Americanii despre români

Printre obiectivele călătoriei noastre peste ocean, a fost şi cunoaşterea omului modern american.

A fi modern în concepţia lor este o valoare complet independentă care se bazează pe patru instrumente răspândite în lume: spiritul ştiinţific, capitalismul, statul modern şi raţiunea.

Am discutat cu mulţi americani de vârste şi profesii diferite cât şi cu români aciuaţi în această parte a globului, în care clocotesc gânduri noi cu progrese spre arte, aspiraţii de a trăi în fiecare clipă ca şi cum ar trăi ceva definitiv , fără început şi fără sfârşit. Am simţit nevoia de a comunica cu alţii pentru a ne uni singurătăţile.

Am sesizat diferenţieri ale nuanţelor sufleteşti, oameni cu mare elan de muncă, oameni meşteri în toate, români în care am descoperit noi virtuţi şi calităţi ascuns; cu mult pasiuni şi bogăţie de trăiri.

Au o idee tipic modernă de a trăi potrivit unei legi inventate de ei, care să încurajeze diversitatea şi să elimine toate diferenţele considerate ca fiind ofensatoare.

Ce spun americanii despre români?, am notat din părerile lor din cărţi, din presă şi TV, şi redau mai jos câteva însuşiri comune stabilite de ei, şi anume: - Când românul ajunge şef se izolează în măreţia lui şi îşi taie orice punte de legătură cu poporul;- Nu concepe ceea ce are de făcut în viitor; - Nu are răbdare să-şi facă un plan riguros; - Improvizează în tot ce face şi gândeşte; - Se preocupă de multe activităţi şi le tratează superficial pe toate; - Se plictiseşte profesionalismul propriu şi cere doar la altul profesionalism; - Nu acceptă o legătură între plată şi lucru. Se simte extrem de terorizat dacă e plătit după rezultate; - Vorbeşte mult. Îi place spectacolul vorbirii; - Nu-i plac reproşurile şi vociferează vehement; - Este sfios, ceea ce îl mobilizează mai mult decât interesul sau utilitatea; - Îşi dă părerea despre toate şi nu prea îşi cunoaşte limitele. Nu prea ştie când să se oprească; - Mai rar este recunoscător celui ce îi face bine pe care începe să-l ocolească sau chiar să-l evite; - Este un luptător pentru impresie; - Îşi critică şefii şi superiorii chiar şi în faţă, iar pe la spate cu cea mai mare plăcere; - Nu are încredere în şefi şi nu se supune cu convingere la cele dispuse de ei. Are rezerve, comentează, caută nod în papură. Nu-şi dă seama că acesta este un păcat că şefii, aşa cum sunt, buni-răi, sunt unşii Domnului şi este mai dăunător să nu-i asculţi decât să-i asculţi. Americanii nu-şi critică şefii; - Nu sunt drepţi în aprecieri. Nu doresc să facă dreptate ci să-şi atingă un interes, să servească pe cineva; - Este zgârcit în aprecierea altui român, mai ales a celor mici. Face economie exact unde nu trebuie; - Este scump la tărâţe şi ieftin la făină; - Apreciază mult mai mult puţinul pe care-l are decât multul pe care l-ar putea obţine gândind mai îndrăzneţi sau chiar riscând; - Aşteaptă în loc să acţioneze. A ajuns să creadă că resurse rezolvărilor este timpul. Dacă a trecut mai mult, aşteaptă ca problema să se rezolve de la sine; - Îi cam uită pe cei care l-au propulsat; - Este o slugă deşteaptă, dar un şef nepriceput; - Nu ştie să se documenteze şi să se inspire. De obicei, copiază ceea ce fac alţii. Nu-l interesează formarea de criterii proprii pe care să le respecte; - Când vede un om cu calităţi deosebite, nu i le apreciază şi nu-l observă, îl confundă cu nulitatea; - Apreciază omului ceva bun doar atunci când nu-l mai are; - Nu poţi să-i spui ceva căci se grăbeşte să-ţi spună el; - Sunt oameni pârâcioşi, adică turnători; - Le place la nebunie să participe acolo unde se mănâncă şi se bea pe gratis; - Nu se bucură de binele şi reuşitele altuia; - O duce rău, dar nu vrea de bună voie să facă ceea ce e nevoie pentru a nu o mai duce rău; - Îi place teoria şi urăşte practica; - Se mulţumeşte cu criteriul: „Las că-i bine şi aşa”; - Nu-i plac muncile cu repetiţie şi precizie. Preferă muncile variate, neriguroase şi de precizie mai scăzută. Micromul şi sutimea îi plac, dar la lucrurile altora; - Îi place să joace rolul unui câine la stână, dar nu e bun în locul oii productive; - Nu este obişnuit să tragă concluziile cele mai bune şi suficiente din întâmplările altora şi nici din cele proprii; - Crede că prin cultură poate afla progresul ţării, aşa cum comentatorii de fotbal ajută la câştigarea unui meci de către echipa naţională. Cine contribuie la victorie – fotbaliştii sau microbiştii?; - Când se duc în vizită în alte ţări, nu învaţă nimic nou. Tot ceea ce au mai făcut tot aceea vor mai face; - Românii au devenit un popor migrator, căutând binele în altă parte; - Femeia româncă este nemaipomenită, dar nu este folosită la adevărata ei capacitate intelectuală; - Se poate conta pe el în momente grele; - Este sociabil, începe cu uşurinţă un dialog şi creează o atmosferă destinsă în jurul lui; - Este politicos prin atitudine şi salut; - Este religios şi credincios; - Este iertător şi aspru; - Este primitor de oaspeţi; - Săritor în ajutorul celor în nevoie. Este mai bogat decât cei bogaţi; - Românii au o muzică a lor, de o bogăţie inestimabilă; - Au datini şi obiceiuri foarte originale şi de valoare spectaculoasă, care le înfrumuseţează viaţa;- Au o cultură tradiţională bogată; - Îşi iubesc copiii şi se ocupă personal de educarea lor; - Tot mai păstrează o flacără de speranţă, dar o ascund cu grijă, le este greu să o afişeze;- La români, fiecare lucru e gândit şi apoi creat.

Va urma