NECHITA BUMBU INSISTĂ ÎN PICTURA NĂSĂUDEANĂ

Nechita Bumbu, prin strădania și talentul său surprinde și imortalizează în picturi un univers al trecerii oamenilor pe  pământ cu ceea ce au înfăptuit și trăit.

         Sunt taine ce se deslușesc, privind și pătrunzând cu mintea și sufletul în profunzimea lucrărilor (sute la număr), care compun universul preocupărilor umane, plecând de la organizarea modului de viață și scopul întrebuințării lor – social, administrativ, cultural, religios etc.

 

BISERICA „SFÂNTUL CONSTANTIN ȘI ELENA”

– parohia ortodoxă Nr. 2 Năsăud

• pictată în anul 1983

        Înființarea unei noi parohii la Năsăud este strâns legată de funcționarea din 1863 a Gimnaziului grăniceresc românesc, de pe băncile căruia au ieșit mari oameni de cultură – profesori și duhovnici care mai târziu, au acționat cu fermitate pentru reînființarea Bisericii ortodoxe și a casei parohiale.

        Astfel, vor fi trimiși ca profesori și preoți la Gimnaziul grăniceresc:

• 1878 – 1909 - Grigore Pletosu (n.1848 – d.1934), fost elev a acestei școli, având studii de teologie, literatură și filozofie, va preda din 1878 religia ortodoxă, fiind profesorul cel mai iubit al poetului George Coșbuc.

În anul  1892 Grigore Pletosu, este hirotonit preot, se zbate și găsește soluții de amenajare a unor spații, în locații diferite, chiar și în propria locuință, pentru a sluji Sfânta Liturghie. Reușește la 5 februarie 1897 să reînființeze parohia ortodoxă în Năsăud.

În anul 1909 pleacă, este numit protopop al tractului Bistriţa și la Năsăud.

• 1909 – 1916 - Augustin Bena, continuă activitatea în școală, ca profesor și preot, până în anul 1916 când este chemat ca profesor militar, iar după război (1918), la Universitatea din Cluj, ca prof. de muzică.

Evenimentele istorice continuă, astfel că, la Năsăud după 1918 numărul de elevi ortodocși în școală crește, crește numărul de români ortodocși, pentru nevoile cărora au fost trimiși mai mulți profesori de religie și preoți: Valerian Siminovschi, Victor Susa și Ilarion Boțui.

  Cel care va rămâne în Năsăud și va desfășura o activitate rodnică este Victor Susa, profesor din 1925 și preot din 1926.

• 1925 – 1933 - Victor Susa, a alcătuit un comitet parohial (Constantin Tipa – ing. silvic și Sandu Manoliu – dir. Școlii Normale), care să acționeze pentru obținerea terenului de la Fondurile Grănicerești, pe care să se construiască biserica și casa parohială, și adunarea de fonduri (bani) pentru zidire. Intervenția lor a fost respinsă.
• Va reușii în anul 1930, cu sprijinul și ajutorul prețios al Patriarhului României - Miron Elie Cristea (fost elev al gimnaziului năsăudean), și Episcopul Clujului Nicolae Ivan, care au expus cererea năsăudenilor ortodocși în parlamentul și senatul țării, pentru a determina Fondurile Grănicerești să vândă un teren. S-a  aprobat, trenul a fost cumpărat de Episcopia ortodoxă din Cluj, plătind suma de 150 000 lei, astfel că:
•  În 1932 Casa parohială din Năsăud a fost ridicată în roșu.

Concomitent, la entuziasmul lui Victor Susa se făceau demersurile pentru construirea unei biserici ortodoxe la Sângeorz-Băi și Feldru.

În iarna anului 1933 – Victor Susa a decedat, după o operație de apendicită nereușită.

• 1933 – 1939 - Ioan Bunea, a fost numit ca profesor și preot, pentru ai continua misiunea lui Victor Susa. Ioan Bunea se ocupă și termină casa parohială din Năsăud (construcție lăsată în roșu), apoi Biserica „Schimbarea la Față”, din Sângeorz-Băi, construită de meșterul năsăudean Gheorghe Pleș (1937).

