o altă clauză net favorabilă partenerului său potrivit căreia ”în cazul în care cumpărătorul nu achită integral până la termenul convenit preţul vânzării acesta pierde avansul achitat“, fără ca primul să-şi asume nişte obligaţii concrete şi exigibile. N-a uitat însă să precizeze că: ”apartamentul va fi predat în folosinţa cumpărătorului fără prize electrice, fără obiecte sanitare etc !“. Nu întâmplător, după şase ani, conjudeţeanul nostru în loc de casă s-a ales cu o ”ţeapă“ zdravănă de peste 56.000 Euro echivalentul a peste două miliarde de lei vechi cu care îşi putea cumpăra nu unul, ci două apartamente şi bineînţeles cu mult stres, cu numeroase cheltuieli cu chiria şi inerente alte neplăceri, ce puteau foarte uşor evitate. Grav e faptul că ”beneficiarul“, adept al concordiei şi armoniei sociale, al liniştii şi pacifismului, nu realizează nici acum gravitatea situaţiei în care a ajuns şi încearcă să se consoleze şi autoamăgească prin subestimarea proporţiilor pierderilor, ce i-au fost pricinuite, ba mai mult se consideră chiar în avantaj, socotind că la o eventuală înstrăinare a dreptului său de proprietate, (pe care nu-l are – n.n.) va fi exonerat de plata unor taxe. De altfel, probabil pentru a complica cât mai mult lucrurile, partenerul său a transmis dreptul de proprietate printr-un act sub semnătură privată unui terţ, care pretinde că ar mai avea nevoie pentru finalizarea lucrărilor de 200000 Euro, iar ”datorită vârstei înaintate nu reuşeşte să obţină creditarea necesară !“. Am inserat aceste rânduri, cu speranţa că probabil o să-l readucă pe cumpărător la realitate şi o să-l oblige să facă demersurile necesare pentru recuperarea a ceea ce mai poate fi recuperat. În acelaşi timp, am apelat la o cunoştinţă, ce a trecut printr-o situaţie similară (a încheiat un antecontract pentru construirea şi cumpărarea unui apartament cu două camere tot în Cluj-Napoca la preţul de 42.000 Euro, dar aproape de finalizare a constatat că erau patru cumpărători/apartament) pentru a-i relata împricinatului peripeţiile, multiplele neplăceri şi cheltuieli pe care a trebuit să le facă faţă până a reuşit să-şi rezolve problema şi să devină proprietară. Să sperăm că va desprinde concluzii şi învăţăminte care să-i fie de un real folos. Poate n-ar fi rău ca în condiţiile în care s-a statul este chemat să ocrotească, să apere şi să garanteze dreptul de proprietate atât publică cât şi privată autorităţile abilitate ar trebui să aibă în vedere şi să prevină situaţiile de genul celor la care ne-am referit.