Victor Știr: Vin americanii, pleacă americanii

În vremea copilăriei mele, chiar și țăranii care ascultau Vocea Americii și Europa Liberă erau disperați că americanii nu mai sosesc. În disperare de cauză, un anume Mureșan Simion, care luptase în ambele războaie mondiale, spunea odată despre yankei: „Sunt niște porci nerușinați; au spus că vin și nu au mai venit deloc.” Era prin anii 1967–1968. N-a trăit până la evenimentele din 1989, cu atât mai puțin până la intrarea României în NATO și venirea soldaților americani în țară, să ne apere de ruși.

Unii spun că au venit soldații, au dispărut niște copile și acum se retrag și ei, lăsând poporul român dezamăgit — și de neînlăturarea vizelor, și de lipsa unei protecții reale față de Rusia imperială.Privite mai de aproape, lucrurile stau astfel: americanii nu au fost niciodată foarte interesați de noi. În Al Doilea Război Mondial au bombardat zona petrolieră românească, care alimenta mașina de război germană, și au pus la pământ o parte din București printr-un covor de bombe încă neuitat.

Cei care au trecut prin școala de diplomație a lui Henry Kissinger își amintesc că, în timpul războiului, americanii au încredințat Marii Britanii o parte din Europa, în care se afla și țara noastră. Nu aveau interese aici, nu existau relații diplomatice solide și, credeau ei, nu avea sens să se implice. Așa am fost așezați într-o „cotarcă” din care nu am mai ieșit nici până azi.

Trecem de la un stăpân la altul, ca banul cel bun. Țara e frumoasă și bogată, iar poporul — blând ca oaia, cum spune o poezie.

Astăzi, ce să ne mai plângem că pleacă? Nu au prea multe aici; nu există investiții în industrie, ca în alte părți. Relațiile dintre SUA și Rusia nu pot fi determinate de România, iar clasa noastră politică se poartă fără viziune, adoptând tot ce vine din capitalele occidentale și renunțând la tot ce este național.

Iluzia că vom fi apărați de aliați, iar noi vom sta liniștiți, s-a spulberat. Ne trezim fără aliați, fără armament; cu alte cuvinte, suntem copiii nimănui — vulnerabili și o pradă ușoară, cum ne-am obișnuit și în Uniunea Europeană. Ni se spune că nu suntem democrați, că alegerile sunt invalidate, dar vine căpetenia CIA (Biden) la București și recomandă cine să conducă și la Bruxelles. Ei decid, iar noi suportăm consecințele — cum spune poporul: capra bea și oaia trage ponoasele.

Rațiunea geopolitică a SUA este deasupra intereselor României, care contează prea puțin în ecuația globală. Trebuie să ne obișnuim și cu asta, fără să ne mai credem buricul pământului și fără să credem că totul depinde de noi.

Ce facem acum? Ne agățăm de rochia Franței, sperând că fosta putere imperială își va reînvia orgoliul pe Prut și Nistru. Puțin probabil să vină soldații francezi să lupte pentru noi, după cele două ore de rezistență pe care le putem opune.

Comparațiile cu Polonia și Ungaria nu se susțin: fiecare și-a urmat propriul drum după război, așa cum a fost stabilit de Stalin și Churchill, după procentele de pe celebrul petic de hârtie. Generalul Talpeș spunea într-o emisiune TV că ceea ce s-a hotărât atunci se păstrează și astăzi, iar mișcarea spre viitor trebuie făcută în limitele date.

Tot de la fostul șef SIE-Talpeș- provine și informația menționată de profesorul universitar Corvin Lupu, potrivit căreia Israelul ar fi plătit în secret lui Gorbaciov 35 de miliarde de dolari pentru a obține influență asupra viitorului României — fapt confirmat, se spune, într-un discurs televizat de Shimon Peres.

Mulți observă că deciziile conducerii României sunt adesea împotriva poporului, fără a se ști exact de unde vin directivele. Altfel, diplomația noastră nu ar vorbi în asemenea termeni despre președintele Statelor Unite.

Americanii pleacă pentru că așa s-a hotărât, nu pentru că s-ar fi speriat de președintele Nicușor, de Bolojan sau de „reziști”. Să fie sănătoși! Vom trăi și noi, cum vom putea. Sunt destui alții au venit și abia așteaptă să fie slujiți — și sigur vor mai veni și alții.

Victor Știr