Lucian Blaga - 60 de ani de eternitate

            Se împlinesc, luna aceasta, şase decenii de când scriitorul Lucian Blaga a trecut în lumea veşniciei. Născut pe 9 mai 1895, în Lancrăm, Lucian Blaga se va stinge din această viaţă trecătoare tot într-o zi de primăvară, pe 6 mai 1961. La Bistriţa, poetul a avut o casă și grădină între anii 1938‑1940,  iar priveliştea care i se aşternea în faţa ochilor spre Valea Bârgăului l-ar fi făcut să exclame: „acesta e adevăratul meu spaţiu mioritic”.

            „Versuri pentru templul său” este proiectul realizat de Irina Petraş, preşedinta Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, în cadrul căruia scriitorii au selectat versurile lor preferate din lirica blagiană. Astfel, la marcarea a 50 de ani de la moartea poetului a apărut o carte lansată în cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga” de către societatea culturală ce-i poartă numele. „Versurile evocate aici au rezonanţa unor aforisme şi trimit desigur la „Pietre pentru templul meu”. Multe din ele revin ca laitmotiv/refren al recitirilor”, spune Irina Petraş  în argumentul antologiei apărute la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.    Selectăm pentru cititorii noştri câteva din versurile alese de colegii scriitori.

O, lumea e albastră haină / în care ne cuprindem, strânşi în taină (Vară de noiembrie)

Coboară-n lut părinţii, rând pe rând, / în timp ce în noi mai cresc grădinile (Părinţii)

Eşti nimic şi eşti de toate: / aer, păsări călătoare, / fum şi vatră, vremi trecute / şi pământuri viitoare (Suflete, prund de păcate)

Înmormântat în astă stea, / în nopţi voi lumina cu ea (Glas de seară)

Traduc întotdeauna. Traduc / în limba românească / un cântec pe care inima mea / mi-l spune, îngânat suav, în limba ei (Stihuitorul)

Ei tac ca roua. Ca sămânţa. Ca un dor. / Ca apele ei tac, ce umblă sub ogor / şi-apoi sub cântecul privighetorilor / izvor se fac în rarişte, izvor sonor (Poeţii)

Alese de Mircea Ioan Casimcea

De pe-un umăr pe altul / Tăcînd îmi trec steaua ca o povară (Biografie)

Mai sacru temei / viaţa pe-ntinsul / tărîmului n-are, / doar rîsul, doar plînsul (Temeiuri)

Apa bate-ntr-un ţărm. / Altceva nimic, nimic, / nimic (Un om s-apleacă peste margine)

Orice-nceput se vrea fecund, / risipei se dedă florarul (Risipei se dedă florarul)

Am pierdut soare şi lună. / Golul cine mi-l răzbună? (Noiemvrie)

De argint se făcură o, treptele, frunţile, / martore pure izvoadelor din univers. / Iar noi ne ghiceam izbăviţi din penumbre / ca două făpturi de mătase în mers (Legenda noastră)

Alese de Doina Cetea

Sunt singur şi sunt plin de scai. / Am stăpânit cândva un cer de stele şi lumilor / eu le cântam din nai./ Nimicul îşi încoardă struna (Moartea lui Pan)

Am privit, am umblat, şi iată cânt: / cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin? /Cineva a-nveninat fântânile omului (Din cer a venit un cântec de lebădă)

Viaţa mea a fost tot ce vrei, / câteodată fiară, / câteodată floare, / câteodată clopot-ce se certa cu cerul (Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag)

Cu picioare ca ale noastre / Isus a umblat peste ape (Tristeţe metafizică)

 Alese de Ion Cristofor

Cum steaua nu are deasupra mea / nici un nume, / n-o pot ruga / nici să se stingă, nici să rămâie (Ani, pribegie şi somn)

Purtăm încă în noi, fără izbândă, visuri, / cu libertăţi imaginare ne-ngânăm (Andante)

Prin suferinţi, dintr-un loc într-altul, prin arderi / ne purtăm îndoielnică firea (Atotştiutoarele)

Numai pe tine te am trecătorul meu trup / şi totuşi… (Daţi-mi un trup, voi munţilor)

Din prag un gând se uită lung / Să-l las în casă? Să-l alung? (Glas de seară)

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat (Sufletul satului)

Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte (La cumpăna apelor)

