Maria Alexandra Oprea – laureată a fazei naționale la Concursul „Tinere condeie” 2025

În organizarea Ministerului Educației și Cercetării, a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala pentru Copii și Tineret, s-a derulat, pe finalul lunii august a anului curent, o nouă ediție a Taberei de creație literară „Tinere condeie”, reunind aproximativ 40 de elevi de gimnaziu și liceu din multe zone ale țării, premianți ai fazei naționale a Concursului „Tinere condeie”, unul dintre cele mai longevive concursuri de profil. Coordonatorul evenimentelor a fost scriitorul Petre Crăciun, președintele juriului și al filialei USR amintite, care a propus participanților un program ofertant, cuprinzând: înmânarea diplomelor de laureați și a antologiilor, ediția 2024, ateliere de lectură și creație literară, concursuri dotate cu trofeele „Dimineața cuvintelor” și „Tudor Opriș”, întâlniri cu scriitorii Adrian G. Săhlean și Evelyne Croitoru, vizite la obiective culturale din Vâlcea. Tabăra s-a desfășurat în condiții optime la Liceul Tehnologic de Turism din Călimănești și prin buna implicare a Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea.

Anul acesta am avut bucuria de a o însoți în Tabăra „Tinere condeie”, pe mezina grupei de performanță de la Palatul Copiilor Bistrița, Maria Alexandra Oprea, clasa a VII-a, care a reușit performanța de a obține Premiul al II-lea la faza națională a Concursului „Tinere condeie” și dreptul de a beneficia de oportunitățile unei tabere literare.

Oprea Maria Alexandra s-a născut în 3 aprilie 2011 și este elevă în clasa a VII-a A la Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistrița, fiind membră a cercului literar „Micii blandieni bistrițeni”, grupa de performanță, de la Palatul Copiilor Bistrița. Fire echilibrată, muncitoare, Maria ne mărturisește: „Îmi place să învăț, să mă autodepășesc și să transform pasiunea mea într-un rezultat concret.” Acest demers, evident, îi aduce roade meritorii; pe lângă participarea la olimpiade și concursuri – cu rezultate frumoase, în anul școlar care tocmai s-a încheiat, a reușit să obțină doar note de 10. După ce a început să își descopere pasiunea pentru literatura clasică și contemporană, a participat la Concursul Național literar și artistic „Scrisori de mai” 2024, unde a obținut Premiul Special, pentru poezie. Ulterior, au urmat: Premiul I la etapa județeană și  Premiul al II-lea la etapa națională a Concursului Național de Creație Literară „Tinere Condeie” 2025, la secțiunea eseu. Și-a înscris în palmares și alte premii literare la concursuri de profil: Premiul Special, la Concursul Național literar și artistic „Scrisori de mai” 2025, participând cu poezie și proză și Mențiune la Concursul județean de creație literară „Orizonturi” 2025, pentru proză.

Se apleacă cu drag și spre alte discipline, reușind să câștige numeroase premii, amintind doar câteva: Concursul Național de Chimie „Lazăr Edeleanu” 2025, unde, la etapa județeană, a obținut Premiul al II-lea, având cel mai mare punctaj din județ și s-a calificat la etapa națională, obținând aici mențiune; Olimpiada Națională de Chimie 2025, etapa județeană,  unde a avut primul punctaj, iar la Olimpiada Națională de Religie 2025, cultul ortodox, etapa județeană, a obținut mențiune.

Mă întreb uneori ce stă la baza performanțelor interdisciplinare. Setea de cunoaștere? Perseverența? Stabilitatea pe care ți-o oferă stăpânirea variilor domenii? Satisfacția personală? Cert este că interesele/ preocupările Mariei nu se opresc aici, ea ne împărtășește că „Printre pasiunile mele se numără fotografia, care îmi oferă ocazia să surprind momente și detalii unice, înotul, care mă ajută să mă mențin activă și relaxată, călătoriile, prin care descopăr locuri noi și culturi diferite, și pictura, prin care îmi exprim creativitatea și emoțiile. Iubesc să îmbrac costumul tradițional românesc. Îl port cu mândrie ori de câte ori am această oportunitate, pentru că mă face să simt legătura cu tradițiile și rădăcinile poporului meu. E frumos, unic și plin de semnificație.”

Cu o asemenea companioană, cu o purtare exemplară, expediția Tinere condeie din acest an a fost o încântare și pentru mine!

