Nadia Urian Linul: Premiul Corona - Italia

Cu multă bucurie în suflet, răspund invitației de a scrie câteva rânduri despre emoția primirii premiului II în cadrul Concursului Internațional Corona-Italia, 2021, cu proza ,,Fața nevăzută a lumii’’
Și pentru că aceasta este o poveste-una reală-încerc să o prezint aici. Este povestea unei învățătoare dintr-un sat bistrițean, încurajata de cei ce o cunoșteau ,,Scrie, Nadia! Ceea ce scrii tu este o altă istorie, este o istorie a zilelor noastre!’’
Îi mulțumesc pe aceasta cale și de câte ori am ocazia, doamnei mele profesoare, Paula Sorina Bolovan, de la Facultatea de Istorie și Folosofie -Cluj Napoca, cea care,, mi-a citit” înclinația în anii de studenție, în cadrul disciplinei Didactica Istoriei și m-a îndemnat să scriu. Sărut mâna, dragă doamnă profesoară!
Învățătoarea scrie, adună în cărți ceea ce inima îi spune. Fără să știe prea mult despre drumul acesta, al scrisului. Era pe vremea când nu avea pagina fb, de aceea, găsește pe Google un concurs internațional și îndrăznește să trimită un material,,calduț’.Da, este nevoie si de curaj. Abordezi o temă uitată sau neglijată și încerci să te înscrii într-un demers de salvare sau măcar de conservare al,,puținului’’ ce îl mai păstram în aceste ținuturi -satele românești-, redând misterul și naturalul, chiar prin vocabularul folosit. A fost un bun început, era al doilea premiu, după cel de debut, obținut la editura Napoca -Nova din Cluj-Napoca. Se suprapunea peste perioada de început de colaborare cu ziarele bistrițene. Tot ceea ce am cuprins în cele opt cărți, am publicat la rubrica ,,Povești din sat”. S-au îmbinat toate: ziarul, premiile, promovarea.
Au fost imbolduri și motivații, iar numărul mare de cititori și aprecieri de pe ziar m-au încurajat să continui să fac ceea ce am început. Era ca în povestea cu broscuța care se încăpățână să urce stânca. Vocile de jos mă susțineau să continui. Probabil se gândeau că o dată ajunsă sus, voi putea să fiu ajutată să alunec. Dar nimeni nu știa că ,,broscuța’’ era surdă. Era surdă și fericită și îi încuraja și pe alții să se înscrie în acest proiect. A întâlnit oameni care au susținut-o, au crezut în ea și cărora nu uită să le mulțumescă. Din suflet!
` De aceea, aș vrea să mă refer puțin la participarea învățătoarei-scriitoare la festivitatea de premiere din Italia-2016 și apoi, 2017. O onoare deosebită și un vis realizat. Ca debutant, acest lucru a însemnat o șansă extraordinară de a vizita o țară străină, de a se bucura de tot ce a devenit un vis împlinit, de a respecta și de a fi respectat, de a aprecia efortul unui grup de români stabiliți înafara țării, care poartă în suflet dorul de țară și mândria de a fi români, de a cinsti cultura românească dar și pe cea italiană și de dovedi acest lucru, acolo, printre străini.
De ce spun asta? Dânșii și-au câștigat respectul oamenilor de cultură și al autorităților de acolo, care le recunosc valoarea și îi sprijină.
Nu înseamnă oare, acest lucru, dragoste de neam și țara? De acolo, de departe sunt cu sufletul atât de aproape de ,,acasă’’. Sunt atenți la tot ceea ce se întâmplă pe plan cultural în țară și își mângâie sufletul cu fiecare vers, povestire sau forografie din locul în care au copilărit.
Dacă nu îi cunoșteam, nu înțelegeam ce înseamnă dorul de casă și resepctul pentru cultura țării-mamă! Mult respect și admirație!
