Monumentul eroilor de la Silivașu de Câmpie

„O,om, ce mari răspunderi ai

de tot ce faci pe lume,

de tot ce spui în scris sau grai…

să lași în urmă luminos,

un semn, un gând, un drum frumos,

căci pentru toate neîndoios,

          odată vei da seamă”.

           O,Om! de Sf. Ioan Iacob Hozevitul

        În anul 1987 ocupăm funcția de viceprimar al Primăriei Bistrița iar într-o bună zi m-a căutat primarul comunei  Sânmihai de Câmpie, Simion Adam și mi-a cerut să-l ajut într-o problema. Mi-a relatat că dorește să ridice un monument în cinstea eroilor din comună să, căzuți în cel de-al ÎI-lea Război Mondial și are nevoie de o placă de marmură, pe care să inscriptioneze numele soldaților căzuți, dar nu are posibilitatea să procure această placă, din lipsa de fonduri. Eu i-am promis la momentul respectiv că îl voi ajută dar să-mi transmită detalii privind dimensiunile pe care trebuie să le aibă această placă de marmură, informații pe care mi le-a furnizat ulterior.

         La întrebarea mea referitoare la numărul eroilor pe care dorește să-i menționeze pe respectivă placă, mi-a spus că nu poate trece decât numele celor  căzuți în etapă campaniei spre vest, adică doar a acelora care au căzut la datorie după 23 august 1944. Motivul era corespondența pe care a avut-o cu autoritățile competențe de la București care i-au pus în vedere să nu-i menționeze pe monumentul respectiv decât pe cei care au căzut pe frontul contra Germaniei hitleriste și a Ungariei horthyste.

         Eu i-am promis că voi oferi placă de marmură în mod gratuit, dar l-am rugat să identifice și să facă o listă cu numele tuturor soldaților căzuți pe front în perioada 21 iunie 1941- 9 mai 1945, urmând să-mi asum răspunderea pentru înscrierea  tuturor eroilor căzuți din comună Sanmihaiul de Câmpie, pentru întreagă perioda a celui de al ÎI-lea  Război Mondial.

         După aproximativ două săptămâni i-am procurat această placă din marmură de Ruschita, de mărimea și grosimea solicitată, pe care am inscripționat numele tuturor eroilor din comună Sânmihaiu de Câmpie căzuți la datorie, placă ce a fost montată pe monumental respectiv și care există și în ziua de azi.

         Placă respectivă am realizat-o la acel moment, cu ajutorul cetățenilor Gheorghe Nedelea și Victor Nedelea, domicilati în Bistrița la acel moment, în schimbul rezolvării unor probleme personale. (Aceștia, în perioada de după 6 martie 1946, au fost condamnați politic de către regimul comunist din România și au executat pedepse cuprinse între 3 și 5 ani de închisoare).

*    *      *

         Cam în aceeași perioada (1987), primarul de atunci al comunei Silivasu de Câmpie, Viorel Sărmașan, a aflat că l-am ajutat pe primarul Simion Adam și mi-a cerut să-l ajut și pe el în același context, în sensul că el dorește să înlocuiască monumentul care se află pe rază comunei sale și care s-a degradat și s-a probușit efectiv fiind confecționat din lemn și având o anume vechime, însă din aceleași motive, respectiv  financiare, nu a reușit acest lucru. I-am promis că-l ajut, dar mai întâi aș fi vrut  să trec pe la față locului să văd exact ce este de făcut. După câteva zile am ajuns în comună Silivasul de Câmpie și am găsit troiță putrezită și căzută la pământ, stejarul masiv din care era realizată fiind distrus din cauza intemperiilor.

         I-am promis primarului că voi face altă troița, cât mai apropiată că model de cea inițială dar materialul folosit va fi piatră sau metalul, pentru a dăinui cât mai mult în timp.

         Am avut în vedere faptul că în localitatea Sărățel, în aval de podul rutier nou construit, se găsea un picior al fostului pod care fusese dezafectat, care era din tuf vulcanic quarțos. Am luat legătura cu directorul adjunct al I.A.C.M., Alexandru Moldovan  și cu sculptorul Dionisie Filimon, le-am spus ce aveam de gând și într-o zi aleasă de noi, am dus o basculantă de mare tonaj, precum și o automacara, cu care am ridicat din râu blocurile de piatră. În acest timp, am folosit doi oameni pentru a dirija circulația pe un sens deoarece a trebuit să blocăm cu utilajele celălalt sens.

         Desigur că am fost conștient de faptul că ceea ce am întreprins a fost într-o zona gri din punctul de vedere a respectării etapelor legale și că au existat anumite pericole la care m-am expus pe durata acestei lucrări. Altă soluție complet legală, existența la momentul acela, nu am găsit întrucât ar fi fost necesare aprobări speciale pe care eram conștient că nu le pot obține și toate demersurile ar fi implicat mari cheltuieli.

