Max Dumitraş: Bradea a fost un sculptor adevărat de mare forţă plastică

Vineri, 7 iunie, de la ora 19.00, la Sângeorz-Băi, la Muzeul de Artă Comparată, are loc vernisajul expoziţiei „Grigore Bradea – un fel de om”. Prezintă – istoricul de artă Vasile Duda. Cu acest prilej a avea loc şi lansarea revistei „Pisanii Sângeorzene”.
Prezintă Icu Crăciun, Florin Hodoroga, Alexandru Dărăban

Iată ce spune directorul muzeului, Max Dumitraş, despre Grigore Bradea:
În 1978 eram încă la liceu, am participat la primul simpozion de sculptură organizat la Sângeorz-Băi de o echipă de aur, după părerea mea: Bradea, Anton Tănasă şi Nicolae Fleissig de la Bucureşti. Atunci mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la Bradea şi i-am spus cine sunt şi că vreau să sculptez şi eu, mi-a răspuns „Cam grea marmura asta pentru vârsta ta, dar ia un pietroi, stai aici lângă mine şi fă ce vrei...” Nu erau discuri, flexuri sau alte scule de şlefuit, totul era manual – am găsit un specialist care ne-a ascuţit şpiţurile, un tip care le-a călit impecabil. Mi-am propus un portret, a fost prima oară când am pus mâna pe scule de marmură – mă tot loveam peste degete, nu nimeream şpiţul. „Pune nişte sulfamidă peste răni” mi-a spus Grigore. De unde sulfamidă? Praful de marmură e cea mai bună sulfamidă, cel mai bun medicament – mi-a spus Bradea. Praful de marmură pus peste rană formează o crustă care vindecă pielea rapid. Şi m-am convins că aşa este, e valabil şi azi...
După simpozionul acela am mai organizat încă 20 de ediţii dar pe primul n-o să-l uit niciodată... Gheorghe Şanta era primar în Sângeorz, a creat nişte condiţii excepţionale pentru artişti – a organizat vernisajul pe o culme de deal, a adus o orchestră de ceteraşi din Sângeorz, s-a lăsat cu un chef de 3 zile...

Bradea a fost un sculptor adevărat de mare forţă plastică şi o simplitate teribilă în sculptură. Îmi aduc aminte de personajele lui pe coloane, de femeile care aveau un gest excepţional şi erau inspirate din identitatea satului transilvan... În prima expoziţie personală de la galeria de artă din Cluj erau vreo 400 de statuete mici – accentua cu o linie de bisturiu nişte linii de o esenţă extraordinară pe care le-am regăsit în desenele lui vechi...

Avea o tehnică specială – avea o lovitură atât de directă şi frustă în lemn, rezolva un ochi din patru lovituri de daltă. A generat o şcoală în monumentalitate şi în lovitura frustă şi directă în lemn, un expresionism de mare forţă, o sinteză a portretului şi a liniei...
Secretul sculptorului – fie că ciopleşte lemn sau piatră – constă în ritmul constant care îţi dă forţă, în timp. Bradea a fost un sculptor de mare originalitate şi mare caracter... A fost primul meu profesor, de la care am învăţat enorm...