Deci , călătoria în Italia a însemnat vizitarea atâtor locuri minunate, încărcate de istorie și cultură! Amintiri de neuitat. A însemnat întâlnirea cu personalități ale culturii italiene, ale scrisului, poeziei, muzicii, picturii. Iar încurajarea ce venea din partea dânșilor, pentru cei ce pășesc pe acest drum pentru prima data, n-am să o pot uita, nicicând! Ce mult au contat sfaturile dânșilor! Ce mult a contat să te poți întâlni într-un loc străin, să te recunoști că ești român, după ia românescă și tricolorul purtat la brâu sau după un cuvânt românesc auzit din întâmplare! Să te îmbrățisezi, ca și când ai fi prieten de o viață! Să legi prietenii care să dureze, prin timp! Să te cauți apoi, cu drag și să te regăsești! Să te bucuri de fiecare clipă și la întoarcere, să crezi că totul a fost doar vis. Un vis frumos…
Respectul pentru costumul popular românesc, pentru tradiții și istoria neamului se simt. Creațiile vestimentare ale Virginiei Linul au ieșit în evidență încă de la intrare. Italienii apreciază aceste lucruri, dau respect deosebit și merită apreciată valoarea și interesul pentru cultură. Asta am simțit și noi, traversând Italia, până în Sud. Admirație pentru tot!
Un vis care s-a repetat și care înseamnă atât de mult pentru învățătoarea -scriitoare, care nu mai este debutant, care a pășit pe acest drum al scrisului, însoțită de atâția cititori. Iar aprecierile lor, au întregit bucuria! Ea a câștigat și alte concursuri înafara țării, trecând preselecții grele. A dăruit poveștile ca balsam pe suflet și caldă amintire pentru anii copilăriei petrecute la bunici la țară sau cea descoperită în poveștile lui Creangă.
Gândul că învățătoarea o face din ce în ce mai bine, o ajută să continue. Este fericită pentru premiul obținut. Speră să poată participa la festivitatea de premiere de anul acesta, din Italia. Nu este o simplă excursie ce se poate face, oricând. Este cu totul altceva! Pandemia nu a lăsat-o să participle la celalalt mare festival ,,Tra le parole e l’infinito’’, din toamnă, sub coordonarea cav. Nicola Paone. Mult respect organizatorului! Acolo s-a remarcat cu poezie, alături de alte scriitoare ce reprezintă România, cu cinste. Trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Punțile frumosului din artă sunt întinse și fixate pe piloni puternici, de cei care organizează și pun suflet în ceea ce fac.
De aceea, numele organizatorilor unor asemenea evenimente înafara țării, merită cunoscute. Mihaela Talaba, poet, scriitor și artist, profesor Mihaela Olimpia Totu, Vasile Hatos, poet, scriitor și recenzor, Florentina Nița-poet, scriitor și moderator cultural, Adriana Weimer-poet și jurnalist cultural, prof Angi Melania Cristea-poet și mediator cultural-juriul Concursului Corona.
,,Numai prin promovarea culturii, omenirea va deveni și… mai bună. Cine iubește frumosul, arta, binele și adevărul urcă pe scara valorilor spirituale.
Creația, mai ales cea intrinsecă, scot sufletul spre alte lumi, unde undele iubirii cuantice sălăsluiește în inima creatorului de frumos.’’-Vasile Hatos
Încerc acum să găsesc o formulă de încheiere pentru acest material. Dacă titlul se poate găsi ușor, finalul nu se poate cunoaște. Poți doar să recunoști, să crezi și să speri -iar toate aceste gânduri frumoase, să le așterni în forma potrivită, spre a fi văzute și pentru a transmite curaj și încredere că ,,Lumea va învinge!
Numai prin bunătate, adevăr, valoare, omenie, bun simț și credință. Fără să uităm să ne bucurăm de fiecare moment al vieții, dăruit de semenii noștri și trimis în dar de Sus, de preabunul Dumnezeu! Acesta mi- e gândul, acesta mi-e crezul!
Semnează și vă multumește,
Nadia Urian Linul
Cu tot respectul ce poate fi transmis prin gând, cuvânt și…poezie!