Ioan Bunea, începe o campanie serioasă în scopul adunării de fonduri pentru construirea Bisericii „Sfântul Constantin și Elena” și în scopul de a dezvolta viața religioasă, morală și culturală din parohia sa.

  Astfel întemeiază două societăți „Sfântul Gheorghe” pentru elevii ortodocși din Năsăud, care a donat suma de 19.000 lei, și o filială a „Societății ortodoxe Naționale a Femeilor din România”, care a donat suma de 27.000 lei.

Donații semnificative au făcut: patriarhul Miron Elie Cristea, episcopul – Nicolae Ivan, mitropolitul Bucovinei, neurologul Gheorghe Marinescu – savant de renume mondial, C.T. Teodorescu – viceguvernatorul Băncii Naționale, Băncile Albina și Mercur din Sibiu, Banca Aurora din Năsăud, primăriile din Năsăud, Telciu și nu în ultimul rând – credincioșii din Năsăud ș.a.m.d.

• La 29 septembrie 1938, este pusă și sfințită piatra de temelie de către episcopul Nicolae Ivan de la Cluj, pentru biserica ortodoxă „Sf. Constantin și Elena” din Năsăud.

În perioada anului 1939 când se zidea (ridica) biserica, preotul Ioan Bunea a fost transferat la Cluj, la Seminarul Pedagogic Universitar.

• În anul 1939 se termină construcția bisericii sub pastorația preotului – profesor Augustin Faur (timp de un an 1939 – 1940) și protopopul de Bistrița, Victor Mureșan.
•  La data de 19 noiembrie 1939,  se dă în folosință, iar slujba de sfințire a fost oficiată de Ierarhul – Nicolae Colan.

Planul de construcție pentru biserică și casa parohială a fost făcut de ing. Teodor Simion, profesor la Liceul „George Coșbuc”.

  Constructor a fost meșterul năsăudean Gheorghe Pleș (n. 28.03.1894 – d.28.07.1979), care a construit Sf. Lăcaș în stil bizantin brâncovenesc, în formă de cruce cu pridvor, zidită din piatră și cărămidă și tencuită în terasit, fiind străjuită de trei turle cu acoperiș în formă de clopote, are dimensiuni mici dar, care impresionează prin armonia proporțiilor.

  Preoții care au slujit în Sf. Biserică:

• 1939-1940 - Augustin Faur (timp de un an) sub pastorația căruia s-a terminat construcția și s-a dat în folosință.
•  1940-1947 - Vasile Puica (în condiții grele ale războiului, când mulți credincioși din Năsăud s-au refugiat din cauza ocupației maghiare.
• 1947-1983 - Ioan Roman, preot-profesor licențiat în teologie și filozofie, sub slujirea căruia s-au desăvârșit în bună parte lucrările la frumosul Lăcaș de închinare.
• 1983-2007 - pr. Nifon Odobescu (în luna mai 2007 a decedat), cu aceleași preocupări de slujire și gospodărire a Sfintei Biserici.
• 2007 (iulie) - 2020 și în continuare, pr. dr. George Celsie, un preot minunat, dotat de Dumnezeu cu dar și har în ale preoției,  pe măsura capacității intelectuale incontestabile, și a responsabilității. 

         Un bun gospodar, cu apropiere de oameni, cu blândețe și vorbe frumoase, dovadă este numărul mare de enoriași care frecventează biserica.

         Ceea ce trebuie știut este faptul că de-a lungul anilor, sub pastorația preoților amintiți mai sus, buni organizatori, s-au înfăptuit multe lucruri cu ajutorul credincioșilor. 

 Una dintre cele mai însemnate realizări este însăși construirea Sfintei Biserici, care arhitectural este o frumusețe, o bijuterie. Apoi, este superba Catapeteasmă,  o adevărată operă de artă sculptată în lemn de tei de meșterul Ilie Gușă și fiii săi Daniel și Simion din Rodna în anul 1986.

  De asemenea, o Sfântă Evanghelie ferecată în argint, donată de C.T. Teodorescu viceguvernatorul Băncii Naționale și soția sa Ana.

