Simboluri istorice din orașul Năsăud, imortalizate în pictura lui Nechita Bumbu și în fotografii

În cronologia descrierilor, de până în prezent (etapa VIII-a), despre locuri, clădiri și alte obiective emblematice ale orașului Năsăud, se înscriu și cele două așezăminte țărănești (case de locuit cu numărul 17 și  35), situate în centrul orașului Năsăud, în apropiere de Sf. Biserică – Catedrala ortodoxă și Primărie, așezăminte confundate de trecători, ca fiind Muzee sătești, așa de exemplu:

         CASA DE LOCUIT cu Nr.17

         O casă simplă, fără etaj, veche de peste 100 de ani, construită din piatră cu acoperiș din lemn. Arhitectural - tip vagon, în lungul ogrăzii (ocolului), împărțită ca funcționalitate pentru două familii, cu uși de intrare direct din ocol (curte), pe 2 – 3 trepte din piatră, ajungând în tinda locuințelor.

         Spațiul era identic pentru cele două locuințe: Tinda casei nepodită, cu pământ în loc de dușumea, apoi cămara ((debara), și o cameră din față, mai spațioasă, cu geamuri mici, în care se locuia.

         Primii proprietari despre care năsăudenii își mai amintesc, au fost din neamul lui Granciu: Granciu Ioan și Granciu Nicolae – frați. Granciu Nicolae a murit de tânăr.

         Granciu Ioan s-a căsătorit cu Măriuța din com. Dumitra, din căsătoria cărora au rezultat doi copii, care au rămas pe vatră până aproape în zilele noastre, fiind proprietarii așezământului și anume:

 - fiul Granciu I. Grigore (n.1928 – d.2013) căsătorit cu Granciu Viorica (n.1933 – 2018) și fiica Granciu Floarea (n.1924 – d.2004) căsătorită cu Câtiul Ioan (n. 1921 – d.2006).

         Aceste două familii, Granciu I. Grigore și Câtiul Ioan (cumnat), au trăit o viață sub același acoperiș, în aceeași ogradă, având gospodării țărănești mari, cu animale (oi, cai, vite, porci etc.), cu atelaje și adăposturi separate și alte anexe gospodărești. Apoi, grădina de zarzavaturi și pomii fructiferi care se întinde până în strada Cimitirului, și alte pământuri iar în ograda casei (curte), o fântână cu tambur și găleată de scos apa, o apă rece, tămăduitoare sănătății, de la care se alimentau vecinii și chiar și trecătorii.

  În fotografie, de la stânga spre dreapta: Câtiul Ioan, Câtiul Floarea soție, Granciu Vasile frate cu Floarea, Granciu Viorica și Granciu Grigore soț. 

         Copiii: Câtiu Ionuc, Câtiu Măricica și Granciu Mitruț.

         Au fost două familii țărănești, care au trăit în centrul orașului Năsăud, într-o armonie perfectă (rar de crezut), buni gospodari, credincioși, înclinați spre a face bine, a sării în ajutorul altora și în special, în ajutorul vecinilor la munca ce ținea de agricultură, de grădinărit. 

         Au fost iubiți de vecini și nu numai, tolerați și simpatizați de Primărie și celelalte instituții din vecinătate.

         Trebuie amintit că, Granciu I. Grigore pe lângă munca grea și istovitoare în gospodăria proprie, ani în șir, a fost angajatul Primăriei și a Cooperației de Consum din Năsăud, ca paznic.

         Despre copiii celor două familii (urmași): Granciu I. Grigore și Viorica, au avut doi copii, pe

         - Granciu Dumitru - Mitruț (n.1955 – d.2020). Căsătorit cu Doina Bodea, este în viață, fost lucrător comercial, astăzi lucrează în domeniul cosmeticii.

         La rândul lor au doi copii, pe Adi și Anca căsătoriți, sunt bine realizați familiar.

         - Cel de al doilea fiu  - Granciu Ioan - Nuțu (n.1957 – d.2015) necăsătorit (un simpatic).

         Familia Câtiul Ioan și Floarea, tot cu 2 copii: Câtiul Ioan (Ionuc) în viață, un foarte bun meseriaș (pantofar) căsătorit cu Ionașcu Rodovica de profesie croitoreasă. Au o singură fiică, pe Rodica-Gabriela, căsătorită în 1986 cu Petru Dorin și care trăiesc și muncesc în Spania. Aceștia au o fiică, pe Emanuela Andreea, care s-a căsătorit recent, în 2022. 

