Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu s-a retras la ceruri

Decesul a fost anunţat oficial de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.

“Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la ora 19.25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor.

“Sicriul va rămâne deschis. În catedrală se va putea intra la orice oră, călugăriţe şi preoţi vor cânta psalmi şi vor ţine slujbe speciale, timp în care credincioşii pot veni să-şi ia adio şi să aducă un ultim omagiu mitropolitului”, a spus Preasfinţitul Irineu Bistriţeanul.

IPS Bartolomeu Anania va fi înmormântat, joi, 3 februarie, sub Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca în cripta ierarhilor, PS Irineu Bistriţeanul spunând că înaltul prelat a lăsat un testament.

“Este un testament scris din suflet care conţine indicaţii despre cum să-i fie dusă mai departe moştenirea spirtituală, respectiv continuarea publicării operelor sale şi de asemenea continuarea activităţii fundaţiilor Bartolomeu Anania”, a spus Preasfinţitul Irineu Bistriţeanul.

Trupul neînsufleţit al mitropolitului Clujului, IPS Bartolomeu Anania, a fost depus, luni seară, la Catedrala ortodoxă din Piaţa “Avram Iancu” din Cluj-Napoca, după ce o scurtă slujbă de pomenire a avut loc în curtea Arhiepiscopiei Ortodoxe din municipiu.

Slujba de pomenire, la care au asistat câteva zeci de persoane, a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu preasfinţitul Irineu Bistriţeanul, după care sicriul cu trupul mitropolitului Bartolomeu a fost depus în Catedrala ortodoxă din Piaţa “Avram Iancu” din municipiu.

Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, judeţul Vâlcea; d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca), a fost un scriitor şi cleric ortodox român. Din 1993 şi până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (până în 2005 în cadrul Mitropoliei Ardealului). În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. În anul 2007 a fost principalul contracandidat al mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Şcoala şi activitatea până în 1948

Valeriu Anania s-a născut la data de 18 martie 1921 din părinţii Ana şi Vasile Anania, în comuna Glăvile-Piteşteana, judeţul Vâlcea. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi cursul secundar l-a făcut la Bucureşti. S-a înscris la Seminarul Teologic Central din Bucureşti ale cărui cursuri le-a urmat în perioada 1933-1941. A frecventat şi cursurile la liceele “Dimitrie Cantemir” şi “Mihai Viteazul din capitală, luându-şi bacalaureat în urma examenului susţinut la liceul “Mihai Viteazul” (1943).

În anul 1935, minor fiind, s-a înscris în organizaţia “Mănunchiul de prieteni”, organizaţie legionară a tineretului şcolar. În anul 1936 era deja încadrat în “Frăţia de Cruce”, organizaţie superioară celei dintâi. Peste ani îşi aminteşte Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania: ...”Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal şi altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , “Frăţia de Cruce” din Seminarul Central a fost desfiinţată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar şi după aceea, mi-a fost dat să văd şi reversul medaliei, adică faţa neştiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în “Frăţia de Cruce” din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.”

În anul 1941 a fost arestat o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. Mărturiseşte în continuare înaltul prelat: ...”După trei săptămâni am fost eliberat, dar în cazierul meu a rămas fişa cu calificativul “legionar”, un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viaţă întreagă. Nu am făcut parte niciodată dintr-un partid politic, dar am fost şi am rămas pe dreapta”. În anul 1942 a fost arestat şi condamnat din nou, la şase luni de închisoare, pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme.

La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, dându-i-se numele de Bartolomeu. În acelaşi an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la Mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş. După greva studenţească de la Cluj, fiind înlăturat din Facultatea de Medicină în anul 1947, a ajuns stareţ la Mănăstirea Topliţa din judeţul Harghita.

Ajunge apoi student la “Facultatea de Medicină” şi la “Conservatorul de Muzică” din Cluj în toamna anului 1944, după ce nordul Ardealului, cedat Ungariei în urma Dictatului de la Viena, este retrocedat României. Aici, ca preşedinte al studenţilor din Centrul Studenţesc “Petru Maior”, a organizat şi condus greva studenţească cu caracter anticomunist, contra guvernului condus de Petru Groza la 6 martie 1946 şi totodată antirevizionistă împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat.

Ulterior, şi-a continuat studiile la “Facultatea de Teologie” din Bucureşti şi la “Academia Andreiană” din Sibiu, obţinând titlul de “licenţiat în teologie” (1948).

În timpul comunismului

Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc. Între anii 1950-1951 a fost asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1951-1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, la Curtea de Argeş. În perioada 1952-1958, deţine funcţia de Director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti.

În anul 1958 a fost din nou arestat, sub acuzatia de activitate legionară înainte de 23 august 1944. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani de muncă silnică pentru “uneltire contra ordinii sociale”. ‘i-a ispăşit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secţia “politici”. În timpul detenţiei i-a murit mama, iar el a fost înştiinţat de acest fapt de către fratele lui, închis şi el în aceeaşi închisoare. În 1964 a fost eliberat, împreună cu alţi deţinuţi politici, în urma unui decret dat de autorităţi de desfiinţare a detenţiei politice.