         Oameni de cultură, de artă și nu numai, iubitori de frumos și dornici de înălțarea sufletească poposesc la Sf. Biserică, chemați de timbrul cald al clopotului dăruit de Ieromonahul Ioachim Bârnog, clopot ce și astăzi își îndeplinește rolul său cu mult succes cum spunea poetul Goethe: ,,Pe vii îi chemi / Pe morți îi plângi/ Și fulgerele le frângi". (Ziarul ,,Răsunetul"  22 februarie 1991 - pr. Nifon Odobescu).

         O mare sărbătoare și bucurie s-a petrecut la Năsăud la data de 20 decembrie 2018, când în curtea Bisericii ,,Sfântul Constantin și Elena" s-a dezvelit Bustul primului Patriarh Ortodox al României - Miron Cristea.

         Bustul a fost realizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și Identității Naționale. (Ziarul ,,Răsunetul" din 22-23 dec. 2018 - Menuț Maximinian).

         La dezvelirea au participat multe oficialități: mitropolitul Andrei Andreicuț, președ. Consiliului Județean Emil Radu Moldovan, prefectul județului Ovidiu Frenț, ministru secretar de stat Alexandru Pugna, locțiitorul comandantului Brigăzii 81 Mecanizată - col. Ioan Cristurean, primarul orașului prof. Mircea Romocea,  protopopii Alexandru Vidican și Ioan Dâmbu,  preoții năsăudeni printre care George Celsie care păstorește biserica, apoi, alte oficialități Ioan Pintea, Alexandru Gavrilaș, Mircea Gelu Buta, Vasile Puica etc. 

         Evenimentul a fost înfrumusețat de prezența Brigăzii 81 Mecanizată Bistrița, care în pas de defilare, pe muzica specifică armatei, au trezit în sufletele celor prezenți (oficialități, localnici - mulți astriști) sentimente emoționale ale istoriei trecute și recunoștință pentru oamenii de mare valoare.

         ,,Miron Cristea a fost unul dintre cei mai mari apărători ai școlilor cu predare în Limba  română din Transilvania, a blocat numeroase încercări ale Guvernului de la Budapesta de a desființa școlile confesionale românești și a avut un rol crucial în pregătirea și înfăptuirea Marii Uniri! Datorită personalității sale și înălțării Bisericii ortodoxe Române la rang de Patriarhat, la 1 noiembrie 1925 Miron Cristea devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române". (Ziarul ,,Răsunetul" Menuț Maximinian").

         Într-o perioada foarte grea pentru România (1938-1939) a deținut funcția de Prim-ministru al României,  fără să facă parte din nici un partid politic.

         Munca desfășurată,  profesionalismul și rezultatele activităților obținute pe tărâm cultural și național, l-au îndreptățit a fi ales membru de onoare al Academiei Române.

         Sursa de documentare: documentele de arhivă ale orașului- Muzeu, Primărie, Biserică, valorificarea istoriei orale, presă și trăiri personale.

 

BISERICA ORTODOXĂ

,,Sfântul Proroc Ilie” Năsăud

• pictată în 21.07.2020.

         Piatra de temelie s-a pus la data de 05.10.2012, de către IPS Andrei Andreicuț mitropolitul Clujului și PS Ignatie Mureșanul.

         Terenul a fost donat de credincioasa Cazacu Raveca, situat în partea de vest a orașului, în zona Valea Spinul.

         De lucrările privind construcția Sfântului lăcaș s-au ocupat preoții  parohi Florin Rusu și Lucian Greabu de la Biserica ortodoxă - parohia nr.1, cunoscută ca și Catedrala ,,Sfântul Nicolae” Năsăud, sub tutela  căreia s-a ridicat noua bisericuță. 

         Lucrările de zidărie inclusiv tencuitul pereților și punerea în funcțiune în mod provizoriu a Sfântului lăcaș, au fost făcute cu muncă voluntară de către consilierii Catedralei, împreună cu cei doi preoți și alți oameni de bine: ing. Ani Dumitru - coordonatorul proiectului, Aurel Pop - meșter constructor, apoi consilierii Rus Iacob, Fetti Simion, Maghiar Ovidiu, Sandu Nicolae, Nechiti Grigore, Bozomală Dumitru, Bidiugan Luca, Cotuț Virgil, Pop Toader, Moldovan Ioan, Secheli Alexandru, Granciu Aurel, Roș Viorel, Cârcu George, Rusan Iulius, Sârbu Vasile, Cârcu Vasile etc.

