Melania Cuc: Un an ca un cal frumos și nărăvaș

Anul care a trecut a fost uperb, nerăbdător, lovind din copită, cu cu speranțe și cu ademeniri aproape tangibile, an care m-a atras în travaliul câtorva proiecte în care timpul părea tare zgârcit. Da, anul 2015, pentru mine personal, a fost o perioadă în care timpul ca noțiune filosofică și nu doar, mi-a cam tras preșul de sub picioare. Totuși, am scos două cărți noi,/,, Monade,, ( ediția bilingvă , română și italiană), și ,,Sare pe rană,,/ un volum de poeme scrise în stilul meu obișnuit. O altă realizare demnă de consemnat, a fost apariția mea în cadrul unei antologii lirice, bilingve, și anume în ANTOLOHY OF MODERN ROMANIAN VERSE Testament, lucrare editorială amplă realizată de poetul Daniel Ioniță din Australia în colaborare cu Editura Minerva din București. Recunosc, sunt mândră că am fost selecționată printre poeții cu har și cu notorietate în peisajul liric românesc.
Pe plan literar, ar trebui să fiu mulțumită de cat am reusit să adaug ( editorial) pe raftul bibliotecii cu cărți personale, dar mă simt frustrată că am oprit scrisul la romanul, la care lucram cu spor, de ceva timp bun. ,,Roșu cardinal,,. O carte care parcă, nu vrea să se ,,nască,, dintrodată. Mereu intervine ceva ( problemele de sănătate alor mei din familie, problemele mele de gestionare a timpului alocat pentru scris... etc. In schimb, am citi mai multe decât în anii precedenți.
Pe partea de pictură, 2014 a fost un an cam zurbagiu, care m-a făcut să simt febra creației la propriu, nu că aș fi un pictor născut și nu făcut, dar am avut o vară în care am muncit mult în transformarea unor ferestre vechi în ...opere de artă. Acuma, să nu vă așteptați la niște capodopere, dar fiecare exemplar își are admiratorii săi, și exponatele stau deja laolaltă pe simezele de la Gallery Găbănș din Archiud. Am avut deja vizitatori din țară dar si din strainătate, și se pare că am pus fie și numai un punct de culoarea pe harta spirituală locală.
Nu a fost un an în care să ,,croșetez,, în tihnă la un proiect, indiferent care a fost acela; mereu a intervenit cea de dinafară, m-a scos din ritm, și am reanalizat datele problemei în speță, iar reultatul nu a fost defel cel la care am țintit de la început. A fost un an efervescent, nu mi-a lăsat timp pentru lamentări, pentru lacrimi. Chiar daca am mai avut și eșecuri de moment, am mers mai departe ca un călăreț solitar.
În livada de la Archiud mi-am încărcat bateriile după mai toate bătăliile pierdute în fața Timpului, timp care nu mi-a acordat nici o zi cu mai mult de 24 de ore.
Am semănat flori și legume, am plivit si am recoltat mai apoi, am hrănit pisica și cățelul, m-am bucurat de prietenii sincere, am ținut legătura cu fiicele mele, și cu chiar și cu prietenii virtuali pe fb.
Cum sunt un scriitor care se simte bine în lumea sa, am cam stat departe de luminile rampei, de acțiunile literare cu fast, nu am dat buzna în birourile șefilor de la Cultura din zonă. O fi fost bine , o fi fost rău... Chiar nu îmi pun această întrebare și merg mai departe pe mâna mea, miând doar pe destinul meu de scriitor, mare sau mai mic, asta ne mai având nici o relevanță atâta timp cât scriitorul care sunt, face parte intrinsecă din spiritul meu.
Un an ca un bidiviu nărăvaș, așa a fost 2014, un an care m-a pus la încercare și sper ca în 2015 să reiau, de unde le-am lăsat, proiectele la care țin mult: lucru la roman, un ciclu de pictură pe sticlă cu inspirație în miniatura medievală, poate mai multe picturi de șevalet și, de ce nu, încă o carte de poezie. Un an cu prieteni vechi și prieteni noi, cu surprize frumoase, cu momente de respiro, clipe în care să mă opresc și să îmi trag sufletul, apoi, cu bune și rele, să merg mai departe pe drumul destinului.
2015 este primul an în care vor rodi si pomii fructiferi sădiți de mine în ograda de la Archiud.
La multi ani, dragii mei!