Monografiile comunei Șanț

Făcând o trecere în revistă a lucrărilor monografice despre localitatea Șanț, începem cu Monografia comunei Șanț – Rodna Nouă, ce cuprinde 16 capitole în 48 de pagini și este semnată de Mihail Domide (1842–1898), nepotul primului primar al comunei, Mihail Domide, ultimul fiind Civele Românu, cel care a luptat alături de camarazii săi din Batalionul 2 al Regimentului II Grăniceresc Năsăudean, în 1796, împotriva lui Napoleon I, la Areda -Veneția, salvând de la o iminentă distrugere armata austriacă, la Podul de la Arcole. Pentru o imagine cât mai exactă asupra vitejiei românilor participanți la acea bătălie, se impune să amintim aprecierea împăratului Napoleon Bonaparte, făcută după încheierea bătăliei: „Numai existența în adevăr marțială și vrednică de admirat a acestui batalion de soldați ne-a împiedicat de a înconjura și sfărâma cu desăvârșire armata austriacă”¹. Mihail Domide (Civele Românu) a căzut prizonier, după 10 ani de prizonierat în Franța, s-a întors acasă.

Șirul lucrărilor despre localitatea Șanț (Rodna Nouă) este continuat de prima monografie tipărită a comunei, editată la Bistrița, de Tipografia A. Baciu, în 1903, an în care începe edificarea noii biserici din Șanț, monografie scrisă de preotul Pamfiliu Grapini (1855 – 1949),  și considerată, la acea vreme, una dintre cele mai bune lucrări monografice. Cu cele 160 de pagini, unul dintre criteriile care i-au asigurat statutul de lucrare monumentală, Monografia comunei mari Rodna-Nouă (Șanț), 1773-1903 se constituie într-o lucrare științifică, dar mai ales practică, în care realitățile vremii sunt redate cu multă precizie și minuțiozitate.

Renumitul cărturar clujean, descendent din marea familie a localității Rodna Nouă (Șanț), profesorul Onisim Filipoiu (1914–2000), continuă munca înaintașilor săi cu manuscrisul Pagini de antologie monografică ilustrată – comuna Șanț, 1973, care cuprinde peste 130 de pagini, multe ilustrații și fotografii, majoritatea inedite. Sub titlul Monografia comunei Șanț. Texte edite și inedite de Onisim Filipoiu, manuscrisul, prin grija scriitorului Dumitru Munteanu, este tipărit la Editura George Coșbuc din Bistrița. Un loc aparte în monografia lui Onisim Filipoiu îl constituie filmul „Satul Șanț”, realizat în 1935. În anii 1935 și 1936, Institutul Social Român, condus de academicianul Dimitrie Gusti, prin „echipele monografice” care alcătuiau așa-zisa „Echipă regală”, a întreprins în comuna Șanț cercetări sociologice, etnografice și de folclor, realizând filmul „Satul Șanț” (de Henri H. Stahl), al treilea de acest fel din România, film prezentat atât în țară, cât și peste hotare, în Franța și S.U.A. Amintim că filmul a cuprins și obiceiurile de nuntă, nunta filmată nu a fost o improvizație, ci o realitate, mirii fiind tinerii Sângeorzan Iosif și Olar Reghina, iar nași, prof. Dimitrie Gusti și țăranca Grapini Octavia. Tot atunci s-a născut „teatrul popular nescris”, grație săteanului cu mintea ascuțită și cu vorba hâtră Constantin Iugan.

După ani de muncă neobosită, de cercetări prin arhive, de discuții îndelungi cu zeci și zeci de localnici, în special cu bătrânii satului, profesorii Viorica Grapini (1925 - 2001) și Septimiu Grapini (1921 - 1998) redactează, în 1987, o Scurtă monografie a Comunei Șanț (1773 – 1986), lucrare de referință, modernă, în care se împletesc descrierile geografice cu datele istorice, statisticile legate de populație, sănătate, economie și învățământ, cu activitatea cultural-artistică, cu anexe documentare, cu vorbe din bătrâni, tradiții, obiceiuri și expresii ale șănțenilor. Monografia cuprinde și patru medalioane: Mihail Domide, Panfiliu Grapini, Enea Grapini și dr. canonic Octavian Domide, ultimul dintre ei fiind membru al Marelui Sfat Național al Transilvaniei de la 1 Decembrie 1918, prieten apropiat al poetului George Coșbuc, pe care l-a ajutat la traducerea operei lui Dante Alighieri, „Divina comedie”. Argumentul autorilor ce stă la baza scrierii se încheie astfel: „Întocmim această scurtă monografie cu gândul ca ea să contribuie, într-o măsură oarecare, la alcătuirea unei noi monografii, atât de importante în viitor”. Ca fapt divers, prin bunăvoința regretatei profesoare Viorica Grapini, monografia dactilografiată a fost multiplicată în câteva exemplare, legate și copertate în tipografia ziarului „Orizont militar” din Cluj-Napoca, al cărui redactor-șef eram. În anul 2016, monografia vede lumina tiparului la Editura George Coșbuc, din Bistrița, fiind, astfel, accesibilă cititorului interesat. Din păcate, cele 29 de planșe cuprinzând 60 de fotografii păstrate în manuscris, din cauza degradării lor în timp, așa credem, nu au fost cuprinse în lucrarea editată, reținându-se doar explicațiile imaginilor.

¹ Florea Grapini, Enea Grapini și Ziua cea Mare, Editura Lidana, Suceava, 2018, p.34.