La Călimănești, am răspuns, în calitate de profesor însoțitor, și de elevi performeri din județele Sibiu și Vâlcea, pe unii cunoscându-i de la ediția de anul trecut sau din alte tabere/ concursuri de creație, propunându-i spre publicare în revista „Mișcarea literară”, păstrând legătura pentru diverse proiecte educaționale, pentru că Tabăra „Tinere condeie” e și o sursă bogată de cunoștințe frumoase și o ocazie de socializare culturală. Astfel, îi remarc pe Nicolae Ceapă, gazda noastră, reprezentant al elevilor, un tânăr pasionat de poezie și filosofie; Dragoș Drăghici, de la Centru de Excelență Sibiu/ Colegiul Național „Octavian Goga”, Sibiu, ce a publicat în „Mișcarea literară” o recenzie, care a obținut la ediția de anul acesta a Concursului nostru „Scrisori de mai”, Premiul I pentru poezie.

Un invitat special al Taberei, un fel de asistent al coordonatorului Petre Crăciun, a fost și Darius Munteanu, triplu laureat al Concursului Național „Tinere condeie”, care a publicat poezie în nr. 3-4 al revistei bistrițene „Mișcarea literară”. În același număr, a publicat și tânărul scriitor Andrei Cosmin Tudor, care a fost invitat special al Taberei în ediția de anul trecut, descinzând și anul acesta în rândul tinerilor condeieri. În ultimii ani, revista „Mișcarea literară” a publicat tineri promițători/ performeri și din pepiniera „Tinere condeie”, pentru care suntem recunoscători organizatorilor concursului. Și anul acesta, am identificat adolescenți cu potențial literar aparte, astfel că rubrica „Literatura tinerilor” din publicația bistrițeană va propune nume frumoase și în perspectivă.

Un fapt aparte al Taberei „Tinere condeie” îl constituie cenaclul, zonă în care citesc elevii participanți. Maria Oprea a lecturat eseul „Stelele”, în care se evidenția și imaginea unui stilou zburător, acest fapt oferind satisfacție și scriitorului Petre Crăciun, deținătorul unei impresionante colecții de stilouri. Maria a lucrat meticulos și pe tema propusă pentru atelierul de creație al taberei: „Pădurea care șoptește povești”, ea pornind în căutarea arborelui genealogic, scriind și rescriind textul, aducându-l la o ținută de consistență și caligrafie foarte bună. Pentru că Trofeul la gimnaziu era unul singur și toți elevii participanți au fost deosebiți, ne-am bucurat că Trofeul „Dimineața cuvintelor” a ajuns în nordul literar, prin eleva Briana Negrean, clasa a VIII-a, de la Școala Gimnazială „Gh. Lazăr”, din Zalău, pentru lucrarea „Nonpersoană”, elevă pe care am însoțit-o anul trecut în aceeași tabără. Anul acesta, Briana a participat însoțită de profesoara Imelda Chința, critic literar la revista „Caiete Silvane” din Zalău.

Liceenii au scris pe tema „Orașul care dispare pentru o zi”. Făcând parte din juriul secțiunii, am avut bucuria de a lectura/ evalua lucrări excepționale. Trofeul „Tudor Opriș”, acordat de Filiala Literatură pentru Copii și Tineret a USR, a fost câștigat de Alexia Curicheriu, clasa a IX-a, de la Colegiul Național „Gh. Lazăr”, din București, pentru lucrarea „Citește printre rânduri”.

Tinerii condeieri au beneficiat și de cuvântul scriitorului Varujan Vosganian, care le-a transmis un mesaj audio. Un feedback consistent a fost dat de scriitorul Petre Crăciun, președintele juriului, de poeta Evelyne Croitoru, membră a juriului național, și de traducătorul Adrian G. Săhlean, care l-a tradus pe Mihai Eminescu în engleză, trăitor de zeci de ani pe meleaguri americane. Acesta fiind și membru fondator al Grupului Song, cei prezenți am beneficiat și de un moment muzical folk.

Multe ar mai fi de spus. Am avut bucuria să o cunoaștem și pe Olivia Stan, eleva profesoarei și poetei Emma Mihăescu din București, invitata noastră specială la Concursul „Scrisori de mai”, 2025. Olivia a obținut la faza națională a Concursului „Tinere condeie” cel mai bun punctaj și, în tabără, a primit Premiul „Nicolae Rotaru”.

