Medicul Traian Tretiu, creatorul Centrului de Recoltare şi Transfuzii- Bistriţa, a trecut la cele veșnice

În miez de vară, lumea a aflat cu adâncă mâhnire că medicul Traian Tretiu, Directorul Centrului de Recoltare si Transfuzie sanguină din Bistrița a trecut la cele veșnice. Spun cu adâncă mâhnire, deoarece, cu el dispare nu numai o ilustrare a devotamentului pentru profesiunea medicală, dar și o fire excepțional înzestrată, un om cu frumoasă înfățișare fizică, plină de distincție si eleganță, care prin inteligența lui sclipitoare, prin cultura enciclopedică, prin temperamentul plin de voioșie, a împodobit galeria oamenilor de seamă din generația sa.

Format la școala medială Clujeană, unde a aflat ca pentru o practică medicală desăvârșită, este nevoie ca arta să se împletească cu știința, medicul Traian Tretiu a reușit după venirea la Bistrița, în anul 1960, să trăiască intre cele două universuri. Aceasta i-a permis să-și formeze o personalitate științifică complexă și originală. Specializat în Hematologie transfuzională, din anul 1983, medicul Traian Tretiu, a încercat să creeze o bază teoretică a specialității, editând cateva valoroase lucrări științifice: „Verificarea hemoglobinei- tabele comparative” (1987) și  „Metode rapide de testare  a capacităților fizice și a sănătățiii donatorilor de sânge” (1990).

Tot din dragoste pentru instituția creată de el, căreia-i închinase toate frământările gândului de zi și noapte, a reușit prin eforturi supraomenești, să adune fondurile necesare pentru construcția și dotarea unui Centru modern de Recoltare și conservare a sângelui la Bistrița. Soarta, care i-a fost prielnică, a făcut ca în anul 1993, visul să i se împlinească. O familie de medici români stabilită în Franța, Ileana și Ion Gerota, doamna bistrițeancă, la a căror servicii Statul Român apelase în jurul anului 1990, a reușit să aloce fondurile necesare pentru acest proiect, care s-a finalizat în anul 1994. 

În afară de omul de știință și administrație, Doctorul Traian Tretiu a fost un om de înaltă valoare spirituală. Inteligenţă vioaie si iscoditoare în veșnica ebulițiune, acesta era sufletul manifestărilor culturale bistrițene între anii 1960- 1980, bucurându-se de aprecierea publicului larg. În calitate de regizor dar și actor, cu piesele „Act Venețian“ a lui Cezar Petrescu; „Passacaglia” autor T. Popovici, „Ultima ora” a lui Mihail Sebastian, a obținut două premii la cocursul de teatru I. L. Caragile din București în anii 1963 și 1965.

Curiozitatea și plasticitatea inteligenței, l-au făcut să asimileze o cultură generală vastă și să devină un pasionat colecționar dar și făuritor de artă, în special pictură si metaloplastie. Colecția de icoane pe sticlă, de care era mandru și la care ține foarte mult, cred că este una din cele mai valoroase din țara noastră.

Astăzi când împrejurările ne fac să răscolim țărâna ce s-a depus peste amintirea persoanei medicului Traian Tretiu, se cuvine să ne înclinăm o clipă înaintea memoriei sale scumpe, toți aceia care mai de aproapre sau mai de departe, au trăit sub farmecul alesei sale personalități.

Am dorit să împartășesc toate aceste gânduri cu pietate, ca să trezesc sentimentul acelora pe care neînduplecata lege a firii îi face ca, în vălmășagul vieții, să îi uite repede pe cei plecați dintre noi. De aceea la această evocare să jerfim un gând bun, poate chiar o lacrimă pentru omul drag prin inteligență, voiciune, talent, știință și muncă neobosită în folosul semenilor săi care a fost medicul Traian Tretiu.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Prof. Univ. Dr. Mircea Gelu Buta