         În proiect, biserica cu hramul ,,Sfântul Proroc Ilie” este prevăzută de dimensiuni modeste, destinată a deservi în principal comunitatea de romi ce locuiesc în zona Valea Spinului, astăzi numită str. Cloșca.

         Arhitectural, Biserica cu hramul ,,Sfântul Proroc Ilie”, este construită în stilul bisericii răsăritene, în formă  de cruce greacă, cu abside semicirculare. Are o turlă mare deasupra naosului și una mică deasupra pronaosului folosită și ca clopotniță. Stilul este bizantin, plan treflat - 14 m lungime și 7 m lățime.

• La data de 20.07.2015, are loc în biserică prima slujbă oficială - Sfântul Maslu, săvârșit în cadrul Cercului Preoțesc Năsăud, în condiții de provizorat, apoi, până la înființarea Parohiei, slujbele s-au realizat periodic de către cei doi preoți - Rusu Florin și Greabu Lucian, prin rotație. 

• La 01.10.2017, se înființează Parohia ,,Sfântul Proroc Ilie” de către Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, și are aproximativ 320 de suflete.
• După înființarea parohiei, la data de 12.11.2017, este instalat ca preot paroh părintele Iulius Mureșan, dată la care sunt prăznuiți sfinții martiri năsăudeni.

         Preotul Iulius Mureșan a preluat lucrările începute, și împreună cu consilierii parohiei, și cu ajutorul multor credincioși din Ținutul Năsăudului, a reușit ca în decurs de doi ani să le finalizeze: curent electric, apă, căldură,  extinderea spațiului în interior, realizarea Iconostasul, pictarea bisericii, amenajarea și extinderea curții, refacerea podului de trecere a Văii, înlocuirea acoperișului,  geamuri de termopan și multe altele, este o biserică nouă, necesare, bine amplasată în zonă. 

         Biserica este terminată, pusă în funcțiune, frumoasă, atrăgătoare,  un loc de sfințenie,  grație preotului dr. Iulius Mureșan dotat de Dumnezeu cu dar și har preoțesc, cu o pregătire teologică ce îl onorează, fiind și un bun gospodar, iubit de enoriași dovadă numărul mare de credincioși de pe raza orașului Năsăud și nu numai,  care frecventează Sfântul lăcaș în zilele de sărbătoare și la Sfântul Maslu. Soția – Crina,  este mâna dreaptă a părintelui având rolul principal de cântăreț bisericesc.

• În ziua de 30 martie 2018 a fost oficiată prima Sfântă Liturghie arhierească  de către IPS Andrei Andreicuț. 
• În 19 iulie 2020 (duminică) slujba a fost oficiată de Episcopul Macarie al Europei de Nord, respectând condițiile impuse de pandemie - coronavirusul 19.

         La  momentul redactării acestui scurt istoric se fac demersurile de Sfințire a Bisericii, lucrările sunt terminate. 

         Sursa de documentare: pr. paroh Iulius Mureșan - un scurt material, presă, relații verbale și trăiri personale.

 

         CASA DE CULTURĂ ,,Liviu Rebreanu” Năsăud 

         Activitățile cultural-artistice înainte de cel de al doilea război mondial,  se desfășurau mai mult în școli, fiind organizate de profesori și prin reuniunile și asociațiile care ființau pe raza orașului. 

         Obiceiurile localnicilor cu iz cultural-artistic, nunți, baluri, horele țărănești, colinde, cântece, jocuri se organizau în locații diferite sau la casele oamenilor.

         De-abia în anul 1949 în Năsăud se inaugurează Sala Poporului situată pe str. Griviței destinată în mod deosebit pentru nunți și baluri, dar aici, au început și activitățile culturale ale orașului,  în mod deosebit cu formații artistice locale: teatru, dansuri, cântece populare, muzică ușoară, satiră și umor etc.

