MORŢII DE PE DEALUL CRUCII DIN NEPOS AU FOST DEZGROPAŢI

După 60 de ani de la condamnarea la moarte a trei luptători anticomunişti din zona Năsăudului , la cererea unor membri ai acestor familii s-a decis dezgroparea lor şi efectuarea procesiunii de înmormântare după toate datinile creştineşti . Acest lucru s-a petrecut în cea de-a doua săptămână după sărbătoarea Pascală, pe Dealul Crucii , la hotarul dintre Rebra şi Nepos. E vorba despre uciderea mişelească prin împuşcare de către un commando al securităţii din Bistriţa a căpitanului Leonida Bodiu, conducătorul ,, Ligii Naţionale Creştine’’ şi a oamenilor lui de încredere, Ioan Burdeţ din Rebrişoara şi Dumitru Toader din Rebra.

Exhumarea s-a făcut în prezenţa televiziunii romăne şi a unei echipe abilitate pentru efectuarea unui asemenea act la care a asistat şi nepotul lui Dumitru Toader, preotul Vasile Rus din Nepos. Osemintele celor ucişi au fost găsite şi identificate exact în locul unde martorii oculari au ştiut că s-a petrecut evenimentul.

Era în ziua de 24 iunie 1949, ziua de Sânzâiene, când cei trei condamnaţi la moarte, fără a fi judecaţi, au fost aduşi în satul Nepos şi duşi pe Dealul Crucii, un loc parcă predestinat unui asemenea supliciu.

Motivele acestei condamnări sunt puse pe seama mişcării de rezistenţă anticomunistă desfăşurată de către reprezentanţii acestei grupări cunoscută şi sub numele de,, Sumanele negre’’. Nucleul ei era alcătuit din peste 100 de oameni recrutaţi din Parva, Rebra şi Rebrişoara, dar şi din satele din împrejurimi. În fruntea lor se afla căpitanul Leonida Bodiu, originar din Poiana Ilvei , care a îmbrăţişat cariera militară, cunoscând succesul dar şi suferinţa propriei sale profesiuni.

Luptător, mai întâi împotriva comunismului, locotenentul Leonida Bodiu cade prizonier la sovietici, apoi sedus de utopia marxist-leninistă intră în divizia,, Tudor Vladimirescu’’, alături de care luptă împotriva nazismului, dar cade prizonier la nemţi, ca , după terminarea războiului să revină în ţară. Este urmărit îndeaproape şi arestat pentru câtva timp , după care se retrage în Năsăud unde funcţionează foarte puţin timp ca profesor la Liceul ,, George Coşbuc’’.

Încolţit de securitate, se refugiază în munţi şi, cunoscând transformările ce au avut loc în societatea românească, începe mişcarea de rezistenţă. Îl are ajutor pe Dumitru Toader din Rebra, fostul primar al acestei localităţi. Alături de el s-a aflat şi Burdeţ Ioan din Rebrişoara, cel care l-a găzduit pe căpitan. I-au fost tăinuitori şi simpatizanţi preoţii Emil Irini şi Ioan Mihalca, învăţătorul Macedon Pop şi chiar miliţienii Băbălău şi Citrea.

Percheziţiile, anchetele şi arestările se ţineau lanţ. Multe dintre femeile rămase acasă după arestările soţilor lor, pentru participare sau complicitate la actele de rezistenţă anticomunistă şi-au găsit refugiul în lacrimi. Într-o stare de disperare s-a aflat Floarea Mititean, Saveta Rus sau Elena Mureşan din Rebra care au fost supuse unui tratament cu totul şi cu totul inuman. Una dintre acestea îşi amintea că pe Raveca Cîrcu,, au bătut-o până a înnebunit ; au legat-o de păr la grindă şi au maltratat-o’’.

O soartă nefericită o are eleva de liceu, Domnica Burdeţ, fiica lui Ioan Burdeţ, care este condamnată la 7 ani închisoare pe motiv că ar fi fost amanta căpitanului. Din organizaţie mai făcea parte şi un sas, Toma Pentecher, care în urma unei neînţelegeri cu Vasile Rus din Parva, s-a dus la Securitate şi a denunţat membrii acesteia.

