Nicolae Vrăsmaș și Vasile Fabian Bob

Din câte știu, doar doi autori de seamă din județul Bistrița-Năsăud nu și-au revăzut locul nașterii nici după ce au început a merge pom, nici în tinerețe și nici la maturitate. Este vorba de Vasile Fabian Bob și Liviu Rebreanu. Destinul a făcut însă ca amândoi să fie legați sufletește mai mult de satul Maieru decât de localitățile lor natale. Se cunosc zecile de consemnări ale lui Rebreanu referitoare la Maieru (e suficient să amintim cea pusă de corpul redacțional al revistei „Cuibul visurilor” pe frontispiciul acesteia: „În Maieru am trăit cele mai frumoase și fericite clipe ale vieții mele”).
Grație d-lui Nicolae Vrăsmaș, prin cartea sa „Moștenirea lui Fabian” (editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2015), veți avea ocazia de a afla multe date biografice despre această personalitate care s-a născut la Rusu Bârgăului în 31 decembrie 1795, din familia lui Petru Reu, caporal în Regimentul II grăniceresc român din Năsăud, și a Anisiei, fiica preotului Bob, din Maieru, care, încă de la botez l-a înfiat și crescut, astfel că nu întâmplător se va numi Bob și nu Reu și și-a început studiile primare la Maieru (aidoma lui Rebreanu), continuându-le apoi la școala nemțească din Năsăud (3 ani), unde l-a avut coleg de clasă pe Ioan Marian, primul său biograf, apoi încă trei ani la Gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, după care a urmat, în paralel, Facultatea de Filozofie și Facultatea de Drept din Cluj. În toată această perioadă a fost un elev și student eminent, și-a însușit o vastă cultură și a ajuns un mare poliglot, cunoscând limbile: latină, greacă veche, germană, ebraică, franceză, rusă și maghiară. Din păcate, în ultimul an de studii va încălca regulamentul academic și, neacceptând pedeapsa corporală, este nevoit să părăsească facultatea. A încercat să-și termine anul la Oradea, dar nu a reușit, după cum a eșuat și când a încercat să-și găsească un post de auditor (judecător) la Regimentul II din Năsăud. În anul 1820, Gheorghe Asachi a trecut Carpații, în Transilvania, pentru a căuta tineri intelectuali pentru învățământul românesc de la Iași. Însoțit de Asachi, Fabian va călători în Moldova împreună cu: Vasile Popp, Ion Costea și Iosif Manfi. Tulburările din anul 1821 îi determină pe colegii săi să revină în Ardeal, dar Fabian Bob va rămâne, îndeplinind timp de 7 ani diverse munci, inclusiv institutor în case boierești. În 1 ianuarie 1828 a fost numit profesor de matematică, geografie și latină la Gimnaziul public-național din Iași, iar din 1829 devine colaborator și redactor la „Albina românească” din același oraș. În anul 1834 a publicat manualul de „Geografie elementară”. Tot acum se înființează Academia Mihăileană, de învățământ superior, unde este numit profesor de filozofie și i se acordă titlul onorific de paharnic. Altruistul, onestul și iubitorul de neam Fabian Bob, la moartea căruia, prietenul său Vasile Pop afirma: „era un geniu peste veacul său, așa că dacă ar fi avut o viață mai îndelungată, de care era vrednic, ar fi făcut epocă în literatura națională”, s-a stins din viață prematur, în 7 aprilie 1836, la 41 de ani, la Iași, unde a și fost înmormântat.
Primele versuri le-a scris în latină, cum a fost acel „Carmen onomasticon” (1820), dedicat domnitorului Mihail Sturza, sau alt text intitulat „Alussio”, cu prilejul restabilirii domniilor pământene. Dintre poeziile sale cele mai citate și reproduse în cartea d-lui Vrăsmaș atât în scrierea chirilică, dar și în grafie latină, amintesc: „Moldova la anul 1821” (din care însușii Eminescu, în „Epigonii”, va prelua vestita sintagmă: „S-a întors mașina lumii”…) și „Moldova la anul 1829”, publicate postum în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (anul II, Brașov, 1839, nr. 13, 14 și 15).
Deși are doar 84 de pagini, consider că această carte epuizează cam tot ce s-a scris despre viața și opera unuia dintre primii poeți ai literaturii române, personalitate marcantă nu numai a județului nostru, ci și a României, dovadă – așa cum bine arată autorul ei – s-au pronunțat: Ioan Marian, Ioan Rațiu, Popescu-Scriban, Iuliu Moisil, Titu Maiorescu, Ovid Densușianu, George Călinescu, Teodor Tanco, Sever Ursa etc.