         Activitățile culturale în acest local s-au desfășurat până prin anul 1958 inclusiv. 

         Între timp, începând cu anul 1955, pentru decongestionarea activităților culturale din sala poporului de pe str. Griviței, s-a amenajat o sală de spectacole și cinematograf, cu 300 de locuri, în incinta Primărie, la parter, unde și-au făcut apariția formații artistice (invitate) din alte zone ale  țării și a Ținutului năsăudean. 

         În anul 1958 s-a construit Casa de nunți, situată în partea de est a orașului, la intersecția străzilor Mihai Eminescu și Valea Caselor, funcțională și pentru activități culturale (altele decât nunți și baluri) până prin anul 1961.

• Cu anul 1961 s-a amenajat în cadrul Întreprinderii ,,Ineul" Năsăud o sală spațioasă (devenită apoi hală de lucru pentru tâmplărie), în care s-au desfășurat activitățile cultural-artistice organizate la nivel local și cu invitați din țară,  artiști consacrați, exemplu: Maria Tănase - muzică populară, teatru - piesa Take, Ianke și Cadâr etc.
• Cu anul 1964  a început construirea Casei de Cultură ,,Liviu Rebreanu" Năsăud,  la ridicarea căreia și-au adus aportul toate întreprinderile și unitățile de pe raza orașului, prestând muncă voluntară. 
• În anul 1966 se termină lucrările și se dă în folosință noul edificiu - Casa de Cultură orășenească ,,Liviu Rebreanu" Năsăud,  cu 400 de locuri, scenă, cabină pentru actori și orchestră, sală pentru repetiții, garderobă, teatru de păpuși, sală pentru expoziții, sală de ședință, grupuri sociale și bufet.

         O clădire minunată,  impunătoare, frumoasă, cu elemente arhitecturale exterioare pline de lumină  și chemare spre  cultură (acoperiș înalt - vitralii și alte însemne). 

         Pe unul dintre pereții exteriori ai clădirii,  profesorul și muzeograful Nechifor Someșan (n.1923 - d.2006) a sculptat și aplicat 7 (șapte) fresce - MUZE din cele 9  (nouă) ale mitologiei grecești.  Muzele erau nouă surori - patroanele artelor, cu funcții diferite, fiecare devenind protectoarea unei ramuri a artei și științei. 

         Erau fiicele lui Zeus și ale Mnemosinei, au coborât de pe muntele Helicon sau Parnas, așa cum spun miturile grecești, conduse de Apollo, poreclit în această calitate MUSAGETUL. Au determinat regii să uite de griji și de necazuri, i-au convins și sfătuit prin vorbe, muzică, dans și umor, să fie calmi,  buni și drepți, iar pe zei îi înveseleau cu corul lor condus de Apollo, care cânta și la liră pentru a le susține dansurile.

         Muzele, prin cântecele lor au preamărit victoria zeilor asupra titanilor, adică triumful ordinei asupra haosului.

         Cele nouă muze sunt: Clio - muza istoriei și a poeziei epice; Thalia - muza comediei; Erato - muza poeziei erotice și a liricei corale precum și a elegiei;  Euterpe - muza poeziei lirice, a flautul și a corurilor tragediei; Polihimnia - muza retoricii, stăpânea imnurile și reprezenta capacitatea de a învăța și de a-și aduce aminte;  Calliope - muza poeziei epice și uneori a elocvenței; Terpsichore -  muza dansului și a corului; Urania -  muza astronomiei și a geometriei; Melpomene - muza tragediei, numele său înseamnă ,,cântăreață", în limba greacă. Inițial - divinitate a cântecului, mai târziu a devenit muza tragediei.

         Din timpuri imemoriale, sosirea muzei a fost asociată cu cele mai frumoase și mai strălucitoare momente din viață - momente de iluminare și inspirație, apariția a ceva nou, o întâlnire cu un vis.

         De ce chiar și acum auzim des: ,,Dacă există inspirație", ,,dacă vine o muză”? Cine sunt aceste frumuseți misterioase - nouă surori îmbrăcate în haine albe ca zăpada? Este doar un mit frumos care a trecut în trecutul istoriei!

