Nadia și Cornel Urian: O invitație, un Festival al Poeziei de Dragoste, o mare bucurie și onoare, o amintire peste vreme...

,,Poți să pierzi averi și ranguri

Fericiri, ca raiu-n spic,

Dacă n-ai pierdut credința,

Obiceiul și tradiția,

N-ai pierdut încă nimic!’’

Un telefon, o voce caldă care ne invita la un festival, o acceptare pe loc, fără prea mult stat pe gânduri... Tânjeam după o ieșire, elevi și dascăli, după atâta vreme!

Și ce dacă tema festivalului era legată de Dragobete și dragoste? Nu puteam să o adaptăm, transformând-o în dragoste de natură, de port popular, e zestrea strămoșească, de cântece și doine, de strigături, de hărnicie și vrednicie?

Ce nu poate un dascăl, dacă vrea?

Poate, căci încearcă să adapteze conținutul într-unul potrivit pentru elevii din ciclul primar, unul care să-i atragă, să-i motiveze, să-i aducă la repetiții și care să se imprime în mintea și în sufletul lor, peste ani și ani. Totul în modul cel mai educativ!

Mai știam că avem la dispoziție costumele populare pe care le-au făcut părinții, la început de clasa pregătitoare. E drept, au rămas mici...Găseam altele, așa cum am făcut și altădată. Dar, mai ales, știam că Primăria, prin domnul primar Șerban Petru și viceprimarul Oprea Gheorghe, ne-a ajutat anii trecuți, în procurarea costumelor populare pentru formațiile de dansuri populare ale școlii. Pandemia ne-a oprit însă să le îmbrăcăm!

Găseam acum prilejul și am confirmat prezența noastră la Târgu Lăpuș pentru data de 17 februarie. Vacanța ne-a prins atât de bine pentru repetiții. Entuziasmul, pe măsură, sprijinul din partea părinților, maxim, dar și acela al conducerii actuale a Primăriei și direcțiunii școlii, cei care ne-au asigurat transportul spre Maramureș.

Toate motivele, să facem treabă bună !

Mai presus de toate, știam că ceea ce se întâmplă la Târgu Lăpuș, prin doamna prof. dr. Valeria Bilț nu este de ici de colo! Nu era pentru prima oară când eram musafirul dânsei, la activitățile culturale organizate.

Director educativ, cadru  didactic la Liceul Teoretic Petru Rareș din Târgu Lăpuș, președintă a Despărțământului  ASTRA Lăpușeană, doamna prof. dr. Valeria Bilț reușește să antreneze deopotrivă Liceul și Primăria Orașului Târgu Lăpuș într-un real parteneriat, extinzându-l și în afara județului, cu școlile participante.  

Iubitoare de tradiție, de românism  pur, dânsa știe să mânuiască cu pricepere arta de a-i  antrena și pe cei mici, și pe cei mari,  de aproape și mai de departe, de a-i aduce musafiri, să savureze din ceea ce se poate gusta pe linie culturală, în zona Maramureșului. Și nu sunt singura care discuta apoi cu drag, mult timp, despre ceea ce a văzut acolo.

Nu poți uita prezența scenica a grupurilor de liceeni, care cântau, din tot sufletul, cu seriozitate de adult, dar cu chip de copil, îmbrăcat în frumosul costum al bunicilor și al străbunicilor lor. Cu fete-zâne, coborâte din basme, îmbrăcate în frumosul costum popular colorat în roșul specific zonei, cu voinici, urmașii lui Pintea Viteazul. Cu graiul rostit frumos, cu grijă să nu-l piardă, că e doar al lor, acolo în pâlnia dealurilor și al istorie multimilenare. Dar nu oricum, cu mândria de a fi român!  A tuturor  celor ce s-au întâlnit la acest festival, veniți de la Șomcuta Mare, Cavnic, Groșii Țibleșului, Uriu-Cristeștii -Ciceului și din orașul gazdă.

Cum poți răsplăti astfel de manifestare culturală? N-ai cum! Doar dacă știi să mânuiești arta de a lega și împleti baierul motivației, ca să-l pui la trăistuța  bucuriei și al implicării! E psihologie împletită cu istorie, e literatură  împletită cu geografie, e muzică și poezie, e cântec și dor, e tinerețe și naturalețe, e ...E!

