Lumina înțelepciunii în „Sfintele scripturi”

A fost tema discuțiilor moderate de prof. Ioan Florin Poienaru, într-un „atelier” la care au participat mai mulți elevi de la Școala Gimnazială Nr.1 din Bistrița în săptămâna „Școala altfel”. Ca invitați au participat preotul paroh de la biserica Sfânta Ana din Bistrița, Grigore Conea și profesorul pensionar Augustin Rus.
Foarte deschis și comunicativ cu elevii, preotul Grigore Conea a prezentat pe scurt Sfânta Evanghelie apreciind-o ca fiind cartea după care se „crește omenirea ”, o „carte a cărților” din care răzbate ca o constantă duhul înțelepciunii care poate face diferența între oameni. Lectura Sfintelor Scripturi se face toată viața deoarece la orice vârstă găsești noi sensuri cuvintelor, dobândești o sensibilitate exprimată prin mirare, admirare, o forță lăuntrică ce te îndeamnă la fapte bune.
Cu planșe și cărți de specialitate, prof. Ioan Florin Poienaru a prezentat elevilor părțile Bibliei, conținutul acestora, sensul cuvântului „testament”, definirea, cuprinsul și relevanța în lectură a capitolelor și a versetelor biblice, cum se face interpretarea lor. Elevii, împărțiți pe grupe, au fost îndrumați și îndemnați să aleagă un text, să-i indice autorul, capitolul, versetul, să-l citească, să-l scrie și să-l așeze pe o planșă pe care erau scrise cărțile Sfintei Scripturi.
Ca exemple din istorie au fost descrise pe scurt de către profesorul Augustin Rus două personalități care s-au evidențiat prin transpunerea învățăturii creștine în fapte - Ștefan cel Mare (1457 – 1504), domn al Moldovei și Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), domn al Țării Românești, fapte pentru care au fost canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Ștefan cel Mare a rămas în istorie nu numai prin strălucite victorii militare împotriva dușmanilor Moldovei ci și prin ctitorirea a numeroase mănăstiri și biserici, ca locuri de întâlnire între oameni și Dumnezeu. Credem, că și prin intermediul lor Moldova a fost ferită de multe primejdii și apărată de dușmani.
Constantin Brâncoveanu, în ceasul de mare cumpănă al vieții și-a îmbărbătat copiii, spunându-le … „fiii mei, țineți-vă tare, am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta, să ne mântuim măcar sufletele și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”.
La finalul activității s-a accentuat faptul că „înțelepciunea” se manifestă prin cuvinte și prin fapte, că un lucru poate deveni certitudine – cuvintele frumoase și faptele bune,mărturisitoare, pot învinge și convinge oricând, pe oricine.