Textul evangheliei la Duminica opta după Rusalii: „În vremea aceea, Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus, însă, le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Și El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Și poruncind să se aşeze mulțimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, și privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor” (Ev. Matei 14, 14-22).

   Dragii noştri credincioşi!

 Haideţi să ne oprim la câteva gânduri şi mesaje pe care vrea să ni le pună în faţa ochilor noştri sufleteşti textul evangheliei din duminica a opta după Rusalii:

1.   Biblia sau Sfânta Scriptură ne spune cum Mântuitorul a săvârşit minuni asupra propriei Sale Persoane - cum este Schimbarea la faţă sau Învierea din morţi, minuni asupra oamenilor- când a vindecat şi a tămăduit orice boală şi orice neputinţă era în popor, dar şi minuni asupra naturii - când a prefăcut apa în vin sau a înmulţit pâinile în pustie.

2.   Dacă privim cu atenție și avem ochi nu doar pentru a privi, ci și pentru a vedea, am putea spune că trăim într-un univers de minuni de care nu ne dăm seama. Pentru că și un răsărit de soare e o minune, un răsărit de lună e o minune, un apus de soare e o minune, bobul de ploaie care cade este o minune. Omul este o minune, venirea noastră în lume este o minune. Nu numai omul e o minune, toate existenţele câte sunt în jurul omului, făcute de Dumnezeu, deci nefăcute de om, sunt minuni. Orice lucru pe care-l priveşti, din natura înconjurătoare, este o minune. Aşa încât, putem spune că trăim într-un univers de minuni. Și orice minune e un fapt real.

3.   Minunea înmulțirii pâinilor prefigurează Cina cea de Taină și Euharistia. Minunea se întâmplă în fiecare zi, cu fiecare Liturghie. Există o rugăciune înainte de împărtăşire în care se spune aşa: “Doamne ajută-mă, să-mi dau seama precum se cuvine de aceste Sfinte Taine”. Noi, nu de puține ori nu ne dăm seama cum se cuvine, nici măcar noi, preoţii, de ceea ce se întâmplă sau se petrece. Şi totuşi, de câte ori avem în faţă pâinea şi vinul şi invocăm puterea Duhului Sfânt ca ele să se prefacă în Trupul şi Sângele Domnului se săvârşeşte o minune.

4.   Prin înmulţire pâinilor, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată în primul rând grija Sa proniatoare faţă de lume. În Sfânta Euharistie, Cuminecătură sau Împărtășanie, Mântuitorul Iisus Hristos se dă pe El însuşi ca Pâine oamenilor. Rugăciunile liturgice ne arată că Mântuitorul Hristos este trimis ca hrană a toată lumea, este Pâinea cea cerească: “Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor, izbăvitor şi binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi…" (Rugăciunea de la Proscomidie).

Şi pentru că ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, spre încheiere aş vrea să mă opresc la o pildă.

Maica Domnului şi copilul milos. Un copil, rămas orfan de amândoi părinţii, a fost crescut de un unchi de-al său, care îi purta de grijă, îi cumpăra haine şi îi dădea să mănânce. De la un timp însă unchiul a observat că după ce mânca, micuţul lua o bucată de pâine, plecând de acasă cu ea spre curtea bisericii. Acolo, la poarta bisericii se afla o icoană mare, pe care era zugrăvit chipul Maicii Domnului cu pruncul Iisus în braţe. Copilul credea că Iisus din icoană este viu şi că îi este foame şi Lui şi nu avea ce să mănânce. De aceea venea în fiecare zi la El şi îi aducea o bucăţică de pâine pe care o punea lângă icoană. Într-o zi unchiul îl certă, întrebându-l pe nepot unde duce pâinea în fiecare zi. Copilul îi răspunde că  în curtea bisericii este un copil sărac, care n-are ce mânca şi lui îi duce pâinea. Crezând că este vorba despre un copil ştrengar din sat care îl amăgeşte ca să-i ducă mâncare, unchiul îi zise cu asprime:   - Dacă este aşa du-te la acest copil să-ţi dea să mănânci că eu nu-ţi mai dau. Bietul prunc, plângând veni la Biserică, în faţa icoanei, zicând pruncului Iisus: „Mititelule, sunt tare flămând şi unchiul nu îmi mai dă de mâncare. Dă-mi te rog o bucată de pâine că şi eu ţi-am dat când am avut”. Şi se spune că Maica Domnului s-a făcut vie şi a scos o pâine de sub omofor şi i-a dat-o băiatului zicând: „Ia această pâine din care să mănânci tu şi urmaşii urmaşilor tăi”. (Din cartea: Rugăciuni şi poezii pentru copii, Editura Lumină din Lumină, p.171). Prin urmare, să ne rugăm, să o cinstim, să postim în cinstea Maicii Domnului, dar şi să vedem ce face Maica Domnului pentru noi. Amin!

Pr.Vasile Beni