Vasile Fabian Bob - Reu (Rău), unul dintre primii noştri poeţi

Printre cei mai vechi poeţi români, deşi mai rar amintit şi comentat, un loc aparte îl ocupă Vasile Fabian – Bob – Reu (Rău), după numele, complet, sub care ar trebui să rămână în istoria literară. Poeziile sale au fost publicate postum, iar biografia, locul de origine şi evoluţia numelui său, nu au prea fost îndeaproape cunoscute.
Născut în comuna Borgo – Rus, astăzi satul Rusu Bârgăului, comuna Josenii Bârgăului, jud. Bistriţa – Năsăud, într-o străveche familie de preoţi, ca fiu al căprarului Petru Reu, din regimentul al II-lea de graniţă năsăudean, Vasile Reu (nume dat după cel al preotului din sat, bunicul său dinspre tată, devenit în prezent Rău), a fost înfiat de către parohul comunei Maieru, Teodor Bob, bunicul său după mamă, nobil oiginar din Mănăştiur – Copalnic, judeţul Someş, văr primar cu Ioan Bob, episcopul Făgăraşului.
Bunicul său dinspre tată, preotul Vasile Reu din Rusu Bârgăului, a avut patru feciori: Ion Reu, care a ajuns preot în sat în locul tatălui său; Pavel Reu, care a ajuns căpitan în cel de-al II - lea regiment de graniţă năsăudean, cunoscut ca un brav stegar şi erou al batalionului acoperit de glorie, în vestita bătălie împotriva unei armate condusă de însuşi Napoleon Bonaparte, la Arcole (1796), lângă Areda, Veneţia, mort la Mocod în 1825; Maftei Reu, căprar în regimentul de graniţă şi Petru Reu, căprar şi el în regiment şi tatăl celui mai vechi poet, cunoscut din documente, originar din Ţara Bârgaielor.
Cărturar de elită şi poliglot, Vasile Rău (Reu) – Bob – Fabian, a devenit un strălucit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, fiind autorul mai multor manuale şcolare, între care o gramatică româno - latină, o aritmetică şi "Elementele geografiei", publicate în l834.
A fost numit paharnic, de către domnitorul Mihail Sturza şi a devenit, post mortem, unul dintre primii poeţi clasici ai Moldovei şi ai ţării, fiind originar din Valea Bârgăului, judeţul Bistriţa – Năsăud.
Începuturile lirice ale lui Fabian au avut un caracter omagial şi au fost scrise în limba latină. Astfel „Carmen onomasticon” scrisă în 1820, a fost dedicată lui Mihail Sturza, pe atunci eforul şcolilor ieşene, iar o altă odă a fost închinată domnitorului Ioniţă Sandu Sturza, cu ocazia înscăunării acestuia. Din nefericire, poeziile scrise de Fabian în limba română sunt foarte puţin cunoscute. Ele au fost publicate postum, la trei ani după moartea poetului, graţie lui George Bariţiu, pe atunci tânăr editor-redactor la „Foaia pentru minte, inimă şi literatură”, supliment săptămânal al revistei „Gazeta de Transilvania”, primul mare periodic al românilor din Imperiul Austriac, tipărit la Braşov. Astfel, în nr. 13 din 26 martie 1839 este publicată în prima pagină poezia „Moldova la anul 1821”, având următoarea precizare: „Poezii dintr-ale răps. Prof. pah. V. Fabian”.
Cu toate că Fabian, unul dintre primii noştri poeţi, a fost aproape uitat, nu se mai cunoaşte nici locul de la Iaşi unde a fost înmormântat, se mai păstrează doar epitafurile, bârgăuanii şi-au reamintit de el. Prin grija profesoarei de limba si literatura română, Rafila Mureşan, director al Scolii Generale din Rusu Bârgaului, satul natal al poetului, în 31 decembrie 1997, a fost atribuit numele şcolii în memoria poetului Fabian.