Am adus cu mândrie la Bistrița și diplomele liceenelor Amalia Levey, clasa a IX-a, Palatul Copiilor Bistrița, și Beatrice Creța, clasa a XI-a, Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, Bistrița, ambele obținând mențiune la faza națională a Concursului „Tinere condeie”. De asemenea, am primit Antologia Concursului, ediția 2024, Editura Zorio, București, 2025, unde le-am regăsit cu bucurie pe tinerele condeiere bistrițene Raluca Rus, de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, Bistrița, Daria-Maria Timiș-Varga și Ana Ciobanu, de la Palatul Copiilor Bistrița.

E mulțumitor că, an de an, județul nostru are reprezentanți/ laureați la acest concurs emblematic. Anul acesta Maria Alexandra Oprea a reprezentat județul cu succes. Pe lângă Premiul al II-lea și implicarea în dezbateri, s-a remarcat și prin ținuta ei exemplară, ce exprima constant frumusețe. Nu în zadar, mottoul sub care i-au fost înscrise eseurile în concurs a fost din Psalmul 118, versetul 1: „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului”. Ea a fost un vigilent copilot la drum, pelerină la mănăstirile Cozia, Ostrov, Govora, cu ea am citit din A. E. Baconsky la cofetăria deschisă în casa în care au trăit la Călimănești părinții poetului. Împreună am luat ape de leac de la izvoarele din Căciulata, Călimănești. Cu Maria poți închega mereu o conversație cu miez. Poți încropi o pseudo conferință de presă pe scena Teatrului de vară „Florin Zamfirescu” din Călimănești. Ea e atentă la tot și la toate.

Mărturia Mariei Alexandra Oprea e grăitoare:

„Tabăra de creație literară a Concursului Național «Tinere Condeie», organizată la sfârșitul lunii august, a cărei beneficiară am fost și eu în acest an, va rămâne pentru totdeauna ca o comoară de preț în sufletul meu. A fost o experiență impresionantă, deoarece am fost înconjurată de scriitori (care fac parte din Uniunea Scriitorilor din România), profesori deosebiți, dar și elevi cu care împărtășesc aceeași pasiune pentru slove.

Am fost fascinată atât de atelierele ținute de invitații speciali, cât și de cele susținute de către domnul Petre Crăciun, președintele juriului și al Filialei de Literatură pentru Copii și Tineret din cadrul Uniunii Scriitorilor din România. Cenaclurile și excursiile la care am luat parte (la Salina Ocnele Mari, Casa Memorială «Anton Pann», Biblioteca Orășenească «A. E Baconsky» etc.) au reprezentat momente semnificative ale experienței trăite de mine. Prieteniile legate cu ceilalți participanți, veniți din toate colțurile țării, sunt cele care au încununat ceea ce eu am trăit în aceste zile binecuvântate și care au depășit cu mult scopul lor, acela de a ne aduce împreună pe cei care iubim creația literară și care am obținut premii la etapa națională a concursului. Mi-aș dori ca fiecare tânăr, care iubește literatura, să aibă șansa să trăiască o astfel de experiență măcar o dată în viață.

Nu pot încheia fără a-mi exprima recunoștința și aprecierea pentru toată purtarea de grijă și coordonarea pe care le-am primit din partea doamnei profesoare Ionela-Silvia Nușfelean, care a fost desemnată de către Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud ca profesor însoțitor.”

Înainte de a încheia, trebuie să menționez și că, pe parcursul călătoriei, Maria a beneficiat și de un continuu dialog literar cu scriitorul-șofer Olimpiu Nușfelean, ce a descins la Călimănești/ Căciulata pentru a profita de apele mezotermale ale zonei. Ultima săptămână de august, în drumul nostru inițiatic „Tinere condeie”, a fost o binecuvântare!

Ionela-Silvia Nușfelean

OPREA MARIA ALEXANDRA

VIAȚA

Țipătul zgârie nisipul fierbinte. Mă panichez și încep să alerg spre cerul albastru ce mi se întinde în fața ochilor. Văd o mână tremurândă, care parcă cere ajutor. Am să îi trimit prin poștă un document prin care să își dea acordul să o ajut. Sau mai bine îi trimit, prin pescărușii albi ce o înconjoară, un colac de salvare. O carte. Acesta este leacul miraculos pentru orice boală. Ea o refuză, spunând că e inutilă. Este o pierdere de timp ce o susține în ameliorarea simțurilor ei. Ajută la atât. La nimic...

