“Lovitură” educaţională

Masa de manevră pentru politicieni lipsiţi de scrupule, cadrele didactice s-au hotărât să dea marea “lovitură”. În plină campanie electorală, un partid a propus o lege în Parlament, prin care acestei consistente categorii profesionale i se atribuia o mărire salarială cu cincizeci la sută. Legea a fost votată în unanimitate, neavând curajul să se opună niciun parlamentar. În zadar primul-ministru liberal ţipa ca din gură de şarpe că nu există bani pentru o asemenea explozivă mărire salarială, legea a fost votată inclusiv de reprezentanţii propriului partid şi susţinută de ministrul liberal al educaţiei şi cercetării.

Mi-o amintesc pe doamna ministru de acum a educaţiei şi cercetării, Ecaterina Andronescu, cum explica dânsa cu zel că banii există, dar liberalii nu vor să-i dea. În cel mai pur stil electoral, alţi lideri de partide, care au şi ajuns la putere dealtfel, proclamau, cu o bine mimată convingere, că încă de a doua zi după ce vor fi preluat frâiele conducerii, vor pune în aplicare controversata lege de măriri salariale.

Ce s-a ales din toate acestea se ştie: apă de ploaie. E bună şi asta, mai ales că seceta a început să-şi arate colţii şi ne paşte un an agricol sărăcăcios. Cadrele didactice s-au gândit însă că nu se cuvine ca tot de la ele să se mai scurgă câteva picături, care să potolească “seceta” din visteria ţării, pentru că cealaltă, cea adevărată, numai bunul Dumnezeu o mai poate domoli.

Strategia adoptată ca să-i forţeze pe guvernanţi să le respecte drepturile stipulate prin lege este, în felul ei, imbatabilă. Pentru început se preconizează boicotarea tezelor unice la clasele terminale din ciclul gimnazial, iar în perspectivă, se va recurge chiar la îngheţarea anului şcolar. În acest fel, cadrele didactice riscă doar neplata câtorva zile din salariile pe care le au în prezent. Guvernanţii riscă, în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, să piardă trei sau patru sute de mii de voturi.

Sutele de mii de şcolari de pe cuprinsul scumpei noastre patrii îşi riscă însă viitorul. Mai bine-zis li se taie, fără menajamente, un an din viaţă, un an de muncă, de emoţii, de griji şcolăreşti ce-i drept, dar tot griji rămân mai ales pentru părinţi. Primesc, în schimb, o lecţie de-o siderantă imoralitate.

Învaţă, de la vârste fragede, faptul că banii sunt esenţa vieţii. Pentru dobândirea lor, niciun mijloc nu poate fi neglijat, mai ales şantajul. Nu contează în cine se loveşte, dacă în urma faptei se obţin banii. Deontologie profesională? Să fim serioşi! Cine s-ar mai simţi incomodat de asemenea învechite precepte, bune de aruncat la gunoi?!

Mi-am început cariera ca dascăl într-un sat năsăudean de la poalele Heniului. În munte, la vreo patru kilometri de sat, era un magazin pentru muncitorii forestieri. O dată sau de două ori pe săptămână parcurgeam cei opt kilometri pe jos ca să-mi cumpăr o pâine mare, tare şi neagră, cu miez acrişor. Cu pâinea în cârcă veneam într-un suflet la şcoală să-mi ţin orele. Odată am întârziat. Directorul şcolii, învăţător ca pregătire didactică, dar care era incapabil să scrie măcar o propoziţie corect în limba română, a menţionat în registrul de prezenţă: “Tovarăşa Tutilă a-ţi întârziat zece minute”. La rândul meu, nu m-am putut abţine şi am subliniat cu roşu acel “a-ţi” din menţiunea directorului.

Mi-am amintit această întâmplare gândindu-mă la preconizata grevă a cadrelor didactice. Desigur, la ea vor participa, revendicând majorarea salariilor, şi cei care la examenele de titularizare iau note de unu, doi, trei, sau cei care îşi ameninţă elevii cu corigenţa dacă nu iau meditaţii, destul de costisitoare, chiar de la ei ş.a.m.d.

Să nu ne ascundem după deget. Copios ajutat de politicieni, învăţământul românesc s-a degradat şi se degradează cu fiecare an.

P.S. Preşedintele Traian Băsescu şi-a asumat în totalitate “greşeala” de a fi promulgat legea măririlor salariale pentru cadrele didactice. Să fie acesta un semn de abordare responsabilă a problemelor sistemului educaţional? Să dea Domnul!