Buchet de povestiri din Piemontul Călimanilor

Vatra satului și înțelepciunea populară, constituie adesea izvorul unor creații inovatoare sau revoluționare din spațiul cultural. În trecut, ele erau depozitarele unor secrete păzite cu sârguință, sau dascălii unor meșteșuguri străvechi și tâlcuitorii unor adevăruri ce se destăinuiau doar inițiaților. Astăzi, într-o societate pe care unii ar defini-o drept secularizată, alții, ca aflată în proces de despuiere de sacralitate, lumea începe încet-încet, să piardă sensul tradiției. Odată cu el, o parte importantă a rădăcinilor, moare, într-un chip mai mult sau mai puțin vădit.
Conștienți de acest fapt și dornici de readucerea în atenție a acestei surse a înțelegerii lucrurilor, și tezaurizarea unor ipostaze ale ei, harnicii dascăli Voichița Stejerean și dr. Vasile Filip, cel din urmă deja cunoscut peisajului cultural bistrițean și nu numai, pentru valoroasele contribuții aduse în spațiul istoriei, etnografiei și al literaturii, vin în fața cititorilor cu o frumoasă antologie de povești și legende din localitatea Budacu de Sus. Acompaniat de o prefață semnată de mai-sus pomenitul profesor bistrițean (p. 9-36), dar și de fotografiile colaboratorilor ce s-au constituit drept surse de informare pentru autori (p. 201-203), volumul, structurat pe cinci capitole mari, vine să propună celui ce se apleacă asupra lui, o incursiune asupra lumii satului și a unor aspecte ce o definesc, respectiv toposul și toponimia (p. 37-122), genealogia și rolul ei în transmiterea de valori și adevăruri (p. 123-146), erotismul popular și diferitele forme de credințe ale omului de la țară din alte vremuri (p. 147-164), minunata lume a basmului și a poveștilor cu zâne (p. 165-184, alta decât cea a contesei de Segur),sau ființele mitice ale căror chipuri au contribuit la plăsmuirea unui specific autohton în acest areal (p. 185-200).
Așa-zisa prefață, ce ar putea cu certitudine sluji drept studiu introductiv al unui volum dedicat imaginarului epic tradițional, vine să rezume conținutul textelor antologizate aici și să răspundă la întrebări clar articulate, arătând de ce au fost și sunt necesare poveștile, care sunt aspectele stilistice și de conținut ce le particularizează în peisajul literar, cum contribuie elemente precum cel toponimic la creșterea valoriii relatărilor populare, sau care sunt abordările cu caracter sociogonic ce pot fi regăsite cu precădere în narațiunea de sorginte populară. Cu privire la ultimul dintre aspecte, domnul prof. dr. Vasile V. Filip ține să sublinieze faptul că:
„Acest raport, antagonic-complementar, între Natură și Cultură, poate fi urmărit și în legendele despre oamenii locului, grupate în capitolul II (Oamenii: strămoși mitici, grupuri etnice, neamuri, congregații). Accentele se schimbă, însă, în primul plan trecând acum aspectele de ordin cultural. Căci omul este prin excelență un agent al Culturii, abia începuturile sale interferând Natura mitizată, acum sub forma uriașilor”. (p. 20).
Nici corelarea mitologiei locale cu forme mai cunoscute ale narațiunii cu caracter imaginar nu scapă domnului profesor Filip , care-și dorește realizarea unei analize ample și bine documentate, ce să situeze epicul popular din Budac în contextul mai amplu al literaturii genului.
Analiza dânsului este apoi urmată de frumoasele povești, în cadrul cărora cititorul poate descoperi sorgintea și semnificația anumitor nume, se poate documenta cu privire la istoricul unor locuri, sau este invitat să adăsteze, precum o făcea odinioară, în copilărie, lângă flacăra pâlpâindă, ascultând poveștile bunicii. Citind aceste rânduri, se va convinge că o poveste frumos spusă își are farmecul ei, indiferent de vârsta ascultătorului. Chiar dacă unui adult, imaginația nu-i mai stârnește atât de mult interesul când aude despre zâne, cum se întâmplă în cazul unui copil, și lui aceste povești au ceva să-i spună. A te lăsa prizonier farmecului lor înseamnă, într-un fel, a te contopi cu tradiția și a-ți descoperi rădăcinile. A le analiza înprofunzime, e rodul unui proces amplu, în urma căruia, orice om ce se încumetă a-l întreprinde, se găsește în situația de a rămâne uimit de înțelepciunea strămoșilor și creativitatea lor narativă.
Datorită acestor aspecte, frumosul buchet de povestiri din Piemontul Călimanilor, acompaniate de amplul studiu introductiv al domnului profesor dr. Vasile V. Filip, se constituie într-o frumoasă antrepriză, ce se cere semnalată și salutată și de ce nu, valorificată în cercetările viitoare din spațiul etnografic și cel literar.