         Profesorul și artistul Nechifor Someșan și-a  dăruit toate cunoștințele, priceperea, talentul și munca în a imortaliza MUZELE - simbol al artelor, pe peretele Casei de Cultură din Năsăud, marcând frumusețea artei, ce ne ține spiritual treji, în aducerea aminte - privindu-le zilnic, ca trecători obișnuiți. 

         Artistul a conceput fiecare muză cu simbolul său în mână, apreciind că aceste însemne istorice pe care scria în Limba greacă și română își au locul în Năsăud  (au stat mai bine de 20 de ani) - oraș de cultură românesc, dovedindu-se legăturile istorice între limbile celor două popoare.

         Numai că, la data de 30 octombrie 2012, aceste simboluri ale artelor - Muze, au fost date jos de pe perete, cu dalta, de către muncitorii care executau lucrări de reparații (RK) la clădire, sub privirea directorului Casei de cultură de atunci, cu știrea viceprimarului - le-au socotit a fi  chiciuri.

         Tot cu ocazia acelor reparații s-au făcut modificări esențiale în structura arhitecturală a clădirii, modificând acoperișul, coborându-l ca înălțime, asemănător unei hale de lucru, iar culoarea zugrăveli exterioare este enervantă, țipătoare, nu se încadrează frumuseții celorlalte clădiri din centrul orașului.

         Directorii Casei de Cultură ,,Liviu Rebreanu" Năsăud în perioada anilor 1966-2020: Istrate Nicolae, Toma Ovidiu, Pașcu Vasile, Pop Pahone,  Moldovan Maria (Ilva-Mică, rudă cu Pompei Crăciun - Reg. Cluj), Rus Silviu și Nistor Ioan.

         Instructori culturali - metodiști (plătiți prin Casa de Cultură): Cantor Mircea, Liceniu Costan, Bâgiu Lenuț, Pop Cornel etc.

         Nechita Bumbu, prin picturile domniei sale, împarte tot ce are mai bun și mai frumos cu oamenii – credința și iubirea, în care își găsește liniștea și inspirația, materializate în lucrări de artă ce rămân nemuritoare.

         Sursa de documentare: arhiva Primăriei, presă, relații verbale de la Pașcu Vasile fost dir. Casa de Cultură etc., alte documente de cercetare istorică și trăiri personale. 

 

 

 

CASA  ȚĂRĂNEASCĂ CU NR.58

de pe str. Valea Caselor din Năsăud 

• pictată în 1971

         Nechita Bumbu inspirat fiind, a pătruns cu sufletul și talentul său pe cea mai veche și lungă stradă din Năsăud numită strada Valea Caselor pictând clădiri și case de locuit vechi înainte de dispariția lor, făcându-le nemuritoare. 

         Strada Valea Caselor este o stradă legendară, plină de mister,  cu multe întâmplări și evenimente de-a lungul vremii, unele tragice, altele ambițioase în înfrumusețarea și modernizarea Văii,  altele stăpânite de sentimentul iubirii, toate păstrate în memoria localnicilor, povestite, iar unele consemnate și în documente monografice.

         Este Valea a cărui pârâu traversează aproape centrul orașului, de-a lungul  căreia, și pe o parte și pe cealaltă,  se învecinează  cu case de locuit și gospodării moderne, cu instituții și obiective istorice,  așa de exemplu: gimnaziul grăniceresc, astăzi Colegiul National ,,George Coșbuc”, instituția finanțelor publice, clădirile și imobilele Cooperației de consum și fosta Casă de nunți (de Cultură), ajungând apoi, cu repeziciune la vărsare în râul Someșul Mare.

         În pictura realizată de Nechita Bumbu este imortalizată casa țărănească cu nr. 58, construită înainte de anul 1900, care până în  anul 1936 ar fi  fost locuită de mai multe familii, ultima fiind o familie cu nume unguresc (?).

         Pictorul, s-a oprit la acea căsuță de poveste, atras de forma ei arhitecturală ca și construcție,  având convingere că nu peste multă vreme va fi demolată. 