În anul 1966 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului “Publicaţii”. În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. ine nenumărate conferinţe şi face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. Este membru fondator al Comitetului Sălii Româneşti din Detroit, avandu-l ca invitat la dineul de promovare din 21 mai 1976, pe laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade.

A participat la diverse conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu, fiind ales ca membru în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române care a vizitat Bisericile vechi orientale din Egipt, Etiopia şi India (1969).

Reîntors în ţară, este director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976-1982. În anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoriceşti, deosebit de bogată, va adăuga una de excepţie: diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta, într-o limbă frumoasă şi curgătoare. Această lucrare o va elabora şi desăvârşi după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum mărturiseşte singur, această operă i-a solicitat peste zece ani de muncă de ocnaş. Biblia aceasta, tipărită în anul 2001 a devenit şi ediţia jubiliară a Sfântului Sinod.

Mitropolit al Clujului

În primăvara anului 1990 a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.

La 21 ianuarie 1993, după moartea arhiepiscopului Teofil Herineanu, a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Hirotonirea întru arhiereu şi instalarea în Catedrala Ortodoxă a Clujului a fost oficialtă de patriarhul Teoctist în data de 7 februarie 1993, înconjurat fiind de un sobor de ierarhi şi de o mare mulţime de credincioşi.

În toamna anului 2005, după decesul mitropolitului Antonie Plămădeală, a declarat iniţial că este prea bătrân pentru a candida la scaunul de mitropolit. Nemulţumit că Laurenţiu Streza şi nu Andrei Andreicuţ, candidatul pe care l-a susţinut în mod public, a fost ales în funcţia de mitropolit al Ardealului, a iniţiat ruperea episcopiilor din nordul şi centrul Ardealului de sub jurisdicţia scaunului mitropolitan de la Sibiu.

În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Această nouă mitropolie, înfiinţată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut şi i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Naţională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.

IPS Anania: „Nu vă temeţi de moarte pentru că ea nu există!”

Cu ocazia marelui praznic al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril IPS Anania a ţinut o remarcabilă şi memorabilă predică, deşi scurtă datorită oboselii şi bătrâneţii, în care a vorbit despre faptul că moartea nu există pentru creştinii ortodocşi, deoarece aceasta este numai o odihnă până la a doua venire a lui Iisus la „înfricoşătoarea Judecată de Apoi.” De aceea, IPS Anania a subliniat că Biserica Ortodoxă nu vorbeşte că a murit credinciosul, ci el numai se odihneşte până la Înviere. Pentru că strămoşii noştri dacii credeau în sufletul nemuritor a afirmat IPS Anania, nouă ne-a fost foarte uşor să ne creştinăm ca şi popor încă din primele secole ale creştinismului. IPS Anania a îndemnat marea de credincioşi prezentă: „Nu vă temeţi de moarte pentru că ea nu există!”

La sfârşitul predicii, marele arhiereu şi om de cultură, IPS Anania s-a scuzat în faţa credincioşilor că este obosit şi bolnav şi de aceea a ţinut predica aşa de scurtă.

A încercat să înnoiască lumea

A trecut de la cele vremelnice la cele veşnice cel mai mare om pe care l-am cunoscut în toată viaţa mea. Mitropolitul Bartolomeu Anania şi de a cărui dragoste, căldură şi pot să spun acum şi prietenie, m-am învrednicit şi ca preot, şi ca om. Prezenţa Înalt Preasfinţiei Sale avea darul de a aduce în suflete pacea şi bucuria, lumina cunoaşterii şi ziditoare şi a desfătării care dă nădejde şi speranţă tuturor. Prin cuvintele Sale chema mereu la comesenie, la masa unde se puteau înfrupta toţi. Cuvântul său era „bun de mâncat”, de aceea, mâncându-l îi sătura şi îndestula pe toţi. Cuvântul său, ca o mâncare, dădea putere şi trupului şi sufletului. Cuvântul său a adus şi încă va mai aduce roade bogate. E plină eparhia-i Ţara de Cuvintele lui care, stau cuminţi şi priveghează asupra noastră din locuinţa lor. Ele, fără el, ni se mai oferă încă. Deşi plecat, el ne mai îmbie din potirul cuvântului pentru că ştie că: „numai prin înnoirea Cuvântului se poate înnoi lumea”. Înalt Preasfinţitul Bartolomeu a încercat să înnoiască lumea prin ceea ce a fost şi prin ceea ce a spus. Cât n-a putut-o până acum, cu siguranţă, deşi „amuţit şi fără glas” o va înnoi de acum înainte. Aceasta pentru că „Cuvântul e sămânţa care lucrează şi când lipseşte cel ce a semănat-o”.

Martin Buberi spunea: „Cuvântul nu locuieşte în om, dar îi dă omului măsura”.

Iată măsura omului, ierarhului, a celui ce a fost şi va rămâne mereu în inima şi sufletul nostru cât poate fi veşnicia omului, Mitropolitul Bartolomeu Anania.

Dumnezeu

să-l odihnească!

Protopop Nasaud,

Ioan Dâmbu