 Alese de Leon-Iosif Grapini

 Părere ... / e orice legendă (21 Decemvrie)

Chiar şi atunci când scriu stihuri originale / Nu fac decât să tălmăcesc (Stihuitorul)

Nicio suferinţă nu-i aşa de mare / Să nu se preschimbe în cântare (Catren)

S-a întâmplat să port cândva făclia / din vale-n deal, din noapte-n zi (Prolog)

Şi unde duce mersul nu mai ştiu / Lacrimi şi umbre sunt, ca de poveste (Poveste)

Iubind ne-ncredinţăm că suntem. / Ce ne va ţine totdeauna tineri? (Psalm)

Als sie Eva den Apfel reichte, sprach die Schlange / Mit einer Stimme.. (Eva)

(trad. Anneliese Poruciuc, Adrian Poruciuc)

Alese de Mariana Gorczyca

Trăim subt greul văzduhului (Catren)

Umbra lumii îmi trece prin inimă (Călugăul bătrân îmi şopteşte din prag)

Eu cred că sufeream de prea mult suflet (Leagănul)

Sunt singur şi sunt plin de scai (Pan cântă)

Sunt fratele obosit al cerului de jos (Fum căzut) 

Odată vor putrezi şi îngerii sub glie (Paradis în destrămare)

Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte (Încheiere)

Subt o geană de dumbravă / sparg mistreţii luncile (Corn de vânătoare)

Dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe (Cântecul focului) 

Viori sunt femeile (Viori aprinse, femeile)

Ce-am uitat, aprindem iară (Focuri de primăvară)

Pe umeri simţeam o povară de râu (Mirabila sămânţă) 

 Alese de Alexandru Jurcan

Trăim ca să cuprindem totul (Caravela)

În paşii noştri: soartea (Poveri)

Ne-nţelegem doar prin şoapte (Oraş în noapte)

Cresc faptele-n noi, de la sine (Tablele Legii)

Plăcut e somnul lângă o apă ce curge (Cântecul somnului)

Când dormim, dormim în Dumnezeu (Zi şi noapte)

Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi (Umbra lui Dumnezeu)

Alese de Victor Constantin Măruţoiu

Greu e totul, timpul, pasul.. (Greieruşa)

Sunt ostenit ca drumul şi uscat ca praful.. (Grădişte)

Nimic nu se mişcă-n aer. Nici pleoapele (Arheologie)

Om de pădure sunt şi-mi place frunza  (Soare iberic)

Se cheamă Jaleş râul, râul-timp  (Poveste)

E fiu al toamnei sufletul  (Alean şi amintiri se torc)

În fabula verde şi caldă-a naturii  (Cântecul focului) Valul mai bate, acelaşi  (Noapte de mare)

Polenul cade peste noi  (Risipei se dedă florarul)

În cumpănă cu tot ce-a fost, pe-o dâră de lumină  (Brumar)

Alese de Eugeniu Nistor

Trăim ca să cuprindem totul / şi să ne pierdem într-o zi (Caravela)

Zi / şi noapte – nimic nu-i uşor pe pământ: / căci roua e sudoarea privighetorilor / ce s-au ostenit toată noaptea cântând (Catren)

Pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţi? (din Meşterul Manole)

Prin vuietul timpului / glasul nimicului. / / Prin zvonul eonului / bocetul omului  (Ce aude unicornul)

Cum se poate / lumina lunii o dată s-o vezi / şi-apoi s-o trădezi / intrând în întuneric? (Cetăţi, arhipelaguri, oraşe)

Alese de Laura Poantă

A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc. / Era acoperit cu promoroacă / şi-amurgul cobora din sunetul de toacă. / Neisprăvit rămase fluierul de soc (Moartea lui Pan)

Viaţa mea a fost tot ce vrei, / câteodată fiară, / câteodată floare, / câteodată clopot-ce se certa cu cerul (Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag)

 Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. / O minune e câteodată boala. / Pătrunse de duh, / fetele-şi lungesc ceara, / dar nimeni nu mai caută vindecare (Bunătate toamna)

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri, / sub trecutele, caut / lumina stinsă pe care-o tot laud (Lumina de ieri)

Răni ducem - izvoare – / deschise subt haină. / Sporim nesfârşirea / c-un cântec, c-o taină (Cântăreţi bolnavi)

Alese de Flavia Teoc