         În anul 1936, casa este cumpărată de familia Sandu Petre și Măriuca, cunoscuți în Năsăud ca proprietari, oameni cu gospodărie țărănească tradițională,  iar badea Petre cum i se spunea, lucra la Poșta din oraș,  cu cal și căruță, efectua transportul coletelor, ziarelor, corespondența  și alte valori poștale  de la gara CFR la Poștă și invers.

         Vis-a-vis de această casă,  în pictură se observă locuința familiei Iștvan Ioan și Veronica-Maria (n.Prădan), care la rândul lor au doi copii, pe Ioan Iștvan la Cluj și Liana căsătorită Mureșan - jurnalistă la Gazeta de Bistrița și Realitatea de Bistrița, are un fiu, Paul - elev.

         Revenind la  fam. Sandu Petre și Măriuca,  cu trei copii: Petre, Dumitru  și Nicolae (Liță), au trăit până  la adânci bătrânețe  în acea căsuță cu nr.58, lipsită de dotări și mare confort, dar bine întreținută, în care domnea ordinea, curățenia,  armonia, modestia, bunătatea și credința în Bunul Dumnezeu.

         Ca și construcție, casa era așezată în lungul curții, acoperită cu draniță (șindrilă), în continuarea căreia, era construit un șopron pentru depozitarea fânului și grajdul pentru animale (vacă, porc, păsări). 

         Locuința era compusă din doua încăperi,  camera dinainte sau de părade (de zi), podită cu scândură, îmbrăcată de lelea Măriuca cu lucruri cusute  și țesute de mâna ei (artizanat): draperii, covoare, fețe de masă, perne câte 4-5 așezate (suprapuse) pe fiecare pat (2 paturi).

         Încăperea cealaltă era tinda,  ne podită, unsă cu lut. În interior avea o scară de urcare în pod și o groapă ( beci)  acoperită cu scândură, în care își păstrau proviziile alimentare, cartofi,  lapte și brânză în putini de lemn (bărbânțe) etc. Casa de locuit era zugrăvită în  culoare albastră, lipsită de  curent electric,  iluminatul se realiza prin lampă cu petrol.

         Sursa de alimentare cu apă era asigurată din fântâna amenajată în curtea casei (fântână acoperită).  Apa, se scotea cu găleata, prin manevrarea unui cot, care punea în mișcare un tambur pe care se derula lanțul de care era prinsă găleata.

         După ani și ani de muncă s-au stins din viață badea Petre și lelea Măriucă și doi dintre copii: Petre și Dumitru, rămânând moștenitor Sandu Nicolae (Liță), brutar de meserie, care în anul 2004, vinde căsuța și terenul familiei Cârcu Vasile cu soția Maria Ruxandra. Aceștia, la scurt timp o demolează, pe locul ei construiesc o casă modernă cu etaj păstrându-i același număr de casă – 58.

         De reținut este faptul că pe str. Valea Caselor s-au așezat oameni (familii) care au îmbrățișat dragostea pentru artă și cultură, practicând-o cu responsabilitate și pricepere, așa de exemplu: prof. Nichifor Someșan – pictor și sculptor, director al Muzeului Grăniceresc Năsăud aproximativ 15 ani; Ioan Radu Nistor – pictor, muzeograf; Mircea Cantor – cantautor, instructor cultural la Casa de Cultură din orașul Năsăud. Apoi, o mulțime de meseriași, artiști în profesia lor: fotografi, cofetari, croitori, tricoteze, blănari, cizmari, frizeri, tâmplari, rotari, cojocari, cazangii și sobari, despre care s-a scris, au fost elogiați și apreciați, ca fiind mâini de aur năsăudene, în volumele autorilor Mititean Ioan, pleș Floarea și Mititean Lucreția, cărți unicat, foarte valoroase: „Portrete de meseriași năsăudeni” editată în 2010 la Editura George Coșbuc Bistrița, editor Dumitru Munteanu și volumul „Meseriași și talente năsăudene” editat în 2013, la editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, editor Nadia Fărcaș. În ambele volume sunt cuprinși aproape 280 meseriași și peste 100 de meserii.