Problemele apar chiar dacă nu ni le dorim. Cartea e un mijloc de a readuce la viață o persoană. Este o barcă de salvare ce te prinde și nu îți mai dă drumul. E o scăpare interzisă pe care o pot găsi doar unde regăsesc refugiul vieții... Tăcerea timpului este o reușită, datorită resuscitării pe care i-o fac cărții mele preferate. Frământ în palme fiecare literă, cuvânt și frază. Îmi umplu mâinile cu sângele rece al paginilor rănite de oamenii care le-au răsfoit, dar le-au lăsat, tot în colțul lor, nebăgate în seamă. Reușesc însă să le readuc la viață și să transform acești soldați în onorabili veterani de război.

Deșertul inimii mele topește ghioceii care răsar la umbra corturilor înfipte ca niște pumnale în centrul inimii mele. Înot printre ele și la capătul tunelului format de umbrele lor descopăr o revistă. Hoțul cărților o păzește de ochii inabordabili ai luminii de dincolo de sept. Mulți refuză să lupte pentru a o obține, dar sunt și persoane care au reușit să realizeze un pact cu acesta. În inimile lor răsar ușor, ușor flori care întregesc tabloul fericirii, umplând întregul organism, inundând vasele de sânge și blocându-le. Le pescuiesc una câte una, iar peștii literari înoată prin venele mele, ajungând până la sufletul meu.

Bum! Apar de nicăieri. Încearcă să mă corupă. Nu le las! Cercetez. Mă documentez. Poate e cel mai bine așa. Parcă văd cuvinte în formă de nori. Mă inspiră. Încep să scriu și primesc un telefon neașteptat. Aflu o veste șocantă. E o tragedie. Nu pot să continui... Mă opresc. Mă așez în patul meu moale și privesc îngândurată spre blocul vecin. Doar la două geamuri licărește lumina. În unul dintre apartamente este un cuplu care discută. Pare o discuție amiabilă. Se uită la televizor. Poate caută știri despre război.

Mă  ridic cu greu din cuibul visurilor mele și privesc. Observ o carte într-un colț al bibliotecii. Este prima carte pe care am devorat-o în întregime. Îmi trezește atât de multe sentimente. Îmi imaginez ce simte această operă. Nu am mai răsfoit-o de ani de zile. O deschid și îmi sare în ochi un citat sugestiv. O despic în două. O analizez și o operez. De ce a trebuit să te retragi? Îi masez inima, îi dau o nouă viață. Îi frământ organele pe rând, unul câte unul, și le readuc la viață. Sper să trăiască!     

STELELE

Descopăr o substanță nouă. Iau stiloul să scriu. Dar acestuia îi cresc aripi și se înalță spre tavanul camerei. Sar. Mă chinui să îl prind. Îl întreb de ce pleacă. Nu primesc nici un răspuns. Iese pe geam și se îndepărtează atât de tare încât la un moment dat, dispare din orbită. Din orbita ochiului meu. Am renunțat să mai văd. Îmi iau ochii în mână și îi resuscit. Poate vor reveni la forma lor inițială. Îi învârt pe toate părțile, până când observ ceva. Este o pată de sânge în forma țării mele. Reprezintă radicalul meu. Atât sunt. O pată de sânge.

Îi fixez la locul lor. Îi lipesc contra cronometru. Mi se aprind ochii. Iau extinctorul să împroșc cu spumă. Mă uit cât e ceasul. A trecut deja un an. Privesc pe fereastră. Afară e plin de soldați și de oameni răniți. Câtă suferință! Constat că este război. Abia acum înțeleg pata de sânge. Tot ce a rămas din țara mea e doar niște clorură de sodiu. Un obuzier lovește blocul învecinat. Cobor repede în ascunzătoare. E o gaură în podea. O scară șubredă de lemn face legătura între noi. Buncărul e plin de păianjeni și șobolani. Toți s-au urcat pe mine. Țip cât pot de tare. Casa mea se descompune în mii de bucăți. Dușmanii mi-o ciopârțesc.

Tot ce mi-a mai rămas din amintirile mele e stiloul. El m-a părăsit acum doi ani. Acum a apărut din nou, brusc, în fața mea. Îmi trece toată viața prin fața ochilor. Am devenit cheia sufletului meu. Mercurul îmi curge prin vene și mă face să îmi doresc să aflu pe unde a călătorit stiloul. Câinele sufletului meu mușcă bucată cu bucată din mine. Mă împrăștie în toate colțurile lumii. În geanta mea preferată mi se adună toate mădularele și se reconstituie, piesă cu piesă. Corpul meu rămâne întreg pentru câteva secunde, după care se transformă într-o ploaie de stele de clorură de potasiu. Atât... Atât sunt eu.

 ...