         Al doilea copil - Câtiul Floarea (Ica), căsătorită cu Istrate Leon. A lucrat la fabrica Textila Năsăud, apoi, ca infirmieră la Spitalul Orășenesc Năsăud.

         La rândul lor au copii și nepoți.

         Precizare:

         Așezământul despre care s-a făcut vorbire din strada Piața Unirii nr.17, în anul 2022 s-a vândut, urmează demolarea casei și a celorlalte anexe, care există în prelungirea casei și a ogrăzii.

          CASA DE LOCUIT cu Nr. 35

         Are un istoric aparte, nu mai există, a fost demolată în anul 1976, în vederea modernizării orașului unde s-a construit casa parohială aparținând catedralei Năsăud.

Primii proprietari cunoscuți de năsăudeni după construirea casei acum 100 ani, astăzi cu nr. 35, au fost fam. Sandu Dumitru, care din două căsătorii (Eudochia și Maria) au avut 8 copii. Din care au rămas pe vatră fiul cel mic Sandu Vasile (1926 – 1983) și soția Floarea (n.1931 – d.1989) născută Granciu.

         Casa a fost construită acum 100 de ani, după inundațiile din 1922, când urmare a unei catastrofe naturale, rupere de nori, apa care străbate aproape centrul orașului „Valea Caselor” a ieșit din matcă, inundând printre altele și partea centrală a orașului, măturând tot ce i-a stat în cale (provocând și victime omenești) printre care și fostul așezământ situat în centrul orașului, la 6 m distanță, în spatele Bisericii - Catedrala orașului, în apropierea Primăriei și vis-a-vis de Casa de locuit nr. 17 a fam. Granciu G. și Câtiul I. despre care s-a vorbit.

         Era de fapt o căsuță cu patru pereți construită din piatră, cu un acoperiș simplu, a cărei existență se presupune a fi de pe timpul lui Petru Rareș (anii 1500...).

         Motivație: Pe fundația (temelia) acelei căsuțe, acum 100 de ani, când s-a construit casa de locuit, astăzi cu nr. 35, în fundație s-a găsit o piatră de apă, pe care este scris ceva (inscripționat cu dalta) în litere slavone, nu se știe ce, nu sunt cifre. Urmează să se rezolve problema.

          Piatra se găsește la Muzeul Grăniceresc Năsăud director Lucian Vaida, grație prof. Tămaș Florea, născută Sandu, fiică moștenitoare și a fostului director de Muzeu - Nistor Ioan.

         Casa de locuit, nou construită după inundații, fără etaj, din piatră și acoperiș din lemn, cu tindă, debara și camera mare de locuit, în care exista un cuptor, în care se cocea pâinea iar pe cuptor dormeau copiii, s-a demolat în anul 1976. Familia a fost despăgubită, a primit un nou așezământ cu teren corespunzător pe str. Tudor Vladimirescu, Năsăud.

         Ograda întotdeauna era plină de animale, erau țăranii înstăriți (bogați), precum și rudele lor de vis-a-vis fam. Granciu Grigore și Câtiul Ioan de la casa cu nr. 17.

         Familia Sandu Vasile cu soția Floarea, au avut două fiice, care sunt în viață, bine educate, fără să uite de unde au plecat. Iubesc gospodăria țărănească, iubesc oamenii și tot ce ține de românism, de istoria și credința poporului român.

         Cele două fiice: Sandu Florica (Ica – n.1951), căsătorită Tămaș, profesoară la zeci de generații de copii și Sandu Maria (n.1953) căsătorită Andrieș, care duce mai departe munca în gospodăria proprie țărănească. La rândul ei are copii și nepoți, ce sunt bucuria familiei.

         În amintire, în fotografie sunt copiii celor trei familii, proprietarii caselor de locuit cu nr.17 și nr.35, de la stânga la dreapta: Sandu Florica, Granciu Dumitru (decedat), Sandu Maria, Granciu Ioan (decedat) și Câtiul Floarea (Ica).

          Sursa de documentare:

• Moștenitorii în viață;
• Muzeul Grăniceresc Năsăud;
• Amintiri personale - Floarea Pleș.

   Floarea Pleș