         Spune-am că Valea Caselor este o stradă legendară, cu multe întâmplări și evenimente istorice, printre altele era socotită și Valea îndrăgostiților, frecventată de adolescenți și liceeni din școlile năsăudene în timpul liber, în vacanțe și mai ales seara pe răcoare.

         Din derularea evenimentelor amintesc:

• În anul 1717, când cea de a doua biserică din Năsăud (prima în 1300 din lemn) construită din piatră la sfârșitul sec. al XV-lea (1460), a fost incendiată și prădată de tătari, clopotele bisericii au fost ascunse (scufundate) într-un tău (eleșteu) pe Valea Caselor, nu au mai putut fi recuperate, deoarece s-au produs alunecări de teren.
• În 1922, a fost un mare prăpăd, urmare unei ruperi de nori, apa a ieșit din matcă, a inundat partea centrală a orașului și zona Colegiului Național „George Coșbuc”, străzile Vasile Nașcu, str. Poștei etc. A făcut victime omenești, au fost luați de apă din curtea fam, Nistor 3 copii frați, două fetițe (13 – 14 ani), și un bebeluș în leagăn. Fetițele au fost găsite moarte, agățate în sălcii în apropierea grădinii doctorului Șerban, iar bebelușul plutind cu leagănul pe str. Vasile Nașcu, a fost salvat. Viețuitorul a fost domnul Nistor Ștefan, secretarul Primăriei orașului Năsăud  până la pensionare, povestindu-și din când în când destinul.
• În martie 1970,  inundațiile au făcut din nou prăpăd, dar fără victime omenești.
• În 2009 – 2010 s-a îndiguit Valea, s-au construit patru poduri de trecere a văii, în total pe Valea Caselor sunt șapte poduri de trecere, care duc până în amonte, cu ramificația traseului spre comuna Coșbuc (est) și Rebra – Parva (nord – vest).

• În 2018 (august), pe Valea Caselor, în vecinătate cu Colegiul Național „George Coșbuc” și clădirea Finanțelor Publice, s-a amenajat o alee pietonală – o zonă de promenadă, pe o lungime de 131 m și 5 m lățime, care duce până în str. Mihai Eminescu, iar pârâul Valea Caselor străbate zona revărsându-se în râul Someșul Mare.

Valea Caselor a fost și est o zonă pitorească, cu o natură de basm – copaci,  verdeață, livezi cu pomi fructiferi, coline dominate de strălucirea soarelui, de farmecul lunii, de flori, iar susurul apei creează un sentiment de liniște sufletească, de sensibilitate și speranță, încărcat de imaginație și de farmecul iubirii.

         Liceenii, și nu numai, iubitorii de poezie eminesciană,  în plimbările lor, îngândurați, chemați de glasul iubirii, fredonau excepționalele romanțe pe versurile poetului Mihai Eminescu, ca de exemplu: Pe lângă plopii fără soț / Adesea am trecut / ...ș.a.m.d. a cărui muză și mare iubire a fost Veronica Micle, năsăudeancă, fata cizmarului Ilie și a Anei Câmpeanu.            

Elevul de atunci, Mircea Cantor, locuitor al acestei Văi, cu talent și inspirație,  compune o melodie superbă, pe versuri și muzică proprie intitulată ,,Să ne clădim un cuib pe Valea Caselor” interpretată vocal și instrumental de sus-numitul.

         Cântecul a devenit șlagăr local, și astăzi are răsunet și este interpretat de formația de muzică  a lui Sorin Găzdac și de năsăudeni cu diferite ocazii.

         Felicitări pictorului Nechita Bumbu, care prin lucrările sale de artă a răscolit trecutul năsăudean, cu viața frumoasă de atunci și din prezent, rămânând nemuritoare.

         Sursa de documentare: Monografia orașului Năsăud (1245-2008) vol. I, pr. Leon Pop  - Ortodoxia la Năsăud  - 2014; Floarea Pleș - Dialoguri contemporane - 2019; presă; valorificarea istoriei orale (Liana Mureșan,  Vasile Cârcu) și trăiri personale.

  Floarea Pleș

Președ. Cerc Astra oraș Năsăud