Hăituiţi peste tot de Miliţie şi Securitate, dar mai ales trădaţi de catre unii prieteni, în schimbul unor mici avntaje, Leonida Bodiu, Toader Dumitru şi Ioan Burdeţ sunt prinşi şi duşi la închisoarea din Bistriţa.

După numeroase anchete însoţite de maltratări îngrozitoare, în noaptea de 23 spre 24 iunie , cei trei arestaţi sunt urcaţi într-o maşină şi duşi pe Dealul Crucii pentru a fi împuşcaţi. Petre Login, martor ocular al evenimentului, povestea cândva că, în acea dimineaţă de vară, când soarele abia se ridica de după deal, a văzut o maşină la marginea drumului, iar la vreo 50 de metri, un grup de 7-8 oameni urcau pe drumul ce duce la Meri. Cei trei care mergeau înaintea grupului aveau mâinile puţin aduse în faţă şi trupurile uşor înclinate spre panta dealului. I se părea ceva suspect, mai ales că în sat circula zvonul unor urmăriri ale securităţii.

Bănuind că se întâmplă ceva, Petre Login a dus vestea în sat despre suspiciunea pe care o avea ,ca apoi, în după-amiaza zilei, întreaga suflare să afle tragedia care s-a petrecut. Trei oameni au urcat dealul ,, Golgotei’’, neştiind că se duc la moarte, fără să fie judecaţi. Pe drum, însoţitorii îi amăgeau cu vorba că vor să ştie care sunt locurile pe unde cândva s-au ascuns.

Dintr-un manuscris aparţinând lui Anchidim Ureche din Poiana Ilvei am aflat că plutonul de execuţie a fost format din slt.Pangraţiu –comandant, plt maj. Liviu Herţa, plt. Traian Seserman, serg. Grigore Pop, iar şofer a fost unul Pentecher, dar nu cel care a trădat , ci altul.

Întâmplarea a făcut ca în momentul execuţiei să se afle în preajma acelui loc câţiva martori oculari din Nepos care au asistat pe ascuns la împuşcarea lui Leonida Pop , Dumitru Toader şi Ioan Burdeţ.

Aflată acum la o vârstă înaintată, Todora Măierean îşi aminteşte că în acel an 1949, în ziua de Sânzîiene se afla pe Dealul Botoaei la cules de frăguţe împreună cu Eugenia lui badea Ion Lup, Ana Urs a lui badea George şi Silvia a lui Grigore Pop. ,, Când ne-am apropiat de Dealul Crucii, printre tufişuri am observat doi oameni care săpau o groapă, iar unul îi păzea. La o distanţă nu prea mare se auzeau voci, dar de văzut nu am văzut pe nimeni. Eram curioase să vedem ce se întâmplă acolo, dar în acelaşi timp ne era şi teamă. Am stat o vreme nemişcate la adăpostul tufişului, după care, deodată am auzit un pocnet de armă, apoi altul şi altul. Parcă ne-a îngheţat inima. De frică să nu ni se întâmple ceva am luat-o la fugă de ne scăpărau picioarele. În după-amiaza acelei zile, satul a aflat evenimentul la care am venit şi noi cu mărturisirile noastre.’’

Localnicii spun că morţii au fost lăsaţi neacoperiţi cu pământ, fiind trimis ulterior să facă acest lucru, omul de serviciu de la Primăria din Nepos, George Popiţan care i-a găsit în groapa pe care ei înşişi şi-au săpat-o.

La procesul organizat de Trinualul Militar Cluj din zilele de 4,5 şi 10 septembrie 1949, desfăşurat după tipicul securisto-kaghebist, printre cele 66 de persoane judecate şi condamnate se aflau şi morţii din Dealul Crucii. Chiar dacă ei erau demult duşi la cele veşnice , Tribunalul n-a ezitat să-i condamne ,, cu unanimitate de voturi în contumacie şi fără acordare de circumstanţe atenuante’’ la următoarele pedepse :

- Bodiu Leonida – 25 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii

- Burdeţ Ioan şi Toader Dumitru- 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii.

Pe lângă aceasta, fiecare dintre ei , deşi erau morţi, trebuiau să plătească statului cheltuieli de judecată de 20.000 lei.

Din informaţiile date de către televiziunea română reiese faptul că doi dintre cei care au săvârşit execuţia din Dealul Crucii trăiesc în libertate şi dispun de bogate posibilităţi materiale.