         Am discutat cu proiectantul podului precum și cu alte persoane competențe care lucrau în proiectare și execuție de astfel de lucrări și toți mi-au spus că e nevoie de avize și aprobări pe care nu le-aș fi putut obține în timp util și atunci mi-am asumat întreaga responsabilitate a lucrării. Utilajele, respectiv automacaraua și cele două autobasculante le-am obținut-o de la Întreprinderea de Construcții-Montaj Bistrița.

         Blocurile de piatră pe care le-am recuperat din albia râului le-am dus la atelierul sculptorului Dionisie Filimon, pe stradă Traian Banciu, actuală Constantin-Românu Vivu și am stabilit împreună proiectul întregii lucrări.

         Pe tot parcursul execuției lucrărilor, de la realizarea sculpturii cu inscripționarea și tot ce a mai fost nevoie, transport, montaj, etc., m-am implicat nemijlocit, reușind să ducem la bun sfârsit ceea ce ne-am propus,  împreună cu Primăria comunei Silivasu de Câmpie, care a realizat împrejmuirea monumentului cu elemente metalice.

Inscripția originală, cioplită în lemn, gândită și executată de comandantul Regimentului 7 Grăniceri pe fațada monumentului: „Închinare ostașilor din Regimentului 7 grăniceri căzuți vitejește apărând drepturile și pământul românesc” , am reprodus-o cu litere în relief pe o placă din aluminiu. Iar pe spatele monumentului am adăugat, cu ajutorul dl. director al Societății  Comelf Bistrița, ing. Dorin Stoian, plăcute de aluminiu inscripționate cu un text privind contribuția celor care s-au implicat în edificarea noului monument, respectiv: Primăria Bistrița, Primăria Silivasu de Câmpie și a cetățenilor comunei.

         Îmi amintesc că la începutul lucrărilor de montaj a monumentului, l-am informat pe Nicolae Busui, președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud de atunci, despre demersul nostru și prima să reacție a fost, citez: „Ce cauți tu la Silivaș, nu ai destulă treaba la Bistrița?”  I-am explicat cum au stat lucrurile, faptul că monumentul original s-a degradat, trebuia înlocuit iar reacția lui a fost una pozitivă și a spus, citez: „Da măi, faceți și reinstalati crucea că noi suntrem un popor de creștini”.

         Nu a luat niciun fel de măsuri împotriva mea chiar dacă a aflat că  demersurile mele au fost uneori la limita legalității.

         Vechea troița din lemn, cea originală, se păstrează și astăzi la Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud.

        Aș vrea să menționez că în momentul în care am comparat starea plăcuței de stejar de pe vechiul monument din lemn, cu plăcuța de pe nouă troiță, am observant că există o diferență, în sensul că pe vechiul monument se mai află o inscripție cioplită în lemn, aproape invizibilă din cauza degradării lemnului de stejar. Această inscripție era: ”NIKA” și ”INRI” . Analizînd această situație împreună cu col. Gheorghe Tanco, profesorul universitar dr. Mircea-Gelu Buta, ing. Dorin Stoian, preotul paroh, Vasile Pintea și primarul Ionuț Radu Cămărășan, am stabilit că este necesar că acastă inscripție să fie menționată pe noul monument și am promis că, împreună cu sculptorul Dionisie Filimon, să introducem în mod obligatoriu aceste consemnări ale autorului monumentului, comandantul Regimentului 7 Grăniceri al Armatei Române. Așa am făcut.

         Doresc să mulțumesc pe această cale d-lui col. Cordovan, care a menționat în cartea să despre acest monument, d-lui col. Gheorghe Tanco, președintele Asociației Cultul Eroilor, filiala col.Liviu Rusu, distinsului profesor universitar dr. Mircea-Gelu Buta, d-lui ing. Dorin Stoian, d-lui ing. Vlad Olteanu, maistrului sculptor Dionisie Filimon ajutat de cioplitorul în piatră, Gheorghe Frandos, preotului parohiei Silivaș, Vasile Pintea, fostului primar Ioan Cămărășan precum și  actualului primar Ionuț Radu Cămărășan, pentru implicare nemijlocită.

                                               *  *  *

         Acum, după trecerea atâtor ani  de la edificarea monumentului inițial, de către un ofițer al Armatei Române, care ne-a adus  în suflet bucuria descoperirii sentimentului de respect și stimă pentru eroii căzuți la datorie, aș vrea să fac un apel insistent cu speranța de a află numele comandantului de atunci al Regimentului 7 Grăniceri, cel care a avut marele merit în această poveste reală, pentru a-i aduce recunoștință noastră veșnică.

         Bistrița                                                        Ec. Dr. Gheorghe Șanta