Mihai Vodă Viteazul și Valea Bârgăului. Unirea de la 1600

Prima Mare Unire a Provinciilor Românești a fost realizată de Voievodul Mihai Viteazul, în anul 1600, pentru foarte puțin timp, dar care a rămas ca un simbol luminos și încurajator pentru toți românii.
Cuprins de jur împrejur între aliați temporari, care i-au devenit apoi dușmani, Mihai Vodă Viteazul, este atacat în luna martie 1599 de turci, care fac o incursiune de pradă pe malul stâng al Dunării, pe care oastea sa îi respinge, în timp ce noul principe al Transilvaniei devine Andrei Báthory, care dorea pace cu turcii, la fel ca polonii, muntenii și moldovenii.
Mihai, rămas doar cu nădejdea imperialilor, trece munții cu două corpuri de armată, unul prin trecătoarea Turnu Roșu, unde la Tălmaciu i se alătură secuii, sașii rămânând neutri și altul prin pasul Buzău, oștile sale învingând în 18/28 octombrie 1599, la Șelimbăr, oastea lui Báthory soldată cu moartea acestuia.
Mihai Viteazul intră la 21 octombrie/1 noiembrie 1599 în Alba Iulia, devenind conducătorul Transilvaniei până la sfârșitul trist al vieții lui. Mihai Viteazul a realizat, pentru foarte scurtă vreme, Prima Mare Unire a provinciilor românești de la 1600.
Atitudinea neprietenoasă a domnului Moldovei, îl determină pe Mihai Vodă Viteazul să-l atace pe acesta în primăvara anului 1600, trecând cu oastea sa din Transilvania, folosind şi Pasul Bârgău, învinge trupele polone opuse lui Mihai, ocupând cetățile Neamţ şi Suceava, care s-au predat, alungând-ul pe Ieremia Movilă la Hotin și cucerind în trei săptămâni, întreaga Moldovă.
Din păcate însă, domnia lui Mihai Viteazul nu a durat mult, ea s-a încheiat dramatic din cauza uneltirii dușmanilor care îl înconjurau, neconvenindu-le unirea provinciilor românești.
Despre trecerea spre Moldova a oastei lui Mihai Vodă Viteazul, prin Pasul Bârgău, a rămas toponimul „Râtul lui Vodă”, un platou situat pe interfluviul dintre Valea Tiha și Valea Bistricioara, unde se spune că au fost întinse corturile militare, la marginea celor mai vechi așezări bârgăuane, de la Strâmba, conform unor date menționate în însemnările sale de Nestor Șimon, aflate la AN B-N.
În vecinătate cu „Râtul lui Vodă” au existat, înainte de instituirea regimentului de graniță, două biserici din lemn, una înspre actualul sat Tureac, la „Hucii Urâtului” și o alta în zona Pustă, ambele fiind strămutate, una la Tiha și alta în Bistricioara. În locul lor au rămas răstigniri care precizează locul străvechilor așezări, dar nu există în apropiere nici-o troiță inscripționată care să marcheze material semnificația acestui rar și vechi toponim, în spațiul căruia locuitorii s-au denumit vodeni. Acest toponim marchează un loc de o mare importanță istorică și cultural-turistică, privind luptele pentru realizarea Primei Mari Uniri înfăptuite de Mihai Viteazul, care ar trebui cuprins într-un proiect de investigare aprofundată a acestei perioade istorice, prin cercetări de arhivă și în teren.
Voievodul Mihai Viteazul este considerat precursorul luptelor de unificare a românilor, care avea să se realizeze în anul 1918, în acest an, 2018, sărbătorindu-se Centenarul Marii Uniri.