Umbrele istoriei

DESTĂINUIRI ALE MARTORILOR DESPRE ODIOASA CRIMĂ DE PE DEALUL CRUCII DIN NEPOS

Nevoia unei argumentări cât mai reale a faptelor şi evenimentelor contemporane, i-a determinat pe istorici şi sociologi să se confrunte cu o nouă formă de aflarea adevărului numită istoria orală sau istoria timpului prezent. La noi a apărut în 1997, odată cu înfiinţarea Institutului Român de Istorie Recentă, având drept scop condamnarea crimelor săvârşite de către regimul totalitar.
Martorii evenimentelor de tristă amintire care mai sunt încă în viaţă, ei, purtătorii ,,istoriei vii’ sau,, a trecutului apropiat’’, pot oricând să infirme discursul oficial şi să spună : ,, Lucrurile nu s-au întâmplat aşa, vă spunem noi, pentru că am fost acolo’’.
Printre numeroasele abuzuri săvârşite de către regimul comunist se numără şi crima care a fost înfăptuită pe Dealul Crucii din Nepos. Cei ucişi erau Leonida Bodiu, Toader Dumitru şi Ioan Burdeţ, membrii fondatori ai organizaţiei anticomuniste,, Liga Naţională Creştină’’, cunoscută şi sub numele de ,, Garda Albă’’.
Varianta oficială a Securităţii precizează că în ianuarie 1949, după ce au fost arestaţi ,,pentru crimă şi uneltire împotriva ordinii sociale’’, cei trei sunt învinuiţi că ar fi făcut un depozit de armament din 6 arme militare în locul numit Dealul Crucii, aflat între între Nepos şi Rebra. După câteva luni de încarcerare la Bistriţa, folosind pretextul deplasării pentru identificarea locului, securiştii i-au executat în ziua de Sânzâiene, la 24 iunie 1949.
Deşi au fost omorâţi, cei trei au figurat în continuare drept inculpaţi în procesul de la Cluj, din noiembrie 1949 , când aceştia au fost condamnaţi în contumacie, fiecare la o pedeapsă de 20 de ani muncă silnică. Ulterior , familiile lor au primit acte de deces din care reieşea că ei ar fi murit de tuberculoză ,în 1957 , în penitenciarul din Aiud, ceea ce nu corespundea realităţii. Rudele lor, dar şi unii dintre locuitorii celor două localităţi ştiau adevărul, dar nu-l puteau spune de teama Securităţii.
În urma unor solicitări venite din partea nepoţilor, Vasile Rus, Leonida Bodiu, Olga Scurtu, în primăvara anului 2009, o echipă de arheologi şi istorici, condusă de către Marius Oprea, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, a intreprins o acţiune de deshumare a osemintelor celor trei împuşcaţi pe Dealul Crucii.
Demersul iniţiat în acest sens, a infirmat documentele din arhivele Securităţii, arătând că nu toate actele referitoare la acest caz sunt reale şi că o parte dintre acestea sunt contrafăcute intenţionat, fiind o practică uzuală a Securităţii pentru a acoperi nefastele nelegiuiri ale acestui regim.
Cu prilejul investigaţiilor făcute de către comisia de deshumare, au fost intervievaţi câţiva martori oculari care se mai află în viaţă . Verginia Cîrcu din Nepos, în vârstă de 83 ani, când a auzit că a venit în sat o comisie de investigare a crimei, a ieşit să o întâmpine, exprimându-şi dorinţa să-i arate unde se află locul cu pricina.,,Eram pe câmp, aproape de locul unde s-a întâmplat nenorocirea şi am auzit împuşcăturile. La început m-am speriat, iar după o vreme, m-am dus înspre acel loc şi i-am văzut pe cei trei plini de sânge’’. Sabina Petri avea 16 ani pe vremea aceea, dar îşi aminteşte şi acum scena de coşmar din Dealul Crucii : ,, era foarte mult sânge, iarba era călcată la pământ pe porţiuni întinse. Am fugit la tata şi i-am povestit ce am văzut pe locul nostru’’. Despre acest eveniment vorbeşte şi Todora Măierean, tot din Nepos, care în ziua