Da, este și poate să mai fie, dacă noi, ca dascăli, vrem să ne mai implicăm în astfel de evenimente.

N-am avut pretenții de mari artiști, căci ,,Nu suntem artiști vestiți, ci începători/ Și cu noi știm că veți fi îngăduitori!’’

Am dus cu noi o Șezătoare, ca imagine întregită a hărniciei tinerilor satului, locul unde strigăturile populare sunt spuse cu haz și veselie, transformându-le într-un dialog amuzant, antrenant și constructiv, spus cu drag, destinat uneori celui ce îi este adresat, dar nu neaparat!

,,Zâce tata că nu-i bine

Că numai cetera-i de mine.

Zâce tata că-s  beteagă,

Că  numa’ cetera m-i dragă.

Las’ pe tata să vorbească,

Nimeni să nu mă oprească!’’

Urmează răspunsul:

,,-Harnică-i mândra la lucru,

Da’ o-avut noroc cu cucu.

O cântat de s-o sculat

C-o mâncau muștele-n pat!’’

Răspunsul:

,,-Nici aceea nu-i așe,

Numa’ gura ta cea re!’’

,,-Bine-i la cel cu lei

Io-s sărac, n-am nici căței.

De-aș ave o pisicuță,

M-aș lăuda de găzduță!’’

Prin cântec, grupul de fete răspundea așa:

,,Descânta-o-aș descânta

Să mă audă lumea,

C-aicea-i strânsură multă,

Tăt în gura me’ se uită.

Povestească-mă, nu-mi pasă

M-o făcut mama frumoasă!’’

Replicile s-au dat  cu veselie, cu emoție stinsă în cupa bucuriei, pricinuită de întâlnirea cu colegii, personalități, unii recunoscuți ușor, de pe fb.

Nu se putea încheia decât urând gazdelor care ne-au primit cu pâine și sare:

,,Cine poarta ne deschide

Să trăiască mult și bine,

S-aibă parte de bucate

Ani frumoși și sănătate!’’

Mulțumind și recunoscând, dând Cezarului ce-i al Cezarului, închei și eu, subliniind încă o dată faptul că poți antrena, poți aduna în jur oameni, poți realiza ceva ce va rămâne în urma ta, asemeni doamnei prof. dr. Valeria Bilț, personalitate recunoscută în zona Lăpușului, respectată și apreciată de atâta lume, in țara și străinătate.

Acesta este înainte de toate, motivul pentru care cineva este sprijinit atunci când dă tonul și se implică, formând o echipă, când realizează ceva, fără a-și număra orele de muncă suplimentară pe care le pune în slujba frumosului, culturii și artei.

Ne-am întors, vizitând  Mânăstire Rohia, poposind apoi la o pizza, așa cum încheiem de obicei orice excursie, însoțiți de  d-na prof Andrea Runcan, părinții însoțitori și de inimosul șofer al microbuzului.

Nu putem să uităm că am fost artiști pentru o zi, entuziasmați și cuminți și ne promitem că vom mai răspunde și altor invitații  de participare, căci temele pot fi diverse, antrenante și necesare, în sensul păstrării și salvării multora din obiceiurile și tradițiile pe care acest popor le are!

Totul depinde doar de noi!

Respect și prețuire, distinsă doamnă profesoară, mulțumim pentru prietenie, încredere și parteneriat!

Dragostea de neam, de tradiții și obiceiuri, de profesie și de oameni nu pot fi separate, nici lăsate în lada de zestre, sub capac. Trebuie scoase și îmbrăcate, aduse la lumină, așa cum ne place, de fiecare dată!

,,Știe Dumnezeu de-i bine,

Ori de facem vreun păcat,

Dar noi știm c-așa e bine:

Să ținem ce-am apucat!’’

căci

,,Patria ne e pământul

Celor ce suntem în viață

Cei ce ne iubim frățește,

Ne dăm mâna românește!’’

George Coșbuc

 Nadia și Cornel Urian

Scoala Gimnazială Uriu/ Structura Cristeștii-Ciceului