de Sânzâiene se afla pe Dealul Botoaei, la cules de frăguţe, împreună cu Eugenia lui badea Ion Lup, Ana Urs a lui badea George şi Silvia lui Grigore Pop : ,,Când ne-am apropiat de Dealul Crucii, printre tufişuri am observat doi oameni care săpau o groapă, iar unul cu arma în mână îi păzea. La o distanţă nu prea mare se auzeau voci, dar de văzut nu am putut vedea cine sunt. Am stat un timp nemişcate după tufişuri, ca să vedem ce se întâmplă şi deodată am auzit un pocnet de armă, apoi altul şi altul. Parcă ne-a îngheţat inima, şi de frică, am luat-o la fugă de ne scăpărau picioarele.’’
Teofil Ivaşcu din Rebra îşi aminteşte că în ziua de 24 iunie , mergea pe câmp, la cules de cireşe, împreună cu alţi doi tineri : ,, Dintr-o dată am auzit trei focuri de armă. Ne-am ascuns, crezând că sunt vânători, dar după un timp, ne-am îndreptat spre locul de unde s-au auzit împuşcăturile.Acolo erau trei oameni într-o baltă de sânge. Pe unul dintre ei l-am recunoscut. Era Dumitru Toader’’.
Marta Sîntion, fata lui Dumitru Toader, avea 10 ani când a aflat că i-a murit tatăl. ,,Mama n-a crezut şi atunci , unchiul nostru şi cu alţi consăteni s-au furişat noaptea şi au deschis mormântul, luând câte-o bucată din hainele celor ucişi’’.
O mărturisire interesantă , rămasă în memoria colectivă este şi cea făcută în 1990 de către Grigore Istrate, primar la acea vreme în Nepos.După ce a fost informat de pădurarul Nistor Bota despre eveniment, acesta a luat legătura telefonică cu şeful securităţii din Năsăud , care în cunoştinţă de cauză, îi dă ordin să ia măsuri de îngroparea victimelor.,, Am trimis în deal pe şeful de post, pe George Popiţan, Petre Popiţan şi Gavrilă Pop, care i-au îngropat şi mi-au confirmat cele relatate. Ştirea crimei s-a răspândit cu repeziciune în Nepos şi în comunele învecinate, dar frica ne-a determinat pe toţi să nu luăm nicio atitudine’’.
După 60 de ani, în urma investigaţiilor, s-au aflat şi făptuitorii crimei. Ei sunt cadre ale fostei Securităţi : slt. Liviu Pangraţiu, plutonier Săsărman Traian şi plutonier Herţa Lucian. Dintre aceştia, numai Liviu Pangraţiu se mai află în viaţă. A fost avansat la gradul de colonel şi promovat în diferite funcţii de răspundere.La intervenţia presei, a refuzat să răspundă la întrebări, spunând că nu ştie de asemenea crime, iar în judeţul Bistriţa-Năsăud, n-a lucrat niciodată. Documentele de arhivă atestă însă că el , ori subalternii lui au întocmit 4 procese verbale prin care justifică motivul uciderii celor trei arestaţi . Elocventă în acest sens este propria lui declaraţie din 10 iulie 1949 :,, Subsemnatul slt. Liviu Pangraţiu, m-am deplasat împreună cu plut.maj.Herţa Lucian şi plut. Săsărman Traian, escortând pe bandiţii Leonida Bodiu, Toader Dumitru şi Ioan Burdeţ la locul depozitului de armament. Ajungând pe Dealul Crucii, susnumiţii au început să sape în coasta dealului... La un moment dat, am observat că Leonida Bodiu a pus mâna pe o grenadă, iar celorlalţi doi le-a strigat : puneţi mâna pe grenade Văzându-ne viaţa pusă în pericol şi ei având posibilitatea să fugă, am deschis foc,împuşcându-i mortal. Semnează slt. Liviu Pangraţiu .
Iată un adevăr care a fost trecut multă vreme sub tăcere, iar noi trebuie să dezgropăm morţii comunismului pentru a-i putea face pe cei vii să privească înainte.

Comentarii

04/04/12 11:32
marta toader

Va multumim domnule director pentru ca nu a-ti dat uitarii pe cei trei martiri din Dealul Crucii!Bunul Dumnezeu sa